5,478 matches
-
Se știe că Gheorghe Coșbuc a venit la noi din Ardeal, în munții căruia s‐a născut la 1866. A învățat carte în Năsăud și Cluj. A scris în Sibiu, la Tribuna . În România își aduse vioara ca să cânte acele stihuri dulci și pure, la care bate un soare tânăr alpestru, pe la 1890. Baladele și Idilele și Fi rele de Tort l‐au așezat pe Coșbuc în Academie. Natura lui tot mai fugitivă, mai izolată și ma i studioasă, l‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu sensuri opuse: "Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e". În primele două versuri mișcarea are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
limbă, ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
epistolare despre holera din 1831, destul de searbăde, dacă nu chiar triviale și deșănțate, arborate cu destul cinism, mai putem detecta și o piesă literară inedită, aparținând mediului românesc. Este vorba de poemul Jalnice moraliteturi pentru boala cea înfricoșată Holera, în stihuri alcătuite de Ioan Barac 174, maghistratul translator al Brașovului, 1831, și care constituie mai mult o Rugăciune la vreme de nevoie și strâmtoare, mai vârtos asupra boalei de la răsărit 175. Avem aici de-a face cu scrisul avântat al unui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Ștefan Fănuță (1787-1853), fost președinte al Tribunalului Agiei (Poliției) din București, membru al Sfatului Orășenesc și publicist, cunoscut îndeobște ca ultimul nostru cronicar sub pseudonimul de Zilot Românul, a consemnat, sub impresia evenimentului, la un an distanță amintirea flagelului în stihuri naive, prea puțin șlefuite. Ca un drept credincios fiu al Bisericii, dar într-un spirit destul de conservator, piosul serdar își exprima, în versuri stângace, recunoștința față de Maica Domnului, apărătoarea norodului nostru împotriva marilor primejdii prilejuite "la leatul 1848" de înfiorătoarea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de siboluri diafane, efemere, subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu puteau să lipsească de la căpătâiul distinsului Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este sensul vieții? așa cum face Florentina Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre o varietate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV 589} {EminescuOpXV 590} ["STIHURI POLITICE... "] 2276A 52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV 589} {EminescuOpXV 590} ["STIHURI POLITICE... "] 2276A 52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește, De nimic nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV 589} {EminescuOpXV 590} ["STIHURI POLITICE... "] 2276A 52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește, De nimic nu se alină. Nime
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au ivit din avalanșe de stihuri, Iar muzica lor s-a răspândit în eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și poezie Pentru a-i pătrunde gustul parfumat, Vinul trebuie, cu picătura, degustat. Frumusețea poeziei este savurată Când atent și cu răbdare
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Daniil, membru al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vă mai holbați la mine așa, apoi să știți că o să mă cam duc de unde-am venit. O să mă duc la... ei, da, la fabrica de scriitori a lui bădia Mihai și n-o să mai auziți din gura mea nici un stih!... V-ați lins pe bot!... O poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțelege/Că esteacolo ca să-mi confirme,/Că locul a rămas ...vacant/Din cauza ursitoarelor distrate,/Care, în loc să pună norocul pe Timp/ L-au pus pe .... Kant” Julian Radu, Ultimul doge... Ușor de recunoscut în nota ironică dar în deplină concordanță cu stihul vioi și ludic un poet oltean, unul dintre aceia care chiar merită a fi mult mai bine cunoscuți. „Cafea scumpă și proastă este,/compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bere mediocră, în compania unui poet guraliv. De vreo 50 de ani. Cu barba și mustățile impunător de albe. Și care, pe motiv că publicase vreo 40 de volume de versuri, își petrecu întreaga după-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor, recitîndu-le stihuri din lirica sa tâmpită și neascunzîndu-le încîntarea sa zgomotoasă sa că avea de-a face cu doi proști. Poetul impunător bău multă votcă, amestecată cu quik-cola, pe care, spre sfârșit, jumătate nu pregetă să o verse pe el. Nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave Părul cel negru-l piaptănă în soare, Ori visătoare stau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Tache, ce avea și el o gură de aur, dulce și parșivă: Fă așa cum este bine, C-a mai fost unul ca tine: Când a fost la o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. Lina, să intre în pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din Saragosa au marcat sfârșitul ospățului și începutul ceremoniei propriu-zise. Tatăl meu a urcat la catul de sus pentru a mă lua în brațe, în vreme ce musafirii se strângeau în tăcere în jurul bărbierului și al ajutorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A luat una câte una literele întrebării ei, le-a notat valoarea numerică și, printr-un calcul foarte complicat, a găsit elementul natural căruia îi corespunde fiecare dintre litere. După o oră petrecută cu mâzgăliturile, răspunsul ne-a sosit în stihuri: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Mama era atât de tulburată, că-și pierdu graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și mai îndepărtase de pe ochi un văl de tristețe. De aceea eram acum fericit s-o văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel moștenitor! Ca și cum ar fi auzit, poetul se uită la ea cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză două stihuri rostite cu glas cântat: Dragostea e sete la ghizdul fântânii, Dragostea e floare, nu și rod. Cu un gest spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari. Dar zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună, Cel de viță bună, Zise către cinstitul Porgație Să li mai spun-o predicație, Și -ncepu a spune stihuri zece Ca dracul pe țigani să-i înnece: 1. Să li fie casele desfătate, Cu streșinele-n pământ băgate, Să nu aibă fumul pe unde eși Și să stea -n loc Și să iasă pe obloc. 2. Ca să fie ușa o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]