7,041 matches
-
din Hădărăuți a fost integral decimată. În 1949, în perioada așa-numitului proces de colectivizare, multe familii din Hădărăuți au fost deportate în Siberia. În total în perioada iunie 1940 - iulie 1949 localitatea a pierdut aproape o mie de locuitori (refugiați în România, morți în timpul războiului sau foamei din 1946 - 1947, exilați în Siberia). La 1 august 1949 populația satului era de numai 2.546 locuitori. Coordonatele geografice ale localității sunt : 48°22′18″ latitudine nordică (pe aceeași paralelă cu orașul
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
al guberniei Basarabia din Imperiul Rus. Între 1918 și 1940, în perioada administrației românești în Basarabia, a avut statut de comună în plasa Secureni, județul Hotin. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice (iunie 1940) mulți locuitori ai comunei s-au refugiat în România. În perioada 2 august - 4 noiembrie 1940 s-a aflat în componența regiunii Cernăuți din RSS Ucraineană, apoi, din noiembrie 1940, în componența raionului Ocnița din RSS Moldovenească. În iunie 1941 - martie 1944 revine temporar sub administrație românească
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
al V-lea Postumul în 1500. [Greșeală; Ladislau a murit in 1457. E numit "Postumul" pentru că s-a născut după moartea tatălui său, nu pentru emiterea postumă de documente.] Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutîndu-și astfel urmăritorii. Acest loc amintește unora și de bătălia numită de Nicolae Iorga "Bătălia de la Posada", din 9-12 octombrie 1330, care a marcat emanciparea
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
Prin aceste studii Academia forma atât ingineri agronomi, cât și cercetatori în diferite ramuri ale științelor agricole. Între anii 1940-1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, Academia agricolă clujeană (cadrele didactice, studenții și o parte din inventarul său) s-a refugiat la Timișoara, unde și-a desfățurat activitatea sub denumirea de ""Facultatea de Agronomie Cluj - Timișoara"". În anul 1945, Facultatea de Agronomie revine la Cluj. Începând cu anul 1948 institutul primește denumirea de "Institutul Agronomic Cluj", având doar Facultatea de Agricultură
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/299838_a_301167]
-
și Mutina (astăzi Modena) (193 î.Hr.). După pierderea capitalei, o mare parte dintre boi a părăsit Italia. În pofida celor susținute de scriitorii antici clasici, boii pannonici, atestați în sursele de mai târziu, nu au fost doar un rest de populație refugiată din Italia, ci mai curând o altă ramură tribală, stabilită mai devreme în regiunea respectivă. Ritualul de înmormântare la boii din Italia seamănă cu cel din Boemia, de ex. înhumarea, care era mai puțin frecventă la galii cisalpini, și absența
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
așteptau împreună cu fiul lor în York, au fugit spre nord, când au auzit de dezastrul militar al Casei lor. Mulți dintre nobilii Lancastrieni supraviețuitorii au schimbat taberele supunându-se regelui Edward, iar cei care nu au făcut-o s-au refugiat în câteva castele de la granița din nord și în alte câteva din Țara Galilor. Edward a ocupat orașul York, pe zidurile orașului fiind întâmpinat de capetele putrezite ale tatălui și fratelui său și al lui Salisbury, capete care au fost rapid
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
prin insula Zanzibar. Acest tip de comerț s-a desfășurat între secolele VII și XX și a atins proporții similare cu cel practicat de europeni. Acest fapt a dus la reacții uneori extreme din partea triburilor negroide, care inițial s-au refugiat din fața arabilor în căutare de sclavi, migrând înspre sudul și interiorul continentului, cum este cazul, de exemplu, cu populația sara, care a fugit din bazinul superior al Nilului în sudul Ciadului, însă constatând că nu scapă nici așa de statutul
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
ale râului Târnava Mică. Existența unor inscripții și ale unor rămășițe de drum atestă faptul că inițial primii locuitori se stabiliseră la vest de așezământul actual. Însă prima invazie a tătarilor din 1241 i-a obligat pe aceștia să se refugieze și să se stabilească în zona în care se află în prezent localitatea, un loc extrem de propice pentru agricultură și creșterea animalelor. Prima atestare documentară a localității datează din 1302, când apare în izvoare sub denumirea de posessia Galfalva. În
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
au organizat o ambuscadă, folosindu-se de căruțe pe care le împingeau și prăvăleau asupra macedonenilor. Alexandru scăpa din ambuscada și are o luptă cu tribalii pe râul Lyginios. Tribalii au evacuat femeile și copii dincolo de Istru și s-au refugiat pe un ostrov al Dunării, Peuce. Urmărindu-i, cu sprijinul unei corăbii venite din Bizanț prin Pont și pe Dunăre, Alexandru a încercat să debarce pe acel ostrov, dar nu a reușit pentru că malurile erau înalte, iar curentul fluviului rapid
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de-a lungul fluviului prin holdele de grâu și își organizează armata în două corpuri: pedestrimea care formă falanga și cavaleria pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geții accepta lupta în câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
sprijinit de boieri era chiar protejatul împăratului german și se ciocnise de mai multe ori cu oștile lui Simion, ajutat fiind și de oștile lui Basta (1602). Cu toate eforturile pe care le-au făcut Simion și boierii partizani lui, refugiați în Moldova, nu reușește să ia tronul. În cele din urmă, când fratele său Ieremia Movilă moare, el îi ia locul pe tronul Moldovei în iulie 1606. Făcând daruri bogate, Simion reușește să fie recunoscut și de sultan. Cât timp
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
Prăjescu, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea erau împotriva lui, știind că noul domn lua locul lui Mihail Movila în lupta dintre poloni și otomani. Partida filopolonă și antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Bucuioc și vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn. În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movila intra în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba să foștii căpitani ai lui Mihai Viteazul, pe Mirza
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
pe fostul său logofăt care-l trădase. Dorind să se răzbune pe Matei Basarab, Lupu îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, însă este învins la Finta, fiind astfel nevoit să fugă din nou, pierzând tronul definitiv. Lupu se refugiază la tătari și de acolo la Constantinopol. Gheorghe Ștefan reușește să-și cumpere în 1653 confirmarea domniei de la turci. A pus dări pe țară ca să facă față uneltirilor de la Constantinopol și avea lefegii străini. Grecii sunt persecutați, ca și rudele
Gheorghe Ștefan () [Corola-website/Science/299334_a_300663]
-
a fost devastată. Ea a pus vina morții soțului ei pe grijile în legătură cu Prințul de Wales. A intrat în doliu și a purtat negru pentru tot restul vieții ei. A părăsit Buckingham-ul - situat în centrul Londrei - și s-a refugiat la castelul Windsor. A evitat aparițiile publice și rareori a pus piciorul în Londra în următorii ani. Izolarea ei i-a adus numele de "văduva din Windsor". Masele nu înțeleg această retragere îndoliată și reclamă în mai multe rânduri abolirea
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
clase se dezvoltă atunci cu rapiditate în mediul rural englez: clasa fermierilor, semiproprietari, liberi pe pământurile închiriate de ei, intermediari între cavaler și fostul vilan, și clasa muncitorilor agricoli care au scăpat de șerbie, fie răscumpărându-se ei înșiși fie refugiindu-se timp de un an și o zi într-un oraș proteguit printr-o cartă. Multă vreme de aici încolo seniorii și parlamentele vor mai încerca să lege de pământ mâna de lucru, dar vor eșua. În Anglia epidemia de
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
de acesta și chiar de la început de represiunea extrem de dură care făcea parte din politica regimului nazist (1933-1945). Din orașul pictorilor, Dachau a devenit simbolul terorii naziste. După cel de-al Doilea Război Mondial orașul a fost treptat populat de refugiați din estul Germaniei, care în timp au creat un nou cartier în partea de est. În anul 1933 Dachau fusese fost numit oraș, iar din 1973 este municipiu. În jurul anului 1100, familia de conți de Dachau a construit o fortăreață
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
lui Simon Petliura și polonezi pe 21 aprilie 1920 a fost cel mai important succes diplomatic polonez. Peliura, care reprezenta guvernul Republica Populară Ucraineană (în acel moment desființată de facto de bolșevici), și un număr de unități militare s-au refugiat în Polonia, unde au primit azil politic. Petliura mai controla doar o fâșie îngustă a teritoriului ucrainean, aflată de-a lungul frontierei cu Polonia. În aceste condiții, polonezilor le-a fost ușor să îl convigă pe Petliura să se alieze
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de triburi, avînd centrul în podișul Transilvaniei) sau odata cu dispariția lui Decebal în 106, iar marea putere și vitalitate etnică a acestor populații s-a făcut vizibilă încă în curs de trei secole (II-IV). Afară de un redus număr de refugiați către nord și est din Dacia transilvăneană (Ardeal) în 106, când a fost învins regele Decebal, daco-geții și tracii liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
sarcasm dramatic, diseca fără menajamente trăsăturile umane negative, generând astfel o nouă dimensiune a satirei în forma artei ca protest. Caricatura pătrunde în Rusia în primii ani ai secolului XIX, reprezentată de opera satirică a lui Aleksander Orlowski, un polonez refugiat în St. Petesburg ce a fost prigonit din Polonia sa natală de către regimul prusac pe care l-a criticat în desenele sale acide. Orientul va face cunoștință cu primele caricaturi în China, importate de la englezi pe la 1840, iar în Japonia
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
iarăși de seniorul de Gibelet în ianuarie 1282, când, împreună cu rudele și câțiva oameni fideli lui, face o tentativă de lua Tripoli pornind din cartierul templierilor. O neînțelegere între Guy și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond. După câteva ore de negocieri cerute de Ioaniți, se ajunge la o înțelegere între cele două părți prin care templierii și oamenii lui Guy se predau în schimbul garantării vieții lor
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
recolte. Aceasta a dus la crize în aprovizionare, care împreună cu vremea defavorabilă și cu greutățile războiului au avut ca rezultat foametea. Au murit mai multe milioane de oameni și au existat rapoarte despre canibalism. Muncitorii abandonau orașele pentru a se refugia la țară, unde șansele de a găsi hrană erau mai mari, făcând să scadă producția industrială și șansele unui comerț echitabil cu bunuri industriale contra hrană, ceea ce agrava și mai mult situația populației urbane rămase. Ca rezultat direct al acestor
Comunism de război () [Corola-website/Science/298765_a_300094]
-
contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreaptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
vieții lui . Împărtășind împreună cu acesta răspunderi politice, fiindu-i secretar și atunci când prietenul său a fost Lord Cancelar cât și atunci când a fost prim-ministru, el a trebuit să-l urmeze pe Shaftesbury și când acesta a trebuit să se refugieze în Olanda în urma conflictului cu regele, unde trăiește luându-și diferite nume și schimbând orașele, pentru a nu fi descoperit, de la 1683 până la 1689, când se urcă pe tronul Angliei Wilhelm de Orania. Întorcându-se în patrie, el este numit
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
suprafață totală de peste 50 ha, cel mai mare iaz are o suprafață de 21,6 ha. Pentru prima dată, Sângerei este menționat într-un document din 1586. În anul 1675, ultimul deținător de moșii din Sângerei, Ioan Kalmuțki, s-a refugiat în Polonia împreună cu Ștefan Vodă Petriceico și acolo a fost recunoscut nobil polonez de regele Ioan III al Poloniei. După anexarea Basarabiei la Rusia, proprietara moșiei Sângerei devine familia Keșco, care a deținut această proprietate până la mijlocul sec. XIX. Ultimii
Sîngerei () [Corola-website/Science/298850_a_300179]
-
a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli
Constantin Virgil Gheorghiu () [Corola-website/Science/298899_a_300228]