7,229 matches
-
din stânga a altarului [...]”. „Fără să vadă pe nimeni”: aceasta e marca emoției de vârf, o marcă, iată, discret pusă, cu mult firesc, fără urmă de afectare retorică. Notațiile, ca din afară, urma gândului și a stărilor lăuntrice, captată în tonalitatea stilistică a personajului (și montată în tipare de stil indirect liber), crescendo-ul emoției sugerate, toate acestea spun nu „analizei psihologice” și procedeelor predilecte subordonate ei: recursul la ele le-ar falsifica „lumii” și eroinei din Baltagul mentalitatea, imaginea, tonalitatea, cărora
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
marcaje compozițional-narative ale organizării epicului în „trepte” și etape. Căci este vorba de o structură de esență dramatică, oricât ar fi ea, multă vreme (nu și în final), „atenuată” sadovenian, de un relief, așa zicând, estompat, oarecum „fluidificat”, cu finețea stilistică știută, a autorului. Însă totul subordonându-se, într-o astfel de formulă compozițională, unei „logici” a înaintării spre adevăr (și, prin el, spre dreptate), consecuția „treptelor” - de neoprit înainte de a se împlini un rost al înlănțuirii „verigilor”, ajungându-se abia
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ca atare, de un năduf, care pedepsește tot ceea ce ține de școală, profesori și elevi de-a valma”1. În alt loc încheie umoristic-sastisit: „Din acest punct de vedere, doamna Sanda Movilă a izbutit să scrie o carte de dulciuri stilistice (Desfigurații, n.n.Ă, delicatesuri care dacă fac plăcere după masă, nu pot totuși să fie servite ca fel de mâncare cuiva căruia îi e foame. Asta dă leșineală”2. S-a scris frecvent despre eseul polemic intitulat Tremuricii, străbătut de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
alte impresii, contrare între ele de multe ori, dar totdeauna autentice”3. Polemistul are - cum se vede - un tir precis și eficace. Am fixat succint mai sus câteva dominante ale demersului critic al lui Vladimir Streinu: „vocea distinctă”, ideatic și stilistic, „transparența” în filiație maioresciană, obiectivitatea, exercitată consecvent, pe deasupra conjuncturilor și servituților epocii interbelice, subtila dialectică a receptării și valorizării critice, fermitatea judecății, spiritul și stilul polemic. Ele sunt definitorii pentru întreaga creație a autorului Paginilor de critică literară. 1 Pagini
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
exacte diagnostice critice. Sugestiile cuprinse în amplul citat de mai jos sunt de găsit, într-o formă sau alta, în mai toate textele comentatorilor de mai târziu: „E limpede că Marin Sorescu, familiar, conversativ și voit prozaistic în conduita lui stilistică, dezbracă mari teme lirice, care au fost ale poeziei de todeauna, de solemnitatea sub care poeții le-au înfățișat de obicei, ocolind pe departe voința de a fi oracol al ultimelor înțelesuri ale vieții, la care totuși ajunge și revine
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
subscriem integral aprecierii primului său monografist, Serafim Duicu: „Vladimir Streinu manifestă o vocație aparte pentru poezie și o sensibilitate deosebită la cordurile lirei sub orice înfățișare s-ar fi transmis acestea. Istorie de poezie și teorie a ei, comparatism și stilistică, estetică și critică de poezie, poezie română și străină, poezie clasică și modernă - totul capătă audiență la spiritul criticului, totdeauna aderent la fenomen și în permanentă vibrație și încântare la descoperirea unui vers frumos în revista încă mirosind a cerneală
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a grandoarei, în toată opera, ca și în toată viața lui Mateiu I. Caragiale, un brummellism literar, cum am zice noi, o „invoaltă floare de tropice”, cum atât de minunat zice Perpessicius.”4 Dacă Ionel Teodoreanu este judecat din perspectivă stilistică („...stilul său excesiv impresionist, ornat înadins, decorativ, deci răsucit, cârlionțat și deloc epic, e oricum un stil dificil.” 5Ă, Gib Mihăescu este scrutat din perspectiva universului moral și tematic. Multe scene și pasaje au „factură și forță dostoievskiană”, autorul sugerând
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
care este și un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist și un filozof, se înfățișează, în condiția lui intimă, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei. El visează adesea, compensator, câte o Acropole. Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le copleșește decorativ cu salamandrele, cu caimanii și dragonii familiari. Această imagine se poate obține asupra lui G. Călinescu, din punctul de vedere cel mai înalt. Privindu-l mai apropiat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în momente de aticism, își declară întreaga complexitate barocă; apar limpede substilurile care într-o alternanță liberă, distinctă, dar și combinată, își acopăr prototipul de derivații și forme secundare. Până la redistribuirea lor în clase generice, impresia provizorie este de stufăriș stilistic. Contemplarea liniștită, ca să se așeze în conștiința privitorului, e mai întâi împiedicată de alarma percepției artistice. Un fel de spaimă intelectuală încearcă pe admiratorii acestei mari personalități creatoare, putându-se zice că spaima nu lipsește nici ca realitate și nici
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
contradicția”6; Dan Hăulică (autorul volumului Critică și culturăă „are, 1 idem, p. 262 2 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 236 3 op. cit., p. 239 4 op. cit., p. 241 5 op. cit., p. 245 6 op. cit., p. 255 72 stilistic vorbind, un fel prietenos de a-și lua cititorii de mână și a-i conduce printre idei despre artă, printre opere și autori.”1 X Lunga noastră incursiune în opera critică a lui Vladimir Streinu argumentează aserțiunea enunțată la începutul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o simțire lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă.” 1 Calofilul Vladimir Streinu îi place mai puțin lui Gh. Grigurcu în 1983! De gustibus! Reținem însă însușirile stilistice ale acestei critici de o intransigență indiscutabilă, consumată fericit în spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu 2 - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
saloanele literare cu virtuozități 1 Mihai Drăgan - Reacții critice, Iași, Editura Junimea, 1973 2 op. cit., p. 160 104 de gest, rostind solemne condamnări și oferind cununi de formule universitare. Nu am citit mulți autori scriind cu atâta detașare și eleganță stilistică. Cultiva cuvântul cu o grijă sublimă, paginile sale sunt alături de cele ale lui Lovinescu și Perpessicius unele dintre cele mai strălucite demonstrații de verb din literatura noastră critică. Nu avea focul întunecat al lui Călinescu și nici asociațiile acestuia atât
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
idem, p.265 3 Dicționar cronologic - Literatura română - coordonatori I.C.Chițimia, Al.Dima, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979 4 idem, p.649 115 marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și îngăduie volutele grațioase, jocurile de artificii, înfloriturile stilistice. Evită sistematic judecata encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
au mii de ani vechime, din paleolitic 312, cu teme figurative schematice: șopârle, amprente de picioare umane sau animaliere (canguri, emu), ovale reprezentând ouă de păsări, sau cercuri concentrice, din aliniamente de linii curbe și paralele. În evoluția acestor tradiții stilistice au fost definite două faze succesive: prima se referă la motive figurative simple (siluete antropomorfe și zoomorfe fără detalii anatomice) pictate sau sculptate, a doua (limitată la zona Armhem și Kimberley) cu picturi parietale mai numeroase, monocrome sau policrome (nuanțe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
picturi semnate de Carlos V. Francisco, ce oglindesc epopeea națională a poporului filipinez și frumusețile naturii țării sale; Dominnandor Castaneda, excelent peisagist; Cesar Legaspi, portretist, Miquel Galvarez, Pablo Amorsolo, V. Manansota cu remarcabile creații, de o mare varietate tematică și stilistică. Arta abstractă este prezentă prn lucrări semnate de Constancio Bernardo, Diosdado M.Lorenzo, Cesar Legaspi. Se resimt influențe indiene și musulmane, paleta coloristică variază Între roșu și albastru intens, orange și negru. Filipinezii sunt oameni veseli și amabili, pasionați de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a le transforma în măști umane. De la intrarea în grotă și până în extremitatea distală, peste 60 de grupe de semne negre, puncte și bastonașe marchează grupe de figuri și spațiile intermediare. Acest ansamblu al picturilor în negru oferă un caracter stilistic omogen. Al doilea mare complex pictural îl constituie Marele Plafon al sălii de 18x9 m, și a devenit o celebritate a artei paleolitice, cu decorul policrom unic. În centru, peste 15 bizoni în posturi variate, unele naturiste (cei doi bizoni
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
vii „ ) Din alt punct de vedere, punctuația este un auxiliar al sintaxei,găsindu-și loc în tratarea gramaticii. Deoarece semnele de punctuație au un rol în intonație, marchează pauză în vorbire, întreruperea șirului vorbirii, ele capătă și un important rol stilistic. H. Jacquier preciza:’’Puterea unui semn de punctuație oscilează între doi poli: gramatica și logica pe de o parte, iar pe de alta parte, afectivitatea și stilistica. Se poate defini aici, valoarea oricărui semn de punctuație în funcție de două variabile: una
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
rând cu pronunția, dar și situații de scriere fără legătură cu realitatea fonică reprezentată. ” Sistemul ortografic al limbii române este construit pe o bază de criterii generale. Pricipiile ortografiei românești sunt : - principiul fonetic-fonematic ; - principiul morfologic ; - principiul sintactic ; - principiul etimologic ; - principiul stilistic () afectiv simbolic ). Fiecare dintre aceste principii sunt aspecte ale relațiilor dintre ortografia actuală și compartimentele limbii. Cunoașterea lor din școală poate mări interesul pentru formele corecte și înțelegerea lor. Normele ortografice sunt restricții care se impun în scriere pentru a
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
după sensul lor lexical și după valoarea lor gramaticală. Potrivit acestui principiu se impune folosirea semnelor de punctuație în marcarea raporturilor dintre propoziții și părțile de propoziție, fie raporturi de coordonare, fie de subordonare între propoziții pe planul frazei. Principiul stilistic (afectiv - simbolic ) arată cum să se folosească semnele de punctuație pentru a marca intonație, pauzele de vorbire, scrierea cu majuscule a unor date importante (8 Martie ) sau pentru a sugera respectul sau afecțiunea (Domnule Director, Domnule Inspector ). II. 3. SEMNELE
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
duel, dar cum Între femei care-și dispută același bărbat nu sunt posibile cavalerisme, duelul ia forma unei inevitabile Încăierări. Posesivă, Mița Își manifestă instinctul de proprietate asupra amantului căruia Îi stabilește prin raportare la propriul eu identitatea, fapt marcat stilistic prin formele flexionare diferite ale verbului a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și prin imperfect) se convertește prin puterea voinței Într-un prezent etern. Amantul Miței a fost, este și va fi mereu amantul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Alboiu 2016) este că inversiunile din româna veche, care s-au păstrat în româna modernă în cazul imperativului (Du-te!), al imprecațiilor condiționale și subjonctivale (Lua-l-ar naiba!; Ducă-se pe pustii!), precum și în câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s-a! Cândva am trăit într-o românie democrată!, internet, http://comunitate.ziare.com (2011)), sunt efectul persistenței în faza veche a românei literare a unei gramatici V2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se poate deplasa în poziții diferite în nucleul propozițional în limbi / familii de limbi diferite. Diferența dintre poziția verbului în raport cu adverbul adesea (fr. souvent, engl. often), cf. fr. Jean arrivesouvent en retard, engl. John oftenarrives late, care nu este determinată stilistic, ci este obligatorie (deplasare înaltă în franceză; deplasare joasă în engleză), se corelează cu o serie de alte fenomene dintre cele mai diverse (de la ordinea cuvintelor la disponibilitatea elipsei legitimate de auxiliare), după cum se va arăta în cursul acestui capitol
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu exprimarea autoreferențială a unei emoții negative, uneori cu conotații ironice, ca în formule de tipul (141) (v. discuția la Zafiu 2015). Deși unele forme de inversiune par aproape catecretice (imprecațiile), această impresie decurge din specializarea lor pragmatică și valorile stilistice cu care sunt asociate (expresiile injurioase sunt productive și creative, dar se bazează pe un inventar limitat de expresie). (140) a. Cheamă-l și spală-l / îlspală! b. chemându-l / nechemându-l c. da-le-aș niște americani din Texas
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă principalele noutăți de descriere, analiză și interpretare prezentate în diverse puncte ale capitolelor precedente. Subliniem în continuare atât punctele în care considerăm că lucrarea noastră aduce un plus de înțelegere față de cercetările anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în vedere texte din secolul al 14-lea. 1 Opțiunea V-la-C este încă prezentă în româna modernă (ca opțiune generală, la imperativul afirmativ și la gerunziu; ca opțiune reziduală, la imprecațiile condiționale și subjonctivale și în unele contexte puternic marcate stilistic; v. §3.5 infra) și era mai frecventă în limba veche, caracterizată de o gramatică V2 reziduală (v. §IV.3.2.2.4). 2 Pe scurt, operațiunea de deplasare lungă a centrului (Rivero 1993), prin care verbul lexical se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]