5,544 matches
-
închisoare. (p. 922) D) Din Viața papei Grigore al IX-lea Autorul (anonim), care scrie în jurul anului 1240, pare a fi «Ioannes de Campania subdiaconus et notarius noster...»; probabil este renumitul notar Giovanni din Campania, cel care a scris - după spusele lui Bernard din Bessa - o biografie a Sfântului Francisc care începe prin cuvintele „Quasi stella matutina” (Ca luceafărul dimineții). În primul fragment redat aici, autorul, cu siguranță, exagerează rolul lui Ugolino în întemeierea și organizarea Ordinului Clariselor și a Ordinului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vor aminti și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului, se vor închina în fața lui toate familiile popoarelor (Ps 21,28). Purtau în mâini ramuri de copaci și lumânări aprinse. Se țineau predici seara, dimineața și la amiază, după spusele profetului: Seara, dimineața, și la amiază plâng și suspin, iar el va asculta glasul meu. Va readuce pacea în sufletul meu, apărându-mă de cei care mă atacă, fiindcă el este cu mine împotriva dușmanilor mei (Ps 54,18-19). 51
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fără niciun fel de proprietate, fiindcă văzuse aceasta cu ochii săi, având mărturie din partea fratelui Francisc și a Ordinului acestuia. 18. Angelo Clareno În «Amintirea lui Francisc», transmisă de Angelo Clareno în scrierile sale, avem oportunitatea de a descoperi unele spuse și fapte ale Sărăcuțului din Assisi necunoscute izvoarelor obișnuite sau prezentate într-un mod diferit, cu o variantă mai mult sau mai puțin semnificativă. Precizarea identității lor în termeni preciși este dificilă. Acest lucru reiese dintr-o analiză profundă a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de viață politică, pe linia tradiției Marelui Pompeius, simbol al anti-Cezarismului prin excelență. Lui Rufinus îi sunt dedicate Ponticele I, III și III, IV. Cine este acest Rufinus e greu de spus. Era poate un poet, dacă ne luăm după spusele lui Ovidiu în Pontica, III, IV, 5: est opus exiguum vestrisque paratibus impar. Dar tot Ovidiu (ibid., v. 7) îl compară cu Machaon; A. Scholte 290, însă, are îndoieli asupra faptului că acesta ar fi fost în realitate medic 291
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Jonge poate fi într-o oarecare măsură corectă și, într-adevăr, ar putea fi luată în calcul, dacă cealaltă, mai concretă, mai directă, ar trebui îndepărtată din motive evidente. Dar, dat fiind că asemenea motive nu există, noi considerăm că spusele lui Ovidiu, pe lângă semnificația "superstițioasă" la care face trimitere De Jonge, au sensul propriu, concret, imediat pe care-l exprimă. Poetul, cum s-a mai spus, se consideră cu adevărat cauza morții prietenului său Paulus 424 și își dorește ca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pe aceeași linie de idei cu GRAEBER, Quaest. Ovidianae, 1881, p. X și urm. 371 De altfel deja în Amores, III, XII, 13-14, Ovidiu a recunoscut că versurile (carmi) nu i-au făcut niciodată bine. 372 A se vedea cele spuse mai sus cu privire la Celsus (p. 137-138). 373 Cf. notei la Celsus. 374 Despre acest frate al lui Paulus, cfr. 101) Africanus Fabius Maximus, în RE cit., col. 1779-1780. 375 Trebuie ținut cont de faptul că Iullus Antonius, consul coleg cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nou H. BARDON, op. cit., II, p. 67; GRABE 22) Iullus Antonius, în RE, I, col. 2585. Nici consulii anteriori: Paulus Fabius Maximus și Q. Aelius Tuberus nu erau susținători de încredere ai regimului lui Augustus. 376 A se vedea cele spuse mai sus la momentul oportun. 377 Cf. despre acesta art. 108) Q. Fabius Maximus, în RE: cit. 378 Cf. GROAG, ibid. 379 Epist. ex Ponto, II, III, 1-6. 380 Desigur, în scrisoarea nostră (II, III) nu am mai amintit de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tu să devii însoțitor (susținător) al ducelui (=Augustus)..." 387 A se vedea de exemplu Tristia, III, V, 4 urm. și mai ales V, XI, 13-14: Quassa tamen nostra est, non mersa nec obruta puppis, etc. 388 A se vedea cele spuse în acest sens de S. G. OWEN, Tristia, II, introd., Oxford, 1924, apud TH. J. DE JONGE, op. cit., p. 10; cfr. și p. 13 din DE JONGE, unde se face trimitere la ceea ce susține SCHOEMANN cu privire la raporturile Ovidiu-Livia în: "Philologus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
veracitatea, ci lingușirea obiectelor, atribuirea excesivă de calități, cultivarea, Îndeosebi, a formelor sublime. A face un obiect să strălucească, indiferent de natura lui, printr-o perfidă exagerare a virtuților suprafeței, iată strategia lui Bolintineanu.” „Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spuselor fosforescente, al peisajelor odorante”, Bolintineanu n-are Însă „acces la mitologia interioară a spațiului”. La Vasile Alecsandri literatura devine „o preocupare numai În sezonul hibernării”. „Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu era de ajuns pentru a consacra un romancier. Autorul lui Bizu trebuia să mai facă dovada capacității sale de obiectivare și de invenție epică, astfel încât "ficțiunile" din textele anterioare (amintiri, documente etc.), într-o primă fază "romanțate" involuntar (după spusa lui Lovinescu), să intre într-o configurație narativă complexă (romanul-melodramă), ca niște "episoade" sau "scene-pivot" aparent autonome, legate însă între ele cu un anume sens, relevabil abia la final. Cu alte cuvinte, o dată schițată, psihologia invariabilă (schematică, schizoidă) a eroului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în lacrimi în prezența femeii, impresionat atât de gândul inevitabilei despărțiri, cât și de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează cu claritate raporturile dintre cei doi amanți, limpezind, după spusa naratorului, "apele sufletului". Nesigur pe el, cu toate că simte imboldul unor atingeri mai îndrăznețe, Bizu ezită s-o sărute pe Diana, căreia îi explică metodic mobilurile comportamentului său (face teoria amânării necesare). Femeia, în schimb, recunoscătoare, îi mângâie mâna pe care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
datorită actelor criminale comise de anumiți debili radicalizați. Problema este că ajungem să apăram liberatea de expresie de pe o poziție radicală, totală, fără limite. Or, așa ceva nu este normal. Libertate fără limite nu există în nicio democrație occidentală. Conform unei spuse celebre, libertatea mea se sfârșește acolo unde începe libertatea ta. Ceea ce observ eu ca dominantă în mentalul social european este fenomenul fetișizării libertății de expresie 203. Pentru cei ce nu au niciun Dumnezeu (cum ar fi de pildă jurnaliștii de la
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Dan etc. (Ă). Dușmănie de Petru Dumitriu, În toiul secerișului de Sașa Pană și Maia Radovan, S-a spart satul de Gh. Cristea, Răfuiala de Șerban Nedelcu, Biruință În zori de Süto Andras, iată câteva titluri de nuvele confirmând cele spuse. (Ă). Anul 1948 a fost deosebit de fecund În domeniul poeziei. Alături de poeții consacrați ca: A. Toma, Radu Boureanu, Maria Banuș, Aurel Baranga, D. Corbea, Cicerone Theodorescu, Mihail Beniuc, Eugen Jebeleanu, au apărut nume noi de tineri poeți ca: Victor Tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că principala lipsă a romanului lui Camilar este nerealizata prezentare a rolului partidului În Înfăptuirea gospodăriei colective. Observația nu este lipsită de temei. Depinde Însă ce Înțelegem prin prezentarea rolului partidului. Greșim cu totul dacă ne Închipuim, așa cum rezultă din spusele tov. I. Vitner, că scriitorul este obligat să ne prezinte neapărat ședințele organizației de partid, felul cum Își duce ea munca. Rolul partidului este mult mai vast, mai cuprinzător: el se resfrânge În faptele oamenilor, În manifestările lor, În procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
păcate», Înaltul oaspe-ar spune, Privind discret la ceas: «E timp, posteritate, E timp de bun rămas. Mă-ntorc, ducând cu mine Un car de-nvățătură. Îți mulțumesc»Ă Ce zâmbet Îi joacă pe la gură? Îmi știu poetul bine Și spusele-i nu-mi plac. Prea grav când e și liric, Aștept un bobârnac. «Am Învățată» Și ochii Îi râd ca două dungi «Cum din idei puține, Ies cântecele lungi». EPILOG Se mai opri o clipă, La ușă, musafirul: «Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unde trebuie, în sînul unei construcții coerente și funcționale, diversele domenii care se disting astăzi: istoria economică, puțin prea neglijată în zilele noastre prin reacția exasperată împotriva unui trecut recent; istoria socială, totdeauna centrală (istoria, "știința oamenilor în societate", după spusele lui Marc Bloch model de adevărat istoric căpcăun, mereu în căutare de carne de om); istoria politică, pe cale de înnoire; istoria religioasă; istoria culturală; istoria mentalităților... în sfîrșit aceste domenii prea mult lăsate în voia lor sau delăsate într-o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai grave, aproape tot regatul (document 2 p.169). Religie și culturi În Franța *Regelui Foarte Creștin, religia rămîne cimentul societății. Orice supus al lui Francisc I sau al lui Ludovic al XIV-lea se naște "creștin și francez", după spusele lui La Bruyère. Desigur, succesul calvinismului în secolul al XVI-lea și regimul de toleranță instituit prin edictul din Nantes (1598) vor rupe pentru un timp unitatea religioasă a francezilor în spatele suveranului lor; dar, din 1685, Ludovic al XIV-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou al campaniilor napoleoniene, este comdamnat de Camera pairilor și împușcat la 7 decembrie 1815. Administrațiile sînt "epurate": cuvîntul intră atunci în vocabularul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Simon, la 16 mai 1877. În fața Camerei, unde 363 de deputați protestează în mod solemn împotriva violării regimului parlamentar, Mac-Mahon uzează de dreptul său de dizolvare. În alegerile din octombrie, republicanii rămîn majoritari, obligîndu-l pe Mac-Mahon să "se supună", după spusele lui Gambetta. În ianuarie 1879, odată cu cucerirea Senatului și cu demisia lui Mac-Mahon, înlocuit de Jules Grévy, Republica triumfă în mod definitiv. Parisul redevine capitală, 14 iulie devine sărbătoarea națională și La Marseillaise, imnul național. Viața politică a celei de-
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încă, li-era frică de el. Un astfel de om nu putea fi de prea mare folos pe o corabie, mai ales că refuza să muncească - lucra doar cînd avea el chef - iar căpitanul, care nu credea o vorbă din spusele lui, ar fi fost bucuros sa se descotorosească de el; aflînd însă că intenția căpitanului era sa-l debarce în primul port convenabil, „arhanghelul“ își deschise toate pecețile și cupele pentru a duce la pierzanie sigură corabia și întreg echipajul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîi, țin să subliniez că nu am libertatea de a vă oferi, pe această temă, orice fel de măsurători, fie ele cît de fanteziste. Căci, în materie de schelete, există autorități competente cărora vă puteți adresa pentru a-mi verifica spusele. Mi se spune că există un muzeu leviatanesc în Anglia, la Hull - unul din porturile baleniere ale acelei țări, unde se păstrează niște specimene superbe de cetacee. Am auzit de asemenea că în muzeul din orașul Manchester, din New Hampshire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o privește chiar acum, da! și în ochiul care privește chiar în clipa asta lucrurile de pe fața ta necunoscută, de pe cealaltă față a ta, o, Soare! Privindu-și apoi sextantul și manevrîndu-i numeroasele piese cabalistice, căzu iar pe gînduri și spuse în șoaptă: Ă Jucărie neghioabă! Distracție copilăroasă a trufașilor amirali, comandori și căpitani - oamenii se mîndresc cu tine, lăudîndu-și inteligența și puterea; dar ce poți face tu oare altceva decît să indici punctul jalnic în care se nimerește să te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
publicate. Am văzut cum vorbește dl Maiorescu de "sfaturile" lui Alecsandri. Și sunt convins - ceea ce reiese și din Amintirile dlui Panu - că și influența dlui Maiorescu se datorește mai mult personalității sale, influenței sale directe, decât articolelor sale. Din cele spuse, se mai explică și o altă deosebire dintre vechea școală critică și dl Maiorescu: deosebirea în privința curentului poporan și a celui istoric. Vechea școală este poporanistă și istorică, pentru că criticii vechi au fost romantici și apărători ai originalității limbii și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adevăr exprimat de Scriptură, însă și de inimă. De noi atârnă statornicia inimii în bine, urcările, adică gândurile care duc la Dumnezeu sau coborârile, adică toate cele pământești și trupești. Războiul cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
întâiul stareț al mănăstirii din Lerin, devenit mai târziu episcop de Arles, mort în 428, și călugărului Eucherius, care a devenit în 435 episcopul Lyonului. Seria a fost terminată și publicată în 427. Scopul scrierii acestor Convorbiri a fost, după spusele lui Cassian, de a suplini lipsurile sau părțile întunecate care ar putea micșora valoarea învățăturii despre desăvârșire, expusă în lucrările precedente. Cele șapte Convorbiri incluse în acest ciclu au fost ținute în Panephysis, în Tebaida, de primii trei sihaștri pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]