6,492 matches
-
89. Spitalul de Pneumoftiziologie Brăila Consiliul Județean Brăila 90. Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon" Brăila Consiliul Local Brăila Județul Buzău (7 unități sanitare) 91. Spitalul Județean de Urgență Buzău Consiliul Județean Buzău 92. Spitalul Municipal Râmnicu Sărat Consiliul Local Râmnicu Sărat 93. Spitalul Orășenesc Nehoiu Consiliul Local Nehoiu 94. Spitalul Comunal Vintilă Vodă Consiliul Local Vintilă Vodă 95. Abrogată. ---------- Poz. 95 din anexa 2 a fost abrogată de lit. a) a art. 3 din HOTĂRÂREA nr. 1.003 din 11 decembrie
HOTĂRÂRE nr. 529 din 2 iunie 2010 (*actualizată*) pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270656_a_271985]
-
indicativ pe care scrie doar traseul: Autogara Braicar-Selgros Școala 3-ANL Lacul Dulce Linii de tramvai 21: Cart. Radu Negru-Bd. Independentei-Cart. Vidin 22: Cart. Radu Negru-Bd. Dorobanti-Cart. Vidin 23: Cart. Chercea-Bd. Dorobanti-Cart. Radu Negru 24: Parc Monument-Lacul Sarat-Combinat 25: Parc Monument-Lacul Sărat. Maxi-Taxi: 8 Vidin-Bd. Dorobanti-Cart. Hipodrom-Sos. Vizirului-Str. Chisinaului-Sos. Buzaului-Cart. Hipodrom-Vidin 13: Centru-piata Mare-Chercea-Dedeman-Soroli Cola 16: Vidin-Centru-Vizirului-Str. Chisinaului-Sos. Buzaului-Calea Calarasilor-Bd. Cuza-Magazin Winmarkt-Calea Galati-Vidin 17: Vidin-Calea Galati-Bd. Cuza-Magazin Winmarkt-Calea Calarasilor-Sos. Buzaului-Str. Chisinaului-Sos. Vizirului-Calea Calarasilor-Bd. Cuza-Magazin Winmarkt-Calea Galati-Vidin 31: Vidin-Calea Galati-Bd. Cuza-Magazin Winmarkt-Piata Mare-Str
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
a Federațiilor de Atletism, organul de conducere a atletismului mondial, își are sediul în Monaco. O competiție IAAF Diamond League are loc anual pe Stade Louis II. Un complex sportiv municipal, în zona este format dintr-un bazin cu apă sărată încălzită, un , plăci de sărituri și tobogan. Piscina este transformată într-un din decembrie până în martie. În perioada 10-12 iulie 2014, Monaco a inaugurat Solar 1 Monte Carlo Cup, o serie de curse de yachting exclusiv pentru ambarcațiuni cu energie
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
în arendă, în 1897 și 1898, de către grădinarii bulgari a unor terenuri achiziționate de stat de la episcopie. Aceștia și-au dezvoltat sisteme de distribuție a zarzavaturilor atât în Buzău, cât și în orașele din apropiere, ca Brașov, Ploiești sau Râmnicu Sărat, activitatea lor devenind și mai prosperă după împroprietărirea din 1921. În urma încheierii perioadei distrugerilor orașului, dezvoltarea economică a căpătat și o componentă industrială. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea rețelei de cale ferată în România, rețea în cadrul căreia orașul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
numarul 1 a dejenilor in materie de stiri online. În partea de sud-vest a Dejului se află Ocna-Dejului, localitate devenită cartier al Dejului din 1991. Aici a existat, amenajat până prin anii '80 ai secolului al XX-lea, băi cu apă sărata, care au dispărut odată cu prăbușirea dealului de sare. Cimitirul eroilor români, maghiari, germani, ruși, sârbi și evrei, din cele două războaie mondiale, este amplasat pe Dealul Florilor și are o suprafață de 3.000 mp. În acest cimitir sunt înhumați
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
centru urban, ridicat la rang de municipiu. Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constau din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieșului, între Valea Sărată și CERCON Arieșul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A."). Din faza de tranziție de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular , descoperit in zona stației de transformatoare electrice și a racordului CFR dintre
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
de Ioan Vodă”"), așezarea de pe Milcov este mult mai veche. Până la începutul secolului XVII-lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar după anii 1615-1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă așezare între Trotuș și Râmnicu Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei. Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor este emis de către domnul Munteniei, Alexandru al II-lea Mircea. Hrisovul, scris, în luna
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
forma în viitor un singur oraș, care va fi residența județului Putna”". La Focșani a funcționat între anii 1859 și 1862 comisia centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune în Principatele Unite, Curtea de Casație pentru două Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității. Perioada dintre Unire și câștigarea independenței cunoaște o mare înflorire. În 1866 se construiește Gimnaziul, astăzi Colegiul Național „Unirea”, în anul 1867 "Spitalul județean și comunal", în anul 1873 "Grădina Publică". Sfârșitul
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
face vizitând „Biblioteca Județeană Antim Ivireanu” (clădire nouă), Filarmonica „Ion Dumitrescu”, Teatrul Municipal „Ariel”, Teatrul „Anton Pann” (clădire nouă), Cinema „Ostroveni”, Muzeul de artă „Casa Simian”, Muzeul Județean de Istorie, Muzeul Satului Vâlcean, Parcul „Zăvoi”, Grădina Zoologică, Ștrandul Ostroveni (apă sărată și dulce). Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Râmnicu Vâlcea se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,98%), cu o minoritate de romi (1
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
podului de la Cernavodă. Documentele arată preocuparea primarilor orașului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piață comercială, grădina publică. Se amintește, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor sărate și sulfuroase de pe platoul sudic al localității, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor oameni din București, Garoflide și Georgescu, ele vor constitui un punct de atracție al orașului, prin: cazinou, restaurant cu orchestră și fanfară și spații de cazare
Câmpina () [Corola-website/Science/296978_a_298307]
-
50 m și înalt de cca 0,60 m.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu. La sud de oraș, între "Canalul Morii" și șoseaua Dej-Cluj, la baza castrului roman. Descoperiri: La sud de oraș, către Hășdate, la "Valea Slatinei" sau "Fântâna Sărată". Descoperiri: Descoperiri celtice și dacice neprecizate, aflate în inventarul Muzeului din Gherla. De asemenea, un tezaur compus din obiecte dacice de argint.; datare repertoriu: La Tene; cultura: dacică. Ioan COSTIN, paroh gr.cat. din Baia Mare, este autorul primului "Manual de
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
monumente ale naturii . Parcul este denumit și Grădina Elisabeta. Fauna este formată din specii de iepure, mistreț, căprioare, viezure, vulpe, lup, și diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuțe, grauri, porumbei, turturele, gaițe, fazani. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Gherla se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,03%). Principalele
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
pe malul stâng al râului cu același nume. Este străbătut de șoseaua națională DN2, care îl leagă spre sud de Buzău și București, și spre nord de orașele din Moldova: Focșani, Bacău, Roman, și Suceava. Din acest drum, la Râmnicu Sărat se ramifică DN22, care leagă orașul de Brăila și mai departe (prin trecerea Dunării cu bacul), de orașele dobrogene Tulcea și Constanța. DJ202 (șosea județeană) duce din oraș în aval de-a lungul râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate. Prin
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
ramifică DN22, care leagă orașul de Brăila și mai departe (prin trecerea Dunării cu bacul), de orașele dobrogene Tulcea și Constanța. DJ202 (șosea județeană) duce din oraș în aval de-a lungul râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată Buzău-Mărășești, orașul fiind deservit de o gară proiectată de Anghel Saligny. Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
din oraș în aval de-a lungul râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată Buzău-Mărășești, orașul fiind deservit de o gară proiectată de Anghel Saligny. Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Râmnicu Sărat era reședința județului cu același
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Râmnicu Sărat era reședința județului cu același nume (începând cu 1862, când aceasta s-a mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private. Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicul Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită prin intermediul a 12 cișmele. Din punct de vedere administrativ, orașul era împărțit în trei culori: Roșu (care ocupa centrul vechi
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private. Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicul Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită prin intermediul a 12 cișmele. Din punct de vedere administrativ, orașul era împărțit în trei culori: Roșu (care ocupa centrul vechi, denumit "Vatra Orașului"), Galben la sud (mahalalele
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
din oraș erau biserica Robeasca zidită în 1784 de biv-vel-pitar Asanache Nicolescu, și biserica Bagdat zidită de Dumitrașcu Bagdat în 1753 și reparată în 1870 de un strămoș al său, biserică ce întreținea și un spital. În 1925, orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință de județ, fiind în același timp și reședința plășii Orașul din cadrul acestuia. Populația sa crescuse la de locuitori. În 1950, județul Râmnicu Sărat s-a desființat, iar orașul a căpătat statut de oraș regional și
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
al său, biserică ce întreținea și un spital. În 1925, orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință de județ, fiind în același timp și reședința plășii Orașul din cadrul acestuia. Populația sa crescuse la de locuitori. În 1950, județul Râmnicu Sărat s-a desființat, iar orașul a căpătat statut de oraș regional și reședință a raionului Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești. În 1968, Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
sa crescuse la de locuitori. În 1950, județul Râmnicu Sărat s-a desființat, iar orașul a căpătat statut de oraș regional și reședință a raionului Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești. În 1968, Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în județul Buzău. Începând cu 1994, Râmnicu Sărat a fost declarat municipiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Râmnicu Sărat se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
căpătat statut de oraș regional și reședință a raionului Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești. În 1968, Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în județul Buzău. Începând cu 1994, Râmnicu Sărat a fost declarat municipiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Râmnicu Sărat se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,22%), cu o minoritate de
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești. În 1968, Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în județul Buzău. Începând cu 1994, Râmnicu Sărat a fost declarat municipiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Râmnicu Sărat se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,22%), cu o minoritate de romi (8,26%). Pentru 8,45% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
curse regulate pe această rută cu automotoare de tip Carravele. Legături directe din Galați sunt către București Nord prin Ploiești Sud și prin Urziceni, Brașov prin Ploiești Sud, Cluj-Napoca (prin Iași), Constanța și numeroase trenuri regionale cu destinația Buzău, Râmnicu Sărat, Tecuci, Bârlad. Galațiul este orașul cu cele mai multe căi ferate din țară, având și cele mai mari 3 triaje de vagoane. Rețeaua feroviară din orașul Galați este cu mult mai dezvoltată chiar și decât cea din București datorită triajelor de vagoane
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]