15,122 matches
-
o școală sau alta, obstacolele cu care se confruntă cei de la catedră pentru a preda o disciplină sau alta, problemele pe care le întâmpină elevii etc. Reducerea cercetării curriculare la o investigație documentar-livrescă este o dovadă de superficialitate care nu rezistă exigențelor principiului optimismului (în sensul specificat în paragrafele anterioare). • Prognoza este și ea obligatorie în cercetarea curriculară. Dacă diagnoza conduce la identificarea disfuncționalităților organismului școlar, prognoza indică tendințele de evoluție școlară, economică, științifică și tehnologică la care organismul școlar optimizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numit politic, a luat reforma educațională de la capăt, în conformitate cu doctrina politică a cărui partizan era. Atare noi începuturi, foarte frecvente, au indus anomie, instabilitate și chiar anarhie în rândul profesorilor și elevilor. Deși curriculumul formal este coerent, el nu poate rezista presiunilor entropice ale diverselor hidden curricula negative care s-au iscat exploziv în școli și despre care se crede că modernizează educația. De fapt, este vorba de o catastrofă pedagogică.) Principiul individualizării. Curriculumul trebuie să răspundă trebuințelor personale ale celui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de fapt, a pregătit „covorul roșu” pentru intrarea postmodernismului în disputele curriculare. * Anii ’60 n-au reprezentat totuși „începutul sfârșitului” curriculumului modern. Marile sale edificii s-au înălțat în această perioadă. Păreau sigure, inexpugnabile și extrem de profitabile. De aceea au rezistat și în deceniul următor. Dar în anii ’60 s-a născut gândirea contestatară, antimodernistă, care în deceniile următoare a antrenat talazul postmodernismului. Nu trebuie să confundăm antimodernismul sfios al anilor ’60 (care nici nu a fost prea mult luat în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
semnal ar necesita un anumit timp, fapt incompatibil cu simultaneitatea schimbării celor două particule. O asemenea incompatibilitate este impusă de teoria einsteiniană a relativității. La data când s-a dat publicității „paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen”, teoria relativității avea un prestigiu imens. Ea rezistase tuturor testelor experimentale și părea de necontrazis. Problema pe care o ridica experimentul Einstein-Podolsky-Rosen era constanta c: viteza-limită de deplasare în Univers, cea a fotonului, estimată la 300 000 km/s. Or, în experimentul Einstein-Podolsky-Rosen aceasta ar fi cu mult
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
extratereștrilor), ale unei noi eshatologii (care pune la îndoială justețea „judecății de apoi”), ale unei noi soteriologii (care admite că omul se poate mântui prin el însuși) ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur, principiile toleranței și liberalismului pătrund în școlile publice și ecleziastice ale comunităților. Cele mai proeminente personalități ale pedagogiei teologice și ale curriculumului religios postmodern pot fi considerate: James Macdonald (1975); Dwayne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o analiză a impactului asupra mediului (environmental impact)! Analiza în gol a trebuinței trebuie adesea suplimentată considerând „impactul de mediu” un criteriu de corecție. După stabilirea trebuințelor-țintă, întreabă-te ce fel de scopuri neintenționate ar mai putea fi anticipate; c) Rezistă tentației de a direcționa pe bază de măsurări facile și manipulări ale conținutului! Cele mai importante scopuri ale învățării nu pot fi măsurate ușor. Poate fi sau nu posibil ca o valoare să fie redusă la un număr. Designerul postmodernist
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toate resursele instruirii. Respectând acest principiu, designerul abandonează controlul asupra „produsului instruirii” în favoarea stimulării participării elevilor la experiențe de învățare proiectate în totalitatea lor; g) Consideră că strategiile care furnizează perspective multiple, de fapt, încurajează elevul să-și exerseze responsabilitatea. Rezistă tentației de a-i „pre-împacheta” și „pre-orienta” pe fiecare. Lasă-i pe cei care învață să-și stabilească singuri problemele și scopurile ori de câte ori se caută informații și experiențe în acest sens. Există, bineînțeles, riscul ca, neghidat, elevul să se împotmolească
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au tendința să se achite pur și simplu de sarcinile lor, devenind agenți ai unui atroce proces de distrugere. Dacă autoritatea le cere să facă ceva împotriva normelor fundamentale ale moralei, rari sunt cei care posedă resurse interioare pentru a rezista. O gamă de inhibiții îi opresc să se revolte. Chiar dacă unii realizează cruzimea atitudinii lor, nu găsesc puterea de a o rupe cu autoritatea. Se mai adaugă impulsul de a devaloriza victima, de a-i refuza calități umane, de a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rupe cu autoritatea. Se mai adaugă impulsul de a devaloriza victima, de a-i refuza calități umane, de a justifica acțiunile punitive contra celor ce sunt altfel. Controlul politic, scrie Milgram, se traduce uneori prin incitarea la acțiune distructivă. Puțini rezistă tentației; doar unii își găsesc resurse morale de a traduce valorile în care cred în acte de nesupunere la autoritate. Aceasta îi acaparează, îi învăluie, îi dirijează, le creează dependențe și deprinderi de acțiune conform cerințelor. Individul se abandonează, devine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele „răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât după schimbarea din 1989 majoritatea corpului profesoral manifesta (manifestă încă!) o puternică rezistență la inovații, respingând orice inițiativă care atinge stilul paternalist și birocratic adânc înrădăcinat (Neculau et al., 1995). B. Derapajul unor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înrădăcinat (Neculau et al., 1995). B. Derapajul unor directori de conștiință Alături de universitari, scriitorii, artiștii, oamenii de cultură au fost supuși acelorași presiuni, pentru a se alinia. Mulți dintre ei au intrat rapid în slujba noii puteri. Doar unii au rezistat pentru un timp. Motivul „trădării intelectualilor” nu este nou. Cu exact șaptezeci de ani în urmă, Julien Benda îi acuza pe unii dintre contemporanii săi, savanți, filosofi, slujitori ai cultului, invocând însă și ilustre exemple din istoria culturii, că s-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
loialității față de partid din partea deținutului, acesta fiind obligat să-și demaște toate legăturile pe care le avusese și pe care nu le dezvăluise la anchetă; a doua, „demascarea internă”, îl solicita să-i denunțe pe cei ce-l ajutaseră să reziste în interiorul închisorii; „demascarea morală publică”, a treia fază, însemna un pas mai departe pe linia distrugerii individualității: deținutul trebuia să calce în picioare tot ce avea mai scump - soția, familia, prietenii, credința. În faza a patra, primit fiind în grupul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
La miezul nopții a venit dubă neagră și i-a luat și pe bunici. Au avut timp, în doar câteva minute, sa ia ceva alimente și niște haine. Au fost transportați în vagoane de marfă, ca animalele... Bunica nu a rezistat mult și a fost îngropată într-o groapă comună, acolo, în Siberia. Bunicul s-a întors, dar a murit peste câteva luni”. c) Am numit biografie perversă tipul de evoluție caracterizat prin duplicitate, joc dublu, efort de mascare sau cosmetizare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ajutor ca să vină cineva să ne scoată... În ceea ce privește căldura, în 1985 mi s-a părut că a fost cel mai greu de suportat. CET-ul făcea economie de agent termic la sânge. Peste tot caloriferele erau doar călduțe. Lumea, ca să reziste, se culca îmbrăcată cu paltoane, nimeni nu mai făcea baie, iar pentru un plus de căldură se dădea drumul la aragaz. La noi, la mine și la vecini, la ultimele etaje ale unui bloc cu zece etaje, era o ghețărie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce înseamnă libertatea de expresie. Nu m-au silit să intru în partid și nici eu nu am cerut”. Care va fi fost procentul celor care s-au condus după această rezistență minimală? De unde primeau cu toții sprijin pentru a putea rezista? Familia devenise singura oază de conservare a valorilor și mijloc de menținere a încrederii în forța interioară a individului. Aici fiecare putea fi el însuși, familia oferea susținere, căldură, siguranță. O profesoară pensionară își amintește de anii studenției, când familia
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că ar fi fost o greșeală dacă ar fi respectat hotărârea tatălui lor”. O altă formă de conservare a identității erau prieteniile, relațiile între prieteni. Mulți dintre interlocutori ne-au relatat despre prietenii durabile, colegi care i-au ajutat să reziste în situații dificile. O profesoară din Botoșani prezintă cu emoție întâlnirile cu fostele colege, înfățișează cu amănunte faptul că-și scriu scrisori lungi în care evocă relațiile de prietenie din timpul facultății. O doamnă de 80 de ani își amintește
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
interesul economic, nu exista averea, nu existau cei care să te perturbe, să te dezumanizeze. Erai om în interesul tău. Conlucram, colaboram, te ajutau colegii și prietenii și numai datorită acestor relații umane eu și alți colegi am reușit să rezistăm... Nu a existat în întreaga mea activitate un caz măcar ca unul care cădea la un necaz, la o nevoie să nu fie ajutat, să nu existe sprijin, solidaritate umană, cu vorba sau cu fapta. Asta era de mare valoare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mărturii despre încredere, solidaritate, prietenie. Un inginer, al cărui tată a fost arestat când martorul avea doar 10 ani, ne relatează despre ajutorul pe care-l primea familia de la prietenii tatălui său: „Ne aduceau făină, ouă, carne, ne încurajau să rezistăm”. Un fost șef de gară, acum la 80 de ani, rezumă astfel relația sa cu regimul: „N-am fost la nici o defilare, niciodată la alegeri, lipseam de la ședințe, căutam să-i sabotez. Dar nu am pățit nimic. știți de ce? Am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prelungită cu idei și practici culturale specifice fac ca socialul să „pătrundă” în substanța personalității, să transfere în portofoliul propriu idei, atitudini și practici, până la construirea rolului social corespunzător și implicarea ca actor social. Socialul oferă o identitate-tip, individul rezistă un timp, apoi o asimilează și-și construiește versiunea proprie, în limitele acestei matrice. Care sunt mecanismele prin care se produce această formă specifică de cunoaștere socială? Michel Rouquette (1994) ne furnizează un model explicativ ce se poate aplica realității
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
CCES! A ținut, dar Preda era deja un clasic în viață, fiind studiat în manualele școlare. Pe deasupra, acceptase recent să intre în partid, ceea ce celui din urmă, partidului, i s-a părut, oricum, o mare victorie, dat fiind că prozatorul rezista presiunilor de peste trei decenii, așa că a închis ochii. Nicolae Breban, profitând oarecum de dubla cetățenie, mai dădea câte un interviu prin străinătate ori doar amenința cu asta și obținea, în general, dreptul de publicare. Chiar dacă a fost „executat” într-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comunist înrăit și că nu puteai să faci nimic fără să fii prins... Îți era frică tot timpul. Te gândeai cum așa aproape, aici, în Ungaria, viața e ușoară, iar aici, la noi, parcă erai înlănțuit. și nu am mai rezistat... Din cauza asta a fost Revoluția din 1989 ș...ț. Nu știu ce am fi făcut dacă nu ar fi fost Revoluția (V.C. - femeie, 32 de ani). O familie formată din indivizi ce au absolvit facultatea a povestit mai în detaliu despre diferențele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se luptau vitejește cu bastoanele, se împingeau congestionați în fața ta, înjurau cu ochii cât cepele, izbeau cu coatele, lupta era pe viață și pe moarte, mulți strigau după ajutor, se sufocau împinși, erau călcați în picioare. Cei mai slabi nu rezistau. Când venea marfa, coada creștea ca viteazul din poveste, se mișca paroxistic, apăreau toți membrii familiei, oameni răsăriți din alte părți - „acum ori niciodată” - și pe lângă ei se fofilau alții. În disperare de cauză, abia apucai să întinzi o bancnotă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
celor fragili psihologic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la anchetă Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut a fi cedat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau trei ani...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la anchetă Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut a fi cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost cei care mai întâi au încercat să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost citat. După ce au părăsit camera, mi-am dat seama că mai rămăsese încă o persoană în afară de mine. Cine o fi? Nu îndrăzneam să mă întorc și să văd cine este. O fi un torționar sau un coleg care a rezistat ca și mine? Dacă este un torționar, ce se va întâmpla în continuare? Mă va tortura în continuare sau ne vom lupta între noi? A.N.: A, și ați rămas numai doi în celulă... N.I.: Da, numai doi și bine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]