8,805 matches
-
curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-a văzut Că nu-i bun soț de-mprumut. De-atunci primăvara, buna, Își tot piaptănă cununa Fără pic de supărare De la baba cea din vale... Pedeapsă Departe, pe dealul pustiu, Învăluit în ceață, Mușcă din zare un loc straniu, Tăcut și fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de merge acolo, Nu se mai întoarce. L-am descântat cu viața în miez negru de noapte Când ceasurile bat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un vis ciudat, Pe aripile speranței. Privesc cu teamă norii negrii, Stelele aurii și luna argintie. Păsările mișună pe întunecatul cer, Și mă fac să cred Că îmi voi pierde puterile Și că ușor , ușor mă voi lăsa purtată, De stranii fantome spre neștiut. Însă ca o ființă fantastică Mă cufund în ochii păsării cu pene de aur, Și, ca prin minune, mă trezesc în razele soarelui. Se pare ca a fost doar un vis , Un vis ciudat... Lumea mea Sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte ciudată, cum nu mai citisem pana atunci. De la primele rânduri mă acaparase, fiindcă aveam strania senzație că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească gândurile. Eram fascinată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plec... Postu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Dragostea nu are limite Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cu balaurii pen240 tru a salva oamenii de tot răul din lume, era foarte viteaz și curajos. Înalt, frumos, cu părul lăsat pe spate, mândru și voinic, Prâslea visă că ajunge din lumea poveștilor în lumea reală, o lume stranie pe care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea zgomotoasă și agitată. Obișnuit cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu. Ajuns în magazin, văzu că niște oameni luau niște obiecte ciudate și mergeau la o femeie care trecea ciudățeniile printr-un aparat. El luă o sticluță cu apă și o pâine și ieși cu ele din magazin. Dintr-o dată, el
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un bărbat înalt îi șoptea ceva la ureche. Nu și-a putut aminti ce-i spunea, dar cuvintele lui îi încălziseră coapsele și o treziseră din somn. Când l-a văzut pe Iacob, și-a amintit visul și ochii ei stranii s-au deschis larg. Și Iacob la rândul lui a privit-o pe Lea cu bunăvoință. Deși era încă răvășit după întâlnirea cu Rahela, n-a putut să treacă ușor peste ochii Leei. Nu era doar înaltă, ci și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
câteva dintre femei moțăiau, cu capetele căzându-le pe piept. M-am uitat la fața mesagerei, dar nu părea că mă vede. Avea ochii închiși deasupra buzelor care zâmbeau. Era departe, în lumea poveștii ei, o lume rece cu mituri stranii, acolo unde mama ei era îngropată. I-am simțit singurătatea, o fată așa de departe de casă. Am înțeles ce era în sufletul ei, la fel cum înțelegeam căldura soarelui când îmi atingea obrajii. Am întins mâna și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am dat seama că eram prea slăbită ca să stau în picioare. O femeie pe nume Shery fusese trimisă să aibă grijă de mine. Am rămas cu gura căscată când s-a prezentat, pentru că numele ei însemna „micuță” și era aplicat straniu celei mai grase femei pe care o văzusem vreodată. Shery a șters mirosul acru de pe corpul meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut. Nu mai fusesem servită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încă nu mă lovise mă înspăimântase și mai mult, pentru că nu știam ce-o să urmeze, și atunci Vasököl a început, în fine, să vorbească, spunându-mi să nu-mi fie teamă, că n-o să-mi facă rinichii zob, vorbea oarecum straniu, când m-am uitat la el, am văzut că avea o țigară în colțul gurii, tocmai își pusese bricheta la loc, m-a privit drept în ochi, mi-a suflat fumul puturos în mutră, numai de-al dracu’ n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sfert de oră, Csákány asculta cu ochii închiși, surâzând și bălăbănindu-se pe scaun, am simțit și eu cum picioarele-mi dau să se miște, mi-am legănat și eu scaunul de câteva ori sub mine, acest cânt vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
echilibru Între cer, pămînt și mare... Timbrul vocii lui avu o notă blîndă Învăluită În tristețe care o mișcă pe Marie. Se simțea bine alături de el. Locul acela, prezența lui, glasul, mai ales, aveau asupra ei un efect aproape magic. Straniu personaj, stranie alegere de a veni să se instaleze tocmai acolo. - Trebuie să-ți placă singurătatea, gîndi ea cu voce tare. - E un obicei de care nu mă mai pot dezbăra... Își puse haina peste umerii ei cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cer, pămînt și mare... Timbrul vocii lui avu o notă blîndă Învăluită În tristețe care o mișcă pe Marie. Se simțea bine alături de el. Locul acela, prezența lui, glasul, mai ales, aveau asupra ei un efect aproape magic. Straniu personaj, stranie alegere de a veni să se instaleze tocmai acolo. - Trebuie să-ți placă singurătatea, gîndi ea cu voce tare. - E un obicei de care nu mă mai pot dezbăra... Își puse haina peste umerii ei cu un gest rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra la DCR, era primul menhir din care vedea picurînd sînge. Trebuia să recunoască, desigur, că efectul era spectaculos. - Dumneata ai scris cartea despre pietrele care glăsuiesc? Întrebă el după ce-i aruncase o privire scriitorului și judecase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridică În liniște, fără să vadă cum se ghemuise fata ei În poziție fetală, cu brațele adunate În jurul trupului, cu gura deschisă Într-un strigăt mut. Jeanne deschise ușa și se trase Îndărăt cînd văzu reliefîndu-se În prag Înalta siluetă stranie și aproape Înfricoșătoare a lui Arthus de Kersaint. O fixă fără să clipească din ochii rotunzi ca ai unei păsări de pradă. - Ei bine, Jeanne, nu mă inviți Înăuntru? - Ba da, domnule, firește, bîigui ea dîndu-se la o parte. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămîn doi, unul pentru Christian, unul pentru... să zicem X. Văzu că Marie fixa simbolul valului și Înțelese că se gîndea la skipperul dispărut pe mare. Deși din menhirul marcat cu semnul valului nu picurase sînge, coincidența era cel puțin stranie. Se strădui să-și alunge din minte imaginea lui Christian și sunetul vocii lui retransmise prin satelit cînd era În primejdie și i se adresa ei. Își fixă privirea asupra ultimului semn și se Încruntă: era sigură că văzuse recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Știu... murmură ea fără să insiste. Atîtea lucruri Încă și mai absurde se manifestau În peioada aceea zilnic; Își spuse că Întregul Lands’en parcă nimerise În lumea aceea paralelă de care vorbeau cei bătrîni, o lume În care domneau straniul și maleficul, ca de cealaltă parte a oglinzii. O ușă se trînti, o alta se deschise, o panică bruscă umplu coridorul, readucînd-o la realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o recunoscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre una din barele de aur cînd o Împușcătură spulberase nisipul, la cîțiva centimetri de el. Omul era pe jumătate ascuns de stînci. Avea o carabină la Îndoitura brațului. Piciorul drept era sfîșiat. Osul tibiei se ițea Într-un mod straniu. Un alt tip eșuase ceva mai departe și se tîra pe coate. Picioarele lui alcătuiau un ciudat unghi drept, de-a-ndoaselea. SÎngele Îi șiroia pe obraz. - Au amenințat că ne omoară dacă nu-i ajutăm să se pună la adăpost, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din sala asta pînă ce n-am să... Se opri brusc. Fascicolul luminos al lanternei tocmai trecuse peste un detaliu care o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totul ca să-l apăr pe Ryan, aș fi vrut atît de mult să fie nevinovat... Mi-a ucis frații, prietenii, Îl reneg, nu va fi niciodată tatăl meu. Ryan primi aceste cuvinte ca pe lovitură de pumnal. Dar, În mod straniu, se simți acum un om diferit. Marie, fiica sa, tocmai Îl eliberase de toți demonii, de ură, de ranchiuna Împotriva unei soarte prea nedrepte, de toate obsesiile, de faptele care Îi rodeau sufletul. Simți urcînd În el o senzație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]