6,994 matches
-
plesnit deja, la fel de sigur ca și de faptul că doi și cu doi fac patru, caz în care poliția nu va găsi decât un braț de plastic dezumflat al unei păpuși. Greu de crezut că își vor bate capul să sape ca s-o scoată de-acolo. Și mai e ceva, continuă șeful Catedrei de Inginerie. Dacă brațul îi iese în afară, vor putea să-i ia imediat amprentele. Wilt zâmbi în sinea lui. Un lucru era cert: n-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să sperăm că în pace - sub douăzeci de tone de ciment, pe fundul acelui puț, este cadavrul unei femei ucise? — Nu, zise Wilt. Nu prefer în nici un caz așa ceva. Inspectorul Flint oftă iarăși. — Să știți că avem de gând să săpăm până o să găsim toate dedesubturile poveștii, zise el. Probabil o să ne ceară ceva timp și destule cheltuieli și Dumnezeu știe că o să ne ceară și destulă răbdare, dar până la urmă, când o să ajungem acolo jos... — O să găsiți o păpușă gonflabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu-ți critic limbajul, crede-mă. Pur și simplu încerc, cu toată răbdarea de care dispun, să stabilesc faptele. — Faptele sunt următoarele, răspunse iar Wilt. Ca un idiot patentat, am făcut greșeala să arunc o păpușă gonflabilă într-un puț săpat pentru un pilon, iar cineva a turnat ciment peste ea, timp în care soția mea a plecat de-acasă și... Ascultați-mă pe mine! îi spuse sergentul Yates inspectorului Flint a doua zi dimineața, la ora șapte, când cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și că poate să ducă de nas poliția. N-are el o părere prea bună despre poliție. Așa că aruncă o păpușă de plastic într-o groapă care urmează să fie umplută cu ciment, sperând că poliția o să-și piardă vremea săpând ca s-o scoată, iar între timp el își îngroapă nevasta într-un alt loc. Apropo, Henry, unde-ai îngropat-o pe doamna Wilt? Hai să terminăm cu asta o dată pentru totdeauna. Unde ai pus-o? Spune-mi doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avea 29 de ani, iar Frederick Bywaters 20. . Aluzie la deviza sub care s-a desfășurat în 1381 răscoala țărănească din Anglia condusă de Wat Tyler: When Adam delved and Eva span, who was then the gentleman? î„Cînd Adam săpa și Eva torcea, pe-atunci boier cine-mi era?“). . Aluzie la The Rime of the Ancient Mariner, poemul lui S.T. Coleridge î1772-1834). Bătrînul marinar e blestemat și poartă atîrnat de gît, legat cu sfoară, cadavrul unui albatros pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de astă. Nu ne-a spus nimeni și la televizor nu ne dați. Și ce mă interesează pe mine, tu și cu ai tăi ați pierdut atunci și gata. Eu nu aveam de pierdut decât lanțurile că de la tizic și sapă unde era să mă ducă? EL: De, da acuma soțul e la sapă și în sat tot fără canalizare, wc în curte și lucrați cu calul și cu sapă. Au trecut 60 de ani, si ce a făcut comunismul, colectivă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
fină, cu capac auriu, de Emotion, aerosoli proaspeți, senzuali. Ah, Doamne, își aminti deodată, nu își făcuse unghiile! Și mai trebuia să-și pudreze cât de cât umerii, pe care vițele rnușchilor, deși el fusese destul de departe de genul atletic, săpau totuși supărătoare umbre virile; își tampona gâtul și umerii cu pernița elastică și parfumată apoi se apucă de lucru curățîndu-și unghiile pe care ,din fericire ,le întreținuse destul de bine în cele câteva zile cât trebuise să stea la el. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din ei. Pe la trei și jumătate s-au înființat și fetele, cu câteva hârlețe după ele. Era cald, caniculă, și cârpa violetă atârna lălâie în vârful bățului, ca o sperietoare de ciori. Am smuls-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă stradă, abia pe seară, așa că eram iar singure pe câmp. Săpam neîndemînatic, cu limbile scoase, și abia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă stradă, abia pe seară, așa că eram iar singure pe câmp. Săpam neîndemînatic, cu limbile scoase, și abia după ce făcuserăm o groapă îngustă, adâncă doar de vreo șaizeci de centimetri, am dat de o scândură străpunsă de rădăcini. O pupă roșie, umflată, era lipită de ea. Garoafa o tăie cu ascuțișul orbitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau în lemnul afânat , buretos, canalele paralele. Toate gâzele vorace au luat urma leșului mierlei. Am putut atunci să mă cațăr pe buștean. Sus, am stat o clipă călare, simțind sub mine scoarța aspră. Mi se uscaseră lacrimile și eram iarăși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și al treilea detaliu, urmat de altele care se adunau într-o ploaie bogată, care-i încetinea și îi îngreuna vorbitorului înaintarea prin evenimente. Împodobite cu florile aruncate peste ele, vechile morminte păreau familiare și vii, de parcă ar fi fost săpate cu o zi înainte. Și acesta era doar începutul. Pe măsură ce, în continuarea acestui început, veneau spre noi și casele vechi, și oamenii de demult, și viața epocilor trecute, dispărea punctul de vedere al lui Stein care elogia epoca actuală în detrimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și Eisenberg, pe care Stein a numit-o, plin de venin, războiul celor două roze - albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
labele lui mari pe umeri și-i linse fața. Era, pentru amândoi, o bucurie de nestăpânit. Începu, de a doua zi, drumurile la primărie, unde nu putu să rezolve nimic cu apa. Hotărî să facă treaba pe cont propriu, să sape șanțul până la el, până sus, la casă o muncă infernală. Își luă ajutoare la săpat. Îl dureau spatele și brațele. Se încinse cu un brâu și săpă mai departe. Au trecut câteva săptămâni, au venit muncitorii care au montat țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nestăpânit. Începu, de a doua zi, drumurile la primărie, unde nu putu să rezolve nimic cu apa. Hotărî să facă treaba pe cont propriu, să sape șanțul până la el, până sus, la casă o muncă infernală. Își luă ajutoare la săpat. Îl dureau spatele și brațele. Se încinse cu un brâu și săpă mai departe. Au trecut câteva săptămâni, au venit muncitorii care au montat țevile și au ajuns până sus, în casă. A cumpărat două boilere mari, unul pentru etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să rezolve nimic cu apa. Hotărî să facă treaba pe cont propriu, să sape șanțul până la el, până sus, la casă o muncă infernală. Își luă ajutoare la săpat. Îl dureau spatele și brațele. Se încinse cu un brâu și săpă mai departe. Au trecut câteva săptămâni, au venit muncitorii care au montat țevile și au ajuns până sus, în casă. A cumpărat două boilere mari, unul pentru etaj, altul pentru parter. Când prima picătură de apă a curs în chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
concluzia că în albia unei vechi sekia ce cobora din munți și părea că secase cu mii de ani în urmă, dar unde mai supraviețuiau încă trei palmieri prăfuiți, ar fi putut găsi un firișor de apă. — Ar trebui să săpăm un puț foarte adânc, remarcă Laila. — O să săpăm cât va fi nevoie, răspunse calm Suleiman, care devenise un flăcău lat în spate. O să fie foarte greu, dar, dacă găsim apă, ăsta pare un loc perfect. O veche zicală spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cobora din munți și părea că secase cu mii de ani în urmă, dar unde mai supraviețuiau încă trei palmieri prăfuiți, ar fi putut găsi un firișor de apă. — Ar trebui să săpăm un puț foarte adânc, remarcă Laila. — O să săpăm cât va fi nevoie, răspunse calm Suleiman, care devenise un flăcău lat în spate. O să fie foarte greu, dar, dacă găsim apă, ăsta pare un loc perfect. O veche zicală spune că „palmierii obișnuiesc să-și țină capul în foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
seama că puținele ore care le rămâneau nu vor înainta destul cu săpatul și că era nevoie să lucreze cu schimbul în timpul nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de trei metri în diametru, dar după două săptămâni de săpat fără odihnă, doar un om putea să se miște cu oarece ușurință pe fundul lui, asudând din greu în timp ce umplea cu nisip și pietre coșărcile pe care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i să aducă din munții din apropiere o mulțime de bucăți de piatră neagră și netedă și să le așeze, cu răbdare, de-a lungul pereților. Fără uneltele necesare, ciment sau mortar, făceau eforturi imense și abia dacă reușeau să sape o jumătate de metru pe zi, așa că, până la urmă, cel mai mare dintre frați trebui să admită că nu exista nici cea mai vagă posibilitate de a-și atinge scopul - dacă aveau vreun scop - înainte ca setea să-i doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care devenise o femeie zveltă și frumoasă. Crezi că mai avem mult până o să dăm de apă? — Mă tem că da, interveni Suleiman, care până atunci nu-și spusese niciodată părerea în această privință. Am impresia că va trebui să săpăm mai bine de treizeci de metri. — Treizeci de metri! repetă revoltată fata. Îți dai seama ce înseamnă să muncești la o asemenea adâncime? Abia veți putea respira! — Știu, răspunse cu naturalețe fratele ei. Dacă acum, când n-am ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nicăieri nu ne vrea nimeni, fetițo. Nimeni nu vrea să mai știe nimic de familia lui Sayah și nu-i putem obliga pe oameni să ne accepte. În schimb, putem obliga deșertul să ne accepte, chiar de-ar fi să săpăm până ajungem la măruntaiele lui. — Dar dacă nu ajungem niciodată? — O să ajungem, răspunse hotărât fratele mai mare. Dacă palmierii au reușit să ajungă, o să reușim și noi. Cum poți fi atât de sigur? — Pentru că în ziua în care un imohag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de aceea fiii săi aveau obligația de a lupta cu aceeași ardoare cu care ar fi făcut-o Gacel Sayah. La apusul soarelui își reluară munca. Era într-adevăr o muncă istovitoare. Cel care se afla în fundul puțului trebuia să sape, fără nici un ajutor, doar cu mâinile, dedesubtul ultimei bucăți de piatră neagră, având mereu grijă ca aceasta să nu cadă înainte de a pune alta, care să suporte greutatea peretelui de deasupra ei. După aceea, relua operația, mereu spre dreapta, punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau să meargă în munți să caute bucăți de piatră, pe care le transportau apoi cu cămilele. La un moment dat, Laila, prevăzătoare, hotărî să se oprească din săpat, pentru că rămăseseră ceva mai puțin de trei girbe cu apă, și până și un tuareg risca să se deshidrateze dacă era nevoit să lucreze ore întregi în condiții atât de grele. Socoti, pe bună dreptate, că nu puteau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îndepărta spre nord, la fel de plictisită și fără chef ca întotdeauna. Vulturii se împrăștiară, și umbrei lor îi luă locul cea a lui Gacel Sayah, viteazul inmouchar veșnic prezent în amintire. În ziua următoare, fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului. Centimetru cu centimetru, săpară pământul. Piatră cu piatră, completară cercurile. Metru cu metru, urmară drumul pe care-l indicau rădăcinile palmierilor. Erau convinși, „știau“, datorită existenței lor de secole în regiuni atât de pustii, că, dacă acei palmieri erau vii, aceasta se datora sevei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]