5,548 matches
-
tren militar oprit, undeva, În ploaie, În care soldații Își bolesc sufletele, gândind la moartea fără noimă ce-i așteaptă; farsa unei parăzi războinice În curtea cazărmii. Și el are de lămurit ceva cu tovarășii săi de breaslă cărora le reproșează prea Îndelungile «așteptări pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare». Comparând materialul pe care ni-l oferă cei trei poeți putem observa un fenomen Îmbucurător. A fost o fază În dezvoltarea liricii noastre tinere
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zvonuri să semene neîncredere În tehnică. (Ă). Pentru că Petru Dumitriu este un scriitor care urmărește să realizeze un tablou complet, o «cronică», cum bine s-a spus, a satelor noastre, ne găsim, justificați, din acest punct de vedere, să-i reproșăm unele omisiuni, care provin din caracterul incomplet al prezentării faptelor. Astfel, legătura tractoriștilor cu oamenii din sat este insuficient prezentată. Și legătura cu localnicii lipsește. Nu este de Închipuit că o echipă de tractoriști pornește să are ogoarele fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
interpreți Înflăcărați ai maselor populare”. Eugen LUCA51: „În ultimul număr al revistei Viața românească s-a publicat sub semnătura lui Radu Petrescu o recenzie a antologiei poetice Luptăm pentru pace. Recenzentul de care ne ocupăm nu se mulțumește numai să reproșeze noii noastre poezii că e «combativă și mobilizatorică cu excese», ci se străduiește să demonstreze că poezia noastră de astăzi Își trage seva din putregaiul poemisticismului lui Blaga, din ermetismul lui Barbu sau din «mucigaiurile, bubele și noroaiele» lui Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
luptei popoarelor Împotriva ațâțătorilor și organizatorilor unor noi războaie, Împotriva imperialiștilor anglo-americani, prin participarea activă a poeților la această luptă. De aceea poezia noastră «e combativă și mobilizatorică cu excese» spre marea deziluzie a d-lui Petrescu. Că R. Petrescu reproșează poeziei noastre faptul că e combativă și mobilizatoare, nu ne miră deloc. D-sa, de altfel, se situează pe o poziție de defensivă În fața dușmanului de clasă, a dușmanilor păcii. «Pacea» - spunea el - «este un lucru concret, exprimat În triumful
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
electorale, poeții noștri au făcut să se perinde prin fața noastră o oaste Întreagă de bătrâni, fie pentru a ne spune cum au fost alegerile altădată, fie pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de vigoare, un anumit aer de resemnare și o sfătoșenie răsuflată, toate aceste Însușiri aparținând blajinilor, și săracilor cu duhul țărani semănătoriști. Adeseori, voind să-și „umanizeze” eroii, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fi exemplare, sunt mai mult decât hilare, ba chiar plicticoase, prin proliferarea fără precedent a șablonului, a locului comun, a Îndrumătorului crâncen, Întunecat, veșnic vigilent ori dimpotrivă a veșnicului vesel-aed, și-apoi lucrurile se cam știu - mi-ar putea reproșa vreun urmaș al acelui Îndrumător sau rapsod care, nițel mai bemolizat vreme de vreo 30 de ani, a ținut aceleași hățuri În cultură ori Învățământ, le mai ține Încă și mai are șanse vreo zece ani. Îi spun aceluia și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu pasiune paginile unei cărți, subliniind și propagând ceea ce este valoros, explicând și combătând neajunsurile, ci un judecător sever care aruncă asupra recentului volum al lui Baconsky, de pildă, imputarea că poetul nu scrie satire antiimperialiste, iar Luciei Demetrius Îi reproșează că, În Vadul nou, nu scrie despre Întreceri. El judecă operele nu În legătură cu felul și gradul În care slujesc lupta poporului muncitor, ci cu Îndeplinirea anumitor „condiții” mai mult sau mai puțin „eterne” ale artei. Un exemplu e articolul Cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În 1630, un complot de curte, care îi regrupează în spatele Mariei de Medici pe regina Ana de Austria, pe Gaston d'Orléans, pe toți opozanții ministrului, este pe punctul de a reuși; la 10 noiembrie, Maria de Medici, care îi reproșează cardinalului ingratitudinea față de ea, crede că a obținut înlăturarea acestuia, dar la sfîrșitul acestei "zile a păcăliților", regele își reînnoiește încrederea în ministrul său. În continuare, Richelieu, astfel confirmat, aplică inflexibil politica sa de luptă împotriva Casei de Austria, politică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
France Vernillat, Histoire de France par les chansons, t. II, Mazarin et Louis XIV, Paris, Gallimard, 1956, p,33. Exemplu de astfel de cîntece de actualitate, care, menajîndu-l pe tînărul rege, îl înțeapă cu cruzime pe cardinal, căruia i se reproșează că înmulțește taxele și impozitele. Acest cîntec, așa-zis popular, este fără îndoială opera unui om de condei parizian. DOCUMENT 2 Opozițiile la întărirea puterii monarhice sub Ludovic al XIII-lea În septembrie 1636, Jean d'Etampes, comisar al regelui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
intră în Rezistență, care se organizează progresiv în jurul acestuia, a cărui autoritate se impune la Eliberare. De la "războiul caraghios" la înfrîngere "Războiul caraghios". Spiritul "Uniunii sfinte" nu bîntuie ca în 1914. Socialiștii nu intră în cabinetul Daladier remaniat, căruia îi reproșează că acționează în mod autoritar recurgînd la decrete-lege. Partidul comunist a aprobat pactul germano-sovietic. El votează creditele de război, dar, chemat la ordine de Internațională, atacă, de pe la sfîrșitul lui septembrie, "războiul imperialist". Guvernul replică prin dizolvarea partidului și printr-o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Republicii Franceze. De Gaulle este izolat și refuză continuarea "spiritului de Vichy" în Africa de Nord; în cîteva luni, el va răsturna situația. După asasinarea lui Darlan, în noaptea de Crăciun 1942, Giraud devine comandant șef civil și militar. De Gaulle îi reproșează că nu restabilește "legile Republicii" și propune stabilirea unei "puteri centrale provizorii". El are sprijinul rezistenților. Consiliul național al rezistenței constituit la Paris sub președinția lui Jean Moulin îi reunește pe reprezentanții mișcărilor de rezistență, ai partidelor, ai sindicatelor. El
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor rânduri l-a combătut de la început, acum douăzeci de ani. Dl Sanielevici mi-a reproșat că am făcut excepție pentru dl Sadoveanu. Da, am făcut excepție, căci dl Sadoveanu nu era țărănist. Și nu numai că am făcut această excepție, dar, în același timp în care mă ridicam împotriva vătăvismului și a crîș-mărismului țărănist, am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
arbitru ce poate să respingă dar și să accepte și să conlucreze cu harul dumnezeiesc. Dumnezeu, văzând în om această scânteie, o dezvoltă, o face să crească și astfel să rodească fructul cel mai de preț al mântuirii. Teologii romano-catolici reproșează Sfântului Cassian că prin această afirmație sugerează ideea că omul face începutul mântuirii. Bunăvoința din partea omului, care în felul acesta răspunde la tainica chemare de sus și este mijlocul de a îmbina libertatea umană cu harul dumnezeiesc, nu face
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ortodox numai în anii bisecți nu putea rămâne fără un efect negativ, care s-a manifestat mai ales în folclorul religios și la alte popoare ortodoxe, prin așa zisa legendă a anului bisect. În această legendă Sfântului Cassian i se reproșează fuga de lume în pustie, ca și cum rugăciunile sale de acolo n-ar aduce nici un ajutor pentru Biserică, pentru transfigurarea lumii și a materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de castitate rară, deși vedea zilnic soțiile altora; deși era mânat de firea pătimașă a celor mânioși. Vărsa lacrimi, mișcat de durere, când auzea cuvinte necuviincioase în timpul veseliei; postea fără să reproșeze celor care mănâncă. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca între mâncările trupești să împărtășească, totodată, bogății sufletești. Că dacă mânca totuși undeva, mânca puțin și, mai ales, mâncăruri comune. Din această cauză, socotesc ca cel mai mare gen
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
naturii umane drept ameliorabilă, nu iremediabil tarată și, nu în ultimul rând, conceperea procesului istoric în termeni pozitiviști, de progres, atât material cât și moral și deci social au fost ridicualizate de către realiștii vremii, în special de Edward Carr. Acesta reproșa idealiștilor termenul îi aparține naivitatea cu care abordau relațiile internaționale, credulitatea excesivă în natura umană și posibilitățile de îmbunătățire a acesteia și corelativ a politicii internaționale și iresponsabilitatea flagrantă de care dădeau până la urmă dovadă, nefăcând nimic pentru a preveni
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
defecțiuni, cum ar fi lipsa de timp necesar unei organizări prealabile, insuficiența mijloacelor de acțiune ale administrației române dezorganizate, efectele bombardamentelor, schimbările de personal, lipsa de coordonare între măsurile luate de Înaltul Comandament Sovietic și administrația românească, nu puteau fi reproșate serviciilor românești (Dobrinescu: 1988, 63-64, subl. m.). Populația, în special cea rurală, era principalul perdant al întâlnirilor cu Armata Roșie (Stănescu, Zamfirescu: 1998). În afară de 23 august sau 1 mai, în RPR se mai sărbătoreau și alte evenimente de importanță capitală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a opus proiectului anexionist al Iugoslaviei (Constantiniu, Pop: 2007, 27-28). În aceeași perioadă își fac loc dezamăgirea și chiar ostilitatea lui Tito față de practicile sovietice de pe teritoriul statului pe care îl conducea. Atitudinea sovietică, intruzivă și condescendentă, va fi reproșată în scurt timp de către Tito liderului de la Kremlin și va constitui totodată factorul declanșator al conflictului sovieto-iugoslav, încheiat cu excluderea Iugoslaviei din familia comunismului internațional. Printre nemulțumirile conducerii iugoslave la adresa Moscovei, atât ideologice cât și politice, se numărau extrema birocratizare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
popular", încă activ și puternic, în timp ce în celelalte "democrații populare" își epuizase deja "rolul istoric". Însăși PCI era acuzat de degenerare, deoarece "înlocuise critica și autocritica [...] prin metode de comandă". Apoi, din punct de vedere ideologic, "clicii titoiste" îi era reproșat pe un ton extrem de virulent faptul că "a servit membrilor de partid o mixtură infectă compusă din diferite "teorii" burgheze și din deșeurile "doctrinelor" oportuniste de tot felul". (Golubovschi: 1949, 2). Urma apoi, în final, absența "democrației de partid", adică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și alți expatriați români, care își petrecuseră anii războiului în Rusia și care fuseseră aleși de sovietici ca viitorii conducători ai României" (Fischer-Galați în Hammond, 1975, 310). Un astfel de plan nu a existat niciodată. Chiar dacă Ana Pauker i-a reproșat lui Dej "rapiditatea" loviturii de stat, petrecută înainte ajungerii la București a Armatei Roșii (Neagoe-Pleșa, Pleșa: 2006, 165-166), "moscoviții" nu au avut niciodată aprobarea Moscovei pentru preluarea puterii în partid. O dovedește din plin eliminarea lor politică din 1952. Nici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ca să mă supăr. Cer critică justă", acuzându-și colegii că "mistifică" situația în defavoarea sa și că responsabilitatea pentru implementarea reformei este colectivă, pentru ca imediat după aceea să se dezvinovățească: "în tot timpul acestei lucrări eu am fost ocolit". Concret, Luca reproșa că raportul cu privire la reformă fusese făcut fără consultarea sa și instrumentat pentru a îi submina poziția politică (Moraru C. et. al.: 2006, 51-53, 77). N-am știut nimic de pregătirea materialului, nu știam cine lucra la acest material și nici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vieții" și a agriculturii în special, sau de "fabricarea" multor înscenări pe care le utiliza în vederea eliminării, prin intermediul unor procese trucate, a membrilor de partid pe care ajunsese să îi considere indezirabili. De asemenea, în planul relațiilor internaționale îi era reproșată "afacerea iugoslavă" care, în optica lui Hrușciov, "nu conținea nici o problemă care nu ar fi putut să fie soluționată prin discuții partinice între tovarăși". Pe cale de consecință, "ar fi fost complet posibilă prevenirea rupturii relațiilor cu acea țară. Asta nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu societatea imaturizată din punct de vedere ideologic. În acest fel, "unitatea monolitică" și "disciplina de partid" au devenit cuvinte fără sens (leninist). PCC ajunsese astfel extrem de vulnerabil în fața ""fracționiștilor" și a "grupurilor antipartinice"" (Huizinga: 1969, 45-47). Tocmai asta le reproșau liderilor cehoslovaci cu câteva săptămâni înainte de invazie conducerile sovietică, poloneză, est-germană, maghiară și bulgară: subminarea voluntară a leninismului. Pretinzând că nu intenționează să știrbească în vreun fel suveranitatea Cehoslovaciei intervenind în afacerile sale interne, reprezentanții acestor cinci state, reuniți la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este o chestiune care vă privește pe dv. Aceasta este o chestiune comună tuturor partidelor comuniste și muncitorești și a statelor unite prin alianță, colaborare și prietenie". Insistând asupra importanței OTV pentru securitatea mișcării comuniste internaționale, cele cinci state "frățești" reproșau regimului Dubcek desprinderea de leninism prin slăbirea și chiar abolirea controlului asupra societății, a "maselor fără de partid", prin eliminarea cenzurii mediatice și, cel mai important, prin infiltrarea voluntară a paridului de tendințe, idei și procese "mic-burgheze", toate acestea rezultând într-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Brejnev a pretins că nu ar reprezenta decât note de lectură ale filosofului german, făcute sub influența unor autori "burghezi", fiind deci, "din punct de vedere științific", inconsistentă. "Dv. știți că nu toată populația l-a studiat pe Marx", îi reproșa Brejnev lui Ceaușescu. "În felul acesta opinia publică este indusă în eroare în ce privește adevăratele concepții ale lui Marx". Nu în ultimul rând erau incriminați intelectualii care redactaseră introducerea cărții (Andrei Oțetea și Gheorghe Zane), deoarece, deși condamnaseră "în mod just
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]