6,018 matches
-
mai mult, se face pe etape. În plus, după o vreme, anchetatul nici nu mai e sincer. Spune orice, numai să scape mai repede de oboseală și plictiseală. / Înregistrarea se aude perfect. Asta înseamnă banda de 60, față de 90. Oare reporterul are un plan prestabilit? Ce-a vrut cu interviul lui M.? / Reporterul se sparge de râs cu H., dar cred că H. este un impostor în totalitate. Nu cred că-i evreu. H. e un nume curent românesc, în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nici nu mai e sincer. Spune orice, numai să scape mai repede de oboseală și plictiseală. / Înregistrarea se aude perfect. Asta înseamnă banda de 60, față de 90. Oare reporterul are un plan prestabilit? Ce-a vrut cu interviul lui M.? / Reporterul se sparge de râs cu H., dar cred că H. este un impostor în totalitate. Nu cred că-i evreu. H. e un nume curent românesc, în zona Rădăuți. Povești cu excluderea din comunitate... cu mesianiștii... povești rocambolești, tată cercetător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au fost făcute ca să fie ascultate, cândva, în fața sobei, și nicidecum ca să fie transcrise. Sunt fraze întregi din care nu se înțeleg decât 2-3 cuvinte. Gavrilă merită premiul Nobel la spirtoase. A descoperit o metodă revoluționară! 3-4 zile de fermentare. Reporterul îl întrerupe. Din păcate, reporterul este fascinat de povestiri, uită că e vorba de un interviu și „face conversație“ cu P. Cu râsete, glume, confidențe. Este captivat de povestea cu pana și promite c-o să încerce și el... Înregistrarea suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ascultate, cândva, în fața sobei, și nicidecum ca să fie transcrise. Sunt fraze întregi din care nu se înțeleg decât 2-3 cuvinte. Gavrilă merită premiul Nobel la spirtoase. A descoperit o metodă revoluționară! 3-4 zile de fermentare. Reporterul îl întrerupe. Din păcate, reporterul este fascinat de povestiri, uită că e vorba de un interviu și „face conversație“ cu P. Cu râsete, glume, confidențe. Este captivat de povestea cu pana și promite c-o să încerce și el... Înregistrarea suferă. Nu se înțelege nici unul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt „botanist“. Parcă era noapte și ăia ți-au pus lanterna în ochi. Acum e ziuă? Doar n-ai fugit toată noaptea, până a doua zi dimineața... Din 143 de întrebări puse lui P., 101 aparțin Femeii! Ce-a făcut reporterul tot timpul? Interviul ăsta îmi dă impresia că reporterul, dar mai ales femeia sunt plătiți în funcție de cantitatea de bandă înregistrată. Altfel, nu se explică abundența întrebărilor - scuzați - stupide, inutile, cum ar fi gradul de pupăciozitate al părinților lui P. Interviurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pus lanterna în ochi. Acum e ziuă? Doar n-ai fugit toată noaptea, până a doua zi dimineața... Din 143 de întrebări puse lui P., 101 aparțin Femeii! Ce-a făcut reporterul tot timpul? Interviul ăsta îmi dă impresia că reporterul, dar mai ales femeia sunt plătiți în funcție de cantitatea de bandă înregistrată. Altfel, nu se explică abundența întrebărilor - scuzați - stupide, inutile, cum ar fi gradul de pupăciozitate al părinților lui P. Interviurile cu Bazan, Gavrilov, Callo - imposibil de transcris. Constantin câștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ar fi gradul de pupăciozitate al părinților lui P. Interviurile cu Bazan, Gavrilov, Callo - imposibil de transcris. Constantin câștiga 500.000 pe noapte și când te gândești că un cercetător științific ca mine îl transcrie pe nici jumate din sumă. Reporterul râde în hohote. De altfel, tot episodul care urmează, despre furturile lui P., e însoțit de hohote de râs ale asistenței. E drept că P. e foarte pitoresc, dar... râsetele din partea unor persoane respectabile, cu morala intactă, sunt puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cer țigări și nes. Ei dau povestea, eu le aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii unor povești din copilăria mea. Văzându-mă înveselit, Mihai Cosmescu, comandantul plin al secției, glumește: „Domnule reporter, vă pregătesc un așternut?“. Doar Carmen Mihail, comandantul Penitenciarului Rahova, repetă: „Domnule, acești oameni au omorât!“. Mi-e frică de ei. Ceea ce mi se întâmplă înțeleg numai dacă poveștile ating culpele mele. M-aș putea agăța de foame, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vreo două-trei mii. O luat de pe la bancă. N-aveau, nu-i împungeau banii. Am plecat la Brașov. Iar adus înapoi, iar plecat. Până la urmă, am plecat. Când o venit să mă mai aducă, eram la pușcărie. Am bătut un milițian. (Reporterul râde.) La Piatra. Căpitanul ne cere actele. L-am luat și l-am bătut. Opt ani pentru ultraj. În ’73. Fiind minor, s-a redus pedeapsa la jumătate. Dar am făcut din iunie până pe 4 aprilie. Pe 4 aprilie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am început cu măruntaie d-astea. Cu piele, de la fabrică de-acolo... Am început cu fibră de sticlă, furam. Cu tavă d-aia, galvanizată, cu rezerve de la mașini. Puneam mașini pe sticle de lapte și le luam... roțile și sculele. Reporterul râde în hohote.) Pentru că și tata era pututros și ăia erau puturoși. Pe sticle de lapte rezistă? Da, rezistă. Mai mult Trabanturile, că astea era solicitate de oameni. Deci, pentru căruță. Și, dac-am văzut că ei e puturoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-l aveau. E o chestie care deranjează, nu e bine. A fost la ProTV, că noi sperăm, că visăm că ne vom libera - mă pune să mă gândesc dacă merită să mă port bine ca să mă liberez. Nu e bine, reporterul își face reportajul și gata, dar dă de furcă penitenciarului, trebuie să vină magistrata să ne explice - nu vă luați după idiotul ăsta. Da, ne dereglează și fizic, și psihic. De exemplu, ieri am fost la școală, pe la doamna magistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și dup-aia tot tu mănânci bomboana. (Reporterul râde cu gura până la urechi.) Ce, le luam în căsătorie, o luam la o noapte. Mă mai iubeau și ele, dar nu puteam eu, eram azi cu una, mâine cu alta. Îmi plăceau la serie și bine era. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la o noapte. Mă mai iubeau și ele, dar nu puteam eu, eram azi cu una, mâine cu alta. Îmi plăceau la serie și bine era. Nu am dat în viața mea o ciocolată... de ce, mai bine o mănânc eu. Reporterul își notează numele satului.) Ieșea câte trei-patru și după aia zicea că mi-a dat ciocolată. Ele se strângeau și ziceau mi-a dat cutare ciocolată aseară, sau înghețată, sau vin, și se lăudau, și mai bine gratis. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu siguranță actriță, îmbrăcată după ultima modă și cu un buchet de flori în mână, i se făceau fotografii din toate direcțiile. În jurul ei erau vreo patru-cinci bărbați, reporteri probabil. — Crezi cumva c-au venit să-l întâmpine pe Gaston? — Nu fi idiot. Și totuși inima lui Tomoe începu să bată mai repede. — Ei, de ce nu? La urma urmei, e descendent al împăratului Napoleon. Mie nu mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-l întâmpine pe Gaston? — Nu fi idiot. Și totuși inima lui Tomoe începu să bată mai repede. — Ei, de ce nu? La urma urmei, e descendent al împăratului Napoleon. Mie nu mi s-ar părea ciudat să fie întâmpinat de reporteri și fanfară. Tomoe gândea că așa ceva era imposibil. Și totuși... dacă Takamori avea dreptate? Se întreba pentru a mia oară: „Cum arată, oare?“ Deodată, din spatele digului în care se spărgeau valurile asemenea căscatului unui uriaș, se auzi sirena unui vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pricinuită de cunoscuta stea de cinema, Hieko Takamine, care se întorcea, împreună cu soțul ei, în Japonia. Doamna de pe la mijlocul balustradei, care făcea semne cu mâna și zâmbea fermecător, nu era altcineva decât Hieko Takamine pe care o văzuse în filme. Reporterii cu aparatele lor de fotografiat au dat buzna spre punte. — E Heko! Heko-chan e pe punte! exclamă Takemori, înghiontind-o pe Tomoe. Tomoe privi într-o parte, dar nu răspunse. Ce păcat! Deci toți oamenii aceștia, inclusiv reporterii și domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în filme. Reporterii cu aparatele lor de fotografiat au dat buzna spre punte. — E Heko! Heko-chan e pe punte! exclamă Takemori, înghiontind-o pe Tomoe. Tomoe privi într-o parte, dar nu răspunse. Ce păcat! Deci toți oamenii aceștia, inclusiv reporterii și domnișoara cu buchetul de flori, n-au venit să-l întâmpine pe Gaston, ci pe renumita stea de cinema. Bănuise de la început ceva, dar... Îi era greu să accepte decepția, tocmai ea care nu era obișnuită cu înfrângerile... — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
suntem aici! A plecat cu ei, bucurându-se nespus de revedere. Au urmat călugărițele catolice, un domn japonez, un cuplu de străini... și tot așa, timp de vreo douăzeci de minute. Takamori și Tomoe continuau să privească pasarela din ce în ce mai dezamăgiți. Reporterii și domnișoara cu buchetul au urcat pe vapor ca să îi ia pe Hieko și pe soțul ei. Se pare că toți pasagerii debarcaseră. Nu se zărea nici un tânăr străin care să semene cu Gaston. Fanfara poliției și-a strâns instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri, au zis reporterii că-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta nici grâul nu s-a făcut, numai de-o șchioapă, fără spic, numai pai, stau oamenii suflecați prin bălți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să treacă. - Ce se-ntâmplă aici? întreb un reporter de la televiziunea prin cablu, pe care-l știu din vedere. - O să se lanseze balonul Universității, nu știai? Acum îl umflă și e așteptat primarul să vină cu ambasadorul Franței... Ei o să facă primul zbor, până sus, la Agronomie, o să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei doi? Dar Înainte de asta aș vrea să vă mai pun o Întrebare despre Yazaki... am spus eu, ștergându-mi sudoarea care continua să mi se scurgă pe frunte, dându-mi o senzație neplăcută. — Ești sigur că nu ești un reporter de la vreo revistă japoneză? — Vă asigur că nu. Dacă-i așa, atunci e În regulă. Știi, mi s-a Întâmplat Înainte să dau peste niște reporteri care veniseră să se intereseze de Yazaki. De câte ori au venit?... Da, de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scurgă pe frunte, dându-mi o senzație neplăcută. — Ești sigur că nu ești un reporter de la vreo revistă japoneză? — Vă asigur că nu. Dacă-i așa, atunci e În regulă. Știi, mi s-a Întâmplat Înainte să dau peste niște reporteri care veniseră să se intereseze de Yazaki. De câte ori au venit?... Da, de vreo două ori, și mi-au pus tot felul de Întrebări. Foarte insistenți. Genul ăsta de reporteri nu cred că mai găsești În altă parte decât În Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
regulă. Știi, mi s-a Întâmplat Înainte să dau peste niște reporteri care veniseră să se intereseze de Yazaki. De câte ori au venit?... Da, de vreo două ori, și mi-au pus tot felul de Întrebări. Foarte insistenți. Genul ăsta de reporteri nu cred că mai găsești În altă parte decât În Japonia. Nu cred că a existat așa ceva nici pe vremea naziștilor sau pe vremea lui Stalin, În Rusia. Depășeau orice măsură, În orice caz. — Reporteri? De la o revistă? — Da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Foarte insistenți. Genul ăsta de reporteri nu cred că mai găsești În altă parte decât În Japonia. Nu cred că a existat așa ceva nici pe vremea naziștilor sau pe vremea lui Stalin, În Rusia. Depășeau orice măsură, În orice caz. — Reporteri? De la o revistă? — Da, și s-au dat drept ziariști. Dar nu mă păcălesc ei pe mine. Nu erau nici pe departe ziariști. — Și au venit să vă pună Întrebări despre Yazaki? — Da, la urma urmei, ăsta era scopul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
niște vrăjeli ieftine: „Vreau să scriu un roman inspirat din viața lui Yazaki, și dacă are succes, poate facem chiar și un film după el“. L-am strâns un pic cu ușa și când colo, ce să vezi: era un reporter de la o revistă de scandal de mâna a treia. L-am amenințat că am legături cu mafia israeliană și cu cea italiană și că am să pun pe cineva să-l omoare dacă nu-și vede de ale lui. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]