5,454 matches
-
lucreze pe socoteala lui.“ Însuși D. Drăghicescu, în lucrarea mai sus menționată, ne oferă date mai exacte pentru începutul secolului XX și, în plus, explicația istorică a acestei stări de fapt: „Cu rari excepții, în unele sate de moșneni, gospodăria săteanului atinge cea mai deplină expresie a sărăciei, a simplității. [...] Din toată populația țării, făcând socoteală, mai bine de 31 la sută trăiește în bordeie, în pământ sau deasupra pământului. Din acestea 31 la sută, sunt 4 la sută care n-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fel de mâncare. Nu e cazul să ne imaginăm că țăranul beneficia de o bogăție uluitoare de legume și fructe. Iată ce scria D. Drăghicescu: „Grădina de legume sau pomii roditori sunt griji prea mari, de care de cele mai multe ori sătenii noștri se dispensează. Iar toamna, de unde au, de unde n-au, trebuie să numere bani albi, greu câștigați, ca să cumpere de la grădinarii sârbi sau bulgari. Totul atârnă la ei de norocul întâmplării. Dacă ploaia va veni în belșug, cele câteva fire
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu avea nici un gust: „Măcar să-i fi pus ceva acreală, ar fi fost bună, dar așa...“, a fost concluzia lor. Același lucru îl scoate în evidență și Mihai Lupescu: „Supa nu-i decât ciorba muntenească - ciorba dulce de carne. Mulți săteni zvârl zama de carne și mănâncă apoi carnea cu mujdei.“ Nici vecinii noștri de la răsărit nu se simțeau deloc bine fără borșurile lor: în timpul ocupației Parisului, în 1812, soldații ruși umblau ca bezmeticii prin oraș după orice fel de plante
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
România, În Parlamentul bucureștean s-au făcut auzite voci care condamnau tratamentul aplicat țăranului transilvănean, de care erau răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarîndu-se că, „pe cînd țăranul ardelean emigrează În America, țăranul din regat stă pe loc. Nici un sătean din Vechiul Regat nu pornește din țară”. Așadar, emigrația din România de dinainte de 1918 nu includea și țărănimea, situație neschimbată după Încheierea războiului și, mai ales, după adoptarea reformei agrare. Cei ce luau totuși drumul Americii din această țară proveneau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
întoarce în țară, stabilindu-se la Sibiu, unde își asumă, în continuarea preocupărilor tatălui său, diverse funcții de conducere la Astra: secretar literar, redactor și redactor-șef al revistei „Transilvania” (din 1923), redactor al calendarelor Astrei („Amicul poporului”, 1924-1933, „Calendarul săteanului”, 1924-1933, „Calendarul Astra”, 1925-1928, 1930-1936, „Calendarul Daciei Traiane”), redactor al colecției de literatură „Biblioteca poporală a Asociațiunii”. În noiembrie 1941, silit de asaltul tot mai insistent al bolii, renunță la îndatoririle și responsabilitățile pe care le avea. P.-P. publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
30; I. Grămadă, „România jună” din Viena, Arad, 1912, 68; Ion Scurtu, „Viața și operele maestrului Caragiale”, „Seara”, 1912, 725; I.I. Nedelescu, „Gogu”, „Gazeta cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și ardelenii, UVR, 1939, 34; Predescu, Encicl., 650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25 de ani de la Unire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Idem, nr. 8, 11 octombrie 1930, p. 12. 122 Idem, nr. 3, 4 septembrie, 1930, p. 15. 123 Idem, nr. 9, 10, 11; 18, 25 octombrie, 1 noiembrie 1930; pp. 4, 11, 14; 2, 4, 7; 4, 10. 124 "5000 săteni și locuitori ai orașului" la Dorohoi și "peste 3000 de oameni veniți din părțile județului Ialomița". Idem, nr. 9, 11; 18, 30 octombrie 1930; pp. 4, 10. 125 "Mișcarea Liberală", nr. 9, 18 octombrie 1930, p. 3. 126 "Mișcarea", Iași
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și caii morți pe care-i scoteau din fântâni. Și noile fântâni pe care le săpau în pământul gras și greu. Parii de la cușca pe care țăranii o coborau în fundul puțului miroseau a lemn proaspăt. A văzut un grup de săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră, monedă... Da, străina asta șmecheră ar fi putut foarte bine să vină în zori și să-și agațe broboada în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Endre; au fost uciși 11 oameni - un preot greco-catolic, familia acestuia (precum și servitoarea lor maghiară). Deși justiția română, după război, a constatat culpa lui Wass Albert și a tatălui său, Wass Endre, din cauza absenței celor doi și a mărturiilor unor săteni aflați în relații dușmănoase, din varii motive, cu familia Wass, depozițiile făcute în procedura penală s-au dovedit contradictorii. Însă săvârșirea crimelor nu a fost negată de nimeni; ba chiar, în momentul în care locotenent-colonelul Dehmel, membru în Comisia germano-italiană
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
avea loc numai În unele regiuni), aducerea bradului la casa miresei, bărbieritul mirelui, pregătirea miresei, sosirea mirelui la casa miresei, colăceritul, jocul bradului, iertăciunea, plecarea la cununie, masa mare, darurile și zorile. Nunta era un ceremonial public: chiar dacă nu toți sătenii erau invitați la masa mare, ei puteau asista la numeroasele secvențe și rituri efectuate În locuri publice (biserica, spre exemplu) sau În casele actorilor principali, care acum se deschideau și permiteau accesul curioșilor. Cu o zi Înainte, o ceată de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bărbierit, el Își punea cămașa trimisă de mireasă și era Împodobit cu haine alese și flori. În tot acest timp, lăutarii interpretau diferite cântece care proslăveau calitățile mirelui: frumusețea care Îl face dorit de toate fetele, hărnicia care stârnește respectul sătenilor, curajul care este apreciat de ceilalți flăcăi etc. În același timp, aceste cântece anunțau sfârșitul tinereții fără de griji și descriau obligațiile viitorului cap de familie. În ansamblu, bărbieritul mirelui poate fi interpretat ca un ritual care consacră desprinderea de statutul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acoperindu-se oglinzile și evitându-se ca vreun animal (În special pisica) să intre În acea cameră: dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de lumea celor vii era marcată de trei zile În care rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice. În această perioadă se pregătesc și se consumă alimente ceremoniale, În special colivă. Dacă În unele zone priveghiul era caracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vârful stâncii este obligat să-și mănânce excrementele și atunci când este umilit de mama vitregă, care Îi dă de mâncare numai carne veche și frunze. Această idee a coborârii Înspre subuman și chiar non-animalic este sugerată și de faptul că sătenii credeau că Botoque a murit, nu doar că s-a pierdut În pădure. Pe de altă parte, statutul inițial, inferior, precultural, al eroului, este exprimat și prin necunoașterea armelor și a tehnicilor de vânătoare: el pleacă la chemarea cumnatului să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În vederea „banchetului” funerar la care participa Întreaga comunitate. Până nu se strânge acest număr de păsări și animale, ceremonia nu putea avea loc, spre nefericirea celor din jur, care considera că aduce ghinion 657 asupra urmașilor. De aceea și unii săteni, În afara rudelor, Își aduceau contribuția materială. Ghidul ne indică un sicriu mai nou În care era depusă bunica lui, precizându-ne că bunicul ocupă un alt loc, În afara peșterii. Am continuat descoperirea unor astfel de sicrie suspendate și În alte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
statuete din lemn, mobilier (saune, mese), sicrie de lemn cu capacul sculptat, instrumente muzicale, obiecte de uz casnic etc. Apoi, coborâm pe scări până la Tam An, sat al populației ifugao, o nouă demonstrație pe viu, despre tradiții și obiceiuri ancestrale. Sătenii ne Înconjură fiecare dorind să ne arate oasele străbunilor de sub casă, interiorul locuinței, produsele de artizanat, sau să se fotografieze cu noi, contra unui dolar. Într-o magazie improvizată un bărbat 836 G.Bloom, M.Grosberg, V.Jealous, P.Kelly
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În epoca veche, când nu existau încă școli, locuitorii comunei își potoleau setea de frumos cu ajutorul poeziilor și cântecelor populare. Seara pe la șezători, la curățatul porumbului, la scărmănatul lânii, la nunți și cumetrii, în sărbătorile de iarnă împlinind datinile, sătenii ieșeau din obișnuința apăsătoare a muncii. În zilele de sărbători ei se adunau în săli improvizate în centrul satului și la sunetul cobzelor, mai târziu și al viorilor purtate de țiganii localnici, jucau jocurile moștenite din străbuni. Când în sat
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
legîndu-mi păru-n noduri, Și-n goliciune-expus, voi înfrunta Furtună și miniile cerești. Ținutul îmi dă pildă și dovezi De cerșetori nebuni, care mugind, Isi vîră-n goale brațe degerate Ace și așchii, cuie, rozmarin, Si cu-ăst spectacol groaznic, la săteni, Sărace sate, stîni, si pe la mori, Cînd cu blesteme de nebuni, și cînd cu rugi, Storc milă. Biet Turlygod, biet Tom! Mai sînt ceva: că Edgar, nu-s nimic. (Iese) SCENĂ 4 (În fața castelului lui Gloucester. Kent în butuci. Intra
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de Marin Preda ori cea a personajelor din proza lui Ion Iovescu, în care tinerii se îmbracă orășenește, scriu scrisorele de amor, petrec „boierește” etc., o lume afectată de vicisitudinile istoriei. Se rețin numeroase secvențe narative, cum ar fi transformarea sătenilor în îngeri înaripați, episodul venirii Raiului pe Pământ, într-o versiune apropiată de cea a lui Ivan Turbincă, catastrofa în care piere satul întreg la o revărsare a Dunării, ca o variantă acvatică a Sodomei și Gomorei, și încă altele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
tânărul țăran Toma Găvrilaș (...). În compoziția romanului, personalitatea lui Toma apare vie, convingătoare (...). Toma muncește pentru consolidarea organizației de partid, ajută la dezvoltarea spiritului ei de luptă (...). Prezența Iui Toma, energia lui nesecată, inițiativele sale răscolesc monotonia, apatia unora dintre săteni (...). Zugrăvind transformarea celorlalți sub înrâurirea puternică a lui Toma, autorul (...) a îmbogățit galeria de eroi înaintați din literatura noastră nouă despre viața satului (...). Romanul Pâine albă constitue un important succes și un pas înainte în dezvoltarea artistică a lui Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este Serken nu numai de stăpânitul Fényes, dar și de sfătosul Batiz, care suferă și el de păcatul înfumurării, dar manifestat în cu totul alt chip); despre umorul sănătos, uneori chiar mai brutal, cum e firesc să se întâlnească la sătenii din Borcut, care nu-s niște domnișori pomădați și spilcuiți (în privința redării vorbirii nesclivisite traducerea a fost credincioasă originalului, după cum se poate constata și din fragmentul de dialog citat mai sus). Toate aceste însemnate calități - ca și altele, multe, nemaipomenite
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tablou idilic, diformat (...) Marin Preda pătrunde cu îndrăzneală în adâncul realității, înfățișând conflicte pasionate și personaje variate și originale. Lupta de clasă apare - în nuvela Desfășurarea - în tot dramatismul și complexitatea aspectelor sale, într-un moment de răscruce din viața sătenilor din Udupu, când se înființează Gospodăria Agricolă Colectivă (...). Lupta împotriva vechilor și noilor chiaburi este cu atât mai aspră, mai grea cu cât stihia mic-burgheză a corupt unii comuniști cu posturi de răspundere în aparatul de partid (Ion Niculae prim
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prof.dr.doc. Constantin Pântea, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice, a contribuit la întemeierea și consolidarea învățământului superior agronomic la Iași. S-a născut la 26 august 1900, în comuna Perebicăuți, județul Hotin, dintr-o familie de săteni modești, de la care a moștenit blândețea sufletească, noblețea spirituală, cinstea și capacitatea de muncă plină de pasiune specifică locuitorilor mediului din care provenea. Studiile liceale le-a urmat la Bolgrad, județul Cetatea Albă, pe care le absolvă în anul 1920
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
a fost preocupat de multiple aspecte ale vieții economice din România și, mai ales, cele din Basarabia. Studiile sale s- au referit, în special, la situația satelor și a țăranilor basarabeni, la mijloacele de stăvilire a tendinței de migrare a sătenilor spre orașe, la găsirea căilor de dezvoltare a satelor, de valorificare superioară a produselor agricole mai ales pe plan local, prin dezvoltarea unor întreprinderi mici de prelucrare pe loc și conservare a produselor din agricultură și zootehnie, cât și posibilitățile
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Mureșianu (profesor la un liceu din orașul mai sus menționat), Cultura creștină (1912-1926) fondată de profesorii Academiei teologice locale, ce a abordat teme de teologie și știință și care era destinată preoților și intelectualilor (apărea o dată pe lună312). Revistele Predicatorul săteanului român (1879-1890) și Preotul român (ambele redactate de canonicul Nicolae Fekete Negruțius) și Predicatorul poporului (1894) condusă de preotul Vasiliu Budesco din Ciulești, au apărut la Gherla. La Satu Mare, monseniorul Vasile Lucaciu a fondat Revista Catolică. Din 1883 până în 1891
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]