6,333 matches
-
cinică. într-adevăr, chiar cinică. Dar nu mai puțin obiectivă și exactă. Mai întâi este vorba de raportul de forțe dintre cele două Românii. Această dialectică explică de fapt întreaga istorie a României moderne, cel puțin de la 1848 încoace. Altfel spus, România veche, cea dinainte de 1948, nu mai există ca forță dominantă, și nici măcar ca potențial restauratoare. La această concluzie lucidă ajunge, de altfel, și Alina Mungiu în Românii după '89, despre care vom discuta cu alt prilej. Ceea ce echivalează cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și din așa numitele «gulere albeă. Importanța sa este că garantează stabilitatea societății. Și prin faptul că se bazează pe proprietatea particulară, independența sa economică o face să se sustragă, să se opună și chiar să reziste autorităților statale. Altfel spus, ea singură poate garanta efectiv libertatea și independența de spirit și, deci, în esență, libertatea și democrația politică. Din care cauză, micul burghez respinge ordinea totalitară pe toate planurile. Textul lui Varujan Vosganian, de o mare densitate și claritate, este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevăr, dar nu mai mult. Totul se proporționează și se reduce la scară. Categorialul invită deci la luciditate tipologică și, mai ales, la modestie. Situație subtil ironică, în același timp, de care amintește și Sorin Antohi. Locul, sau mai bine spus, atelierul unde se operează această sinteză, este un foarte bogat aparat de note. Erudiție, bineînțeles, dar și ceva mai mult. în acest cadru se produc toate referințele necesare, se discută întreg aparatul critic, se aduc argumente și precizări suplimentare. Fiecare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fapt, cel mai amuzant și simpatic, în felul său, dintre toți. Amestecul de bonomie, jovialitate ușor cabotină și semi-șmechereală propagandistică, bine rodată, îl caracterizează. Simulează cu gesturi largi, corpolente, dezinvoltura, dialogul liber, echidistanța și pluralismul opiniilor. Convingerile (sau, mai bine spus, dresajul ideologic), plus o mare suplețe adaptabilă îi dau o abilitate deosebită de a fi mereu insidios, nu însă și strident, totdeauna cu guvernul, dar niciodată violent cu opoziția. Când este strâns totuși cu ușa ceea ce i se întâmplă uneori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al culturii oficiale actuale, denunțat și din interiorul său, cu tot mai multă vigoare, de unii foști colaboratori: Incompetența instaurată autoritar degradează și descalifică activitatea instituțională. II. Cultura alternativă La polul opus culturii oficiale se află, se profilează mai bine spus, cultura alternativă. Dar ea poate fi definită și ca: independentă, paralelă, autonomă, neconvențională (chiar underground), pluralistă, particulară, privatizată etc. Caracterizată, deci, prin toate atributele ce pot fi recunoscute oricăror activități, structuri, creații culturale etc., manifestate într-o formă sau alta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
accepta, în sfârșit, comanda, dar a o negocia, ca să ne exprimăm astfel, cât mai strâns și profitabil posibil. Evident, o astfel de convenție (unii i-au spus iluzionându-se contract cu puterea), presupune un număr de condiții și clauze. Altfel spus, o comandă servită preferențial, deci selectiv, oarecum à la carte. De fapt, de cele mai multe ori, o imposibilitate și chiar o mare... naivitate. O altă notă specifică este permanenta umilință resimțită de acest nefericit și etern erou alternativ. De unde o stare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să idealizăm câtuși de puțin nici cultura alternativă. Viciul sau păcatul său originar este ambiguitatea. Nu dăm acestei noțiuni nici un sens peiorativ. Exprimă doar mai multe sensuri, mai multe interpretări sau caractere ce aparțin la două naturi diferite. Este, expeditiv spus, o categorie obiectivă a conștiinței și a existenței (Simone de Beauvoir a scris și o Morale de l'ambiguïtă, 1947, deloc excepțională), un mod de a fi și de a te comporta. Interior și social. Adesea inevitabil. Carență originară sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mod s-a format mitul autorității criticului unic. Sub această emulație s-a format și s-a impus E. Lovinescu. G. Călinescu nutrea aceeași ambiție: de a deține și impune, o dată pentru totdeauna, o altă autoritate critică unică. Foarte simplu spus: pe a sa. A fost, și la timpul său, o mare iluzie. Autoritatea lui E. Lovinescu a fost, se știe, contestată de Camil Petrescu, apoi de G. Călinescu însuși, de alții. Autoritatea sa nu trecea de cercul Sburătorului. Ea n-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atenția generală, studiile serioase, metodice și în profunzime. Preocupările sale doar de actualitate, insistența sa exorbitantă de a constitui preocuparea unică; stilul său publicistic de exprimare: improvizat, neperiat, descusut, adesea de-a dreptul jalnic, devin dominante. Nu credem, foarte direct spus, că această publicistică inconsistentă poate fi o formulă ideală, un model cultural. Ar fi absurd, pe de altă parte, să respingem, detestăm, devalorizăm, în esență, poezia și publicistica. Pe aceasta din urmă o practicăm în felul nostru și noi înșine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și a creat cronicari (G. Călinescu). Specie utilă, repetăm, în limitele sale specifice, dar, în nici un caz, supremul ideal critic. Necesitățile economice moderne (repetăm) transformă tot mai mult cronica în informație și publicitate, la cel mai înalt nivel posibil. Altfel spus, să dea cititorilor motive să cumpere cartea discutată. Cronicile lungi, prolixe, plictisitoare, scrise prea pretențios-eseistic, care nu spun, în câteva propoziții, despre ce este vorba într-o carte și dacă are vreo importanță, nu mai interesează în realitate pe nimeni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dispensarizare pentru urmărirea aritmiilor care pot să apară în 10-20% din cazuri. 8. TRUNCHIUL ARTERIAL COMUN - TRUNCUS ARTERIOSUS (TAC) - Un unic vas mare arterial își are originea la baza inimii asigurând cele trei circulații -coronară, pulmonară și sistemică sau altfel spus, origine comună a arterei pulmonare (AP) cu aorta. Este prezent un DSV. Emergența AP din aortă poate avea loc la diferite nivele (clasifică TAC în 4 tipuri), cu dezvoltarea precoce a hipertensiunii pulmonare, AP aflându-se sub regim de presiune
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
Bulwer. Pe de altă parte, rolul politic al celuilalt consul, Gardner a fost, în această perioadă, „inexistent”, după expresia lui T. W. Riker. Spre deosebire de superiorul său din București, el a avut relații bune cu domnitorul Grigore Ghica sau, mai bine spus, caracterizate de absența unor conflicte deschise, în timp ce cele cu personalitățile politice din Moldova timpului pot fi caracterizate ca amiabile. El a avut o atitudine mai curând pasivă decât ostilă față de unioniști, căutând să se abțină de la orice imixtiune în cursul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
multe niveluri permite existența pluralității lumilor: "În toate povestirile mele, narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri ca să dezvăluie în mod progresiv "fantasticul" ascuns în banalitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a realului, necunoscută pînă atunci - altfel spus, instaurează o lume nouă -, literatura fantastică dezvăluie, sau mai degrabă creează universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, cum o cred unii filozofi istoriciști; deoarece creația - pe toate planurile și în toate sensurile cuvântului - este trăsătura specifică a condiției
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
antinomicului. Însă, mai apoi, voi încerca să arăt că această asumare tematică, pe care Lucian Blaga o realizează în cuprinsul operei sale filosofice, dobândește semnificație și valoare în contextul istoriei filosofiei și mai ales în cel al gândirii contemporane. Altfel spus, accentul cercetării mele nu cade atât pe faptul tematizării favorabile antinomicului în întreaga filosofie a lui Blaga, cât mai ales pe situarea acestuia în diferite contexte filosofice. Ceea ce urmăresc sunt mai curând determinările, conexiunile și implicațiile tematizării blagiene. Asupra intențiilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în scrierile mai multor gânditori greci și latini, în primele secole de după Hristos 8. Conform definițiilor pe care aceștia i le dădeau, ea însemna un conflict al legilor, mai exact, "contradicția unei legi față de alta sau față de sine"9. Altfel spus, contradicția dintre două legi în cadrul aceluiași sistem juridic, respectiv contradicția din interiorul aceleiași legi. Se pare că utilizarea termenului "antinomie" în sfera filosofică a fost foarte redusă la început. El apare abia în secolul al XVIII-lea, în teologia naturală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sens, Blaga declară că teoria cunoașterii luciferice a fost construită pentru a legitima metoda minus-cunoașterii53. Privită în ansamblul sistemului filosofic blagian, ideea antinomiei transfigurate are un loc privilegiat, însă nu cred că este o premisă metodologică a acestuia. Mai simplu spus, filosofia lui Lucian Blaga nu pare să fie rezultatul aplicației acestei metode, deși se construiește, într-o bună parte, în jurul acesteia. Chiar dacă nu este o premisă metodologică, ideea antinomiei transfigurate își pune amprenta asupra gândirii lui Blaga. Tocmai datorită acestui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
creștine, care atribuie două naturi (divină și umană) persoanei lui Isus Hristos. Doctrina creștină a apărut după o luptă între două tendințe în organizarea materialului cristologic-teologic, afirmă Lucian Blaga 65: una mitică-raționalizantă, care ducea la erezie, și alta dogmatică, sau, altfel spus, o tendință de a organiza rațional-logic materialul teologic și alta care se așează în dezacord cu funcțiile logice ale rațiunii. A câștigat tendința dogmatică. A triumfat paradoxalul, absurdul, imposibilul, ilogicul. De ce oare? Simpla nevoie de sinteză nu este o explicație
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
orice dogmă reprezintă din punct de vedere logic o antinomie, dar orice dogmă mai cuprinde și o indicație că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca fiind soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere, prin transfigurarea logicii obișnuite. Altfel spus, dogmele sunt antinomii transfigurate. Transfigurarea nu este propriu-zis o soluție a antinomiei, dar ține loc de soluție, sau, mai exact, este rezultatul unei soluții postulate, dar inaccesibilă intelectului. Lucian Blaga consideră că aceasta este singura înțelegere filosofică adecvată a dogmelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în aceste formule metafizice mai mult decât istoricii filosofiei de până la el. A văzut în dogme o formă aparte de ideație, o metodă de gândire, pe care o considera o sursă pentru revitalizarea metafizicii și chiar a științei. Mai simplu spus, a întrevăzut metoda sau spiritul dogmatic. Tocmai de aceea este remarcabil gestul său, căci, spre deosebire de filosofia de până la el, care a ignorat dogmele sau le-a tratat drept absurde, Blaga le-a luat în serios, propunând o valorificare pozitivă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie de către revelație, fie de către experiență, lucru extrem de important, care deschide metoda dogmatică spre filosofie și cunoașterea științifică. Dogmele sau antinomiile transfigurate sunt modalități prin care intelectul reușește să formuleze acest ceva transcendent și incomprehensibil prin metodele raționale obișnuite. Altfel spus, distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu reușește să descifreze transcendentul. Toată metafizica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un alt argument: spre deosebire de toate celelalte metode, ale intelectului enstatic, metoda dogmatică nu exclude pe nici una dintre ele. Ea doar se aplică "acolo unde nici una din metodele enstatice nu istovește transcendentul și unde transcendentul devine opac pentru ele"134. Altfel spus, ea este pașnică, conviețuind cu celelalte într-un climat de pluralism și toleranță metodologică. Încheierea Eonului dogmatic este o pledoarie și o profeție a lui Blaga pentru folosirea viitoare a metodei dogmatice și minus-cunoașterii. Metoda dogmatică e soluția lui Lucian
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la limita logicului. În acest sens, el deschide studiul despre cunoașterea luciferică cu o analiză a câtorva paradoxuri ce stau la baza cunoașterii. Cunoașterea se constituie în funcție de două elemente, dozate în proporții diverse: elementul "concret" și elementul "conceptual" sau, simplu spus, "intuiția" și "conceptul". Ele aparțin unor planuri diferite, dar întrețin o anumită corespondență. În această corespondență se insinuează un prim aspect paradoxal, prin faptul că elementul conceptual conține mai puțin și totodată mai mult decât concretul intuiției 166. Acest paradox
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intuiției 166. Acest paradox este mai vizibil la conceptele categoriale. Intuițiile nu oferă o acoperire completă categoriilor. În corespondența conceptual intuitiv, la acest nivel, conceptele categoriale debordează materialul concret, pe care, însă, în formă abstractă, îl implică, îl înglobează. Altfel spus, categoriile "înglobează prin debordare" conținutul concret al intuiției 167. Ele cuprind în conținutul lor mai multe elemente constitutive decât le oferă materialul concret al intuiției. Acest paradox se activează cu fiecare întrebuințare a unui concept categorial: "De câte ori se determină concretul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor religii, anume că Dumnezeu se distribuie în fiecare, sau, altfel spus, că transcendentul este în imanent. Numai că, la Blaga, această imanență ia o formă negativă, ca censură sau factor limitativ. O altă antinomie apare imediat în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fel de "stare de grație" și au un "caracter receptacular", cunoașterea luciferică se caracterizează prin spontaneitate, tensiune, efort, tentație, încercare, exces și dramă 201. Prin specificul său, cunoașterea luciferică înlătură iluzia adecvației și face saltul în mister ca atare. Altfel spus, ea procedează în orizontul conștiinței misterului, are sau i se permite să aibă "ideea de mister". Ideea de mister este modul prin care cunoașterea luciferică sparge oarecum frontul cenzurii transcendente 202. Ea este singura ideea care are acest privilegiu. Însă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]