8,296 matches
-
va recurge, în special, Fericitul Augustin pentru a-i convinge pe contemporanii săi de necesitatea cunoașterii și respectării adevărurilor fundamentale ale credinței: „Adevărul argumentării să fie însă ca un fir de aur, care leagă un șir de perle, fără a strica totuși, prin incoerență îmbinarea podoabei”. Pentru a arăta rolul Vechiului Testament, Fericitul Augustin va aduce argumente din autoritate (din Sfânta Scriptură și din Sfânta Tradiție), argumente raționale și argumente din experiență: „Singurul motiv pentru care au fost scrise Sfintele Scripturi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
un alambic pentru țuică, o mașină de tricotat, un incubator de ouă.... Repara orice, de la încălțăminte până la bijuterii... Era în sat la noi un orb, Gică Moșuleț îi spunea, care avea o armonică din care se întreținea dar care se strica mereu și tot Costache Buraga i-o repara cu mare meșteșug. S-a mai ocupat de lăcătușărie, fierărie, lemnărie, grădinărit, creșterea păsărilor și a animalelor dar toate acestea bineînțeles cu sprijinul soției și al copiilor. în toamna anului 1951, tata
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
iute se bagă în sîn, dîndu-i alta în loc. Tot în ziua aceea, cînd soarele se cobora cătră toacă, făcu întîmplarea să ne întîlnim și cu Petre Vasile Ciudin de la noi din Dănești. Omul are aproape vreo optzeci de ani și stricăm și cu dînsul o vorbă, dar el hotărît ne răspunde: ,, Nu, nuuu!... Niciodată să nu dai frînghia, că pierzi pe vecie a vitelor tale sămînță ”. Cercare mai facem, aici, la Dănești, întrebînd-o pe Luța lui Mantu, nu tare bătrînă dar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
strînsă cu partidul", iar acesta, la rîndul său, se afla "sub conducerea subsecretarului"1466. Cu alte cuvinte, orientarea politico-ideologică a României trebuia să se conformeze gîndirii lui Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului. Bogdan și Ioniță au ameliorat, efectiv, ceea ce stricaseră, în America, presa și declarațiile lui Ceaușescu. Pe 22 noiembrie, Nixon îi răsplăti pentru efortul depus. El anunță că ajunsese la concluzia că este în interesul național al Americii ca Eximbank să garanteze, să asigure și să prelungească împrumuturi pentru
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cântarea antifonală, mai ales în timpul slujbelor de noapte; dar la răsăritul soarelui „toți intonează pentru Domnul, într-un singur glas și într-o singură inimă, psalmul mărturisirii”. Cântarea omofonă crează unitatea spirituală a credincioșilor. Când o voce distonează se strică armonia corului, iar inima credincioșilor este tulburată. Niceta îndeamnă pe fiecare credincios să-și încadreze voce în ansamblu, „cu umiliță”, trăind sentimentul că se află înaintea lui Dumnezeu. Cel ce nu poate să fie la fel cu ceilalți, mai bine
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
I ecumenic, apare posibilitatea îndreptării calendarului iudaic, prin tabela pascală rămasă de la conciliabulul din Filipopole. Din ea se vede că s-a încercat reglementarea datei Pashăi, în cadrul ciclului de 19 ani, neglijându-se prescripțiile legale de mai înainte. „Această reformă strică și calendarului iudaic și computului pascal creștin” prin sărbătorirea înaintea echinocțiului și chiar prin mutarea Pashăi mai târziu decât 14 nisan. O altă încercare de stabilizare calendaristică evreiască a fost și cea sub numele lui Hillel al II-lea (Hanasi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Heliade folosind o adresare directă către cititor ce are rolul unei captatio benevolentiae, fiind totodată accentuată ideea unei critici constructive: "Dragul meu cititor, criticarea următoare vei vedea singur că nu este o dărăpănare și cugetul ei nu este de a strica, pentru că observațiile ce vei întâlni pentru oricine pot să fie de folos și chiar pentru crezutul poet despre care ne va fi vorba, de va voi să asculte și altădată să ne facă ceva versuri mai bunicele." Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de cineva, însă fără vreo artă. De exemplu: fie bunăoară lemne și pietre, fie și var grămădite toate la un loc; apoi apucându-se un om fără experiență de clădire, clădească el, zic, și ridice casa. Ei bine, nu ar strica el totul? Fie, apoi, o corabie și să aibă toate cele trebuitoare, afară de căpitanul care să o cârmuiască; ei bine, acea corabie - bine lucrată de altfel va putea ea oare pluti singură? Dar apoi pământul acesta atât de mare, cum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, LIV, în PSB, vol. 15, p. 151) „Mântuitorul a venit ca să mărturisească și să primească moartea pentru noi și ca să învie pe oameni și să strice lucrurile diavolului. Aceasta este cauza (scopul) venirii Lui în trup”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al II-lea împotriva arienilor, LV, în PSB, vol. 15, p. 291) „Pentru noi și mântuirea noastră, Cel Ce este în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu credeau că Dumnezeu a născut pe Cuvântul fără sămânță și fără pătimire, de asta, când Se naște azi din trup pătimitor, a păstrat nepătimitor trupul cel pătimitor, ca să arate că, după cum atunci când S-a născut din fecioară, n-a stricat fecioria, tot astfel și Dumnezeu a născut Dumnezeiește ca Dumnezeu pe Dumnezeu-Cuvântul, rămânând neîmpuținată și neschimbată Sfânta Lui ființă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru că, având ajutoare ca să se mântuie, s-a pierdut singur și din pricina neînfrânării și din pricina unei neglijențe de foarte scurtă durată. La fel și cel care a fost crescut dintru început în buna credință, care a evitat orice învățătură ce strică dogmele despre Dumnezeu, care a fost crescut în legea lui Dumnezeu care înfierează orice păcat și îndeamnă la virtute, nu va avea, dacă trece de idololatrie, același cuvânt de apărare ca cel care a fost născut din părinți păgâni și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
măsură măsurați, vi se va măsura (Mt. 7, 2). Ai necăjit pe fratele tău? Primește la fel! Ai răpit averile celor mai lipsiți decât tine, ai lovit săraci, ai rușinat pe cineva cu ocări, ai calomniat, ai spus minciuni, ai stricat casele altora, ai jurat strâmb, ai mutat hotarele moștenite de la părinți (Prov. 22, 28), ai tăbărât pe averile orfanilor, ai împilat pe văduve, ai preferat plăcerea de aici în locul bunătăților făgăduite, primește-ți răsplata acestor fapte! Ceea ce seamănă fiecare, aceea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însă, cum a fost dragostea Celui ce s-a rugat pentru noi, pentru ca, precum Tatăl și Fiul una sunt, așa să rămânem și noi în aceeași unitate, ca de aici să se poată înțelege cât de mult greșește cel ce strică unitatea și pacea, căci pentru aceasta s-a rugat și Domnul, voind desigur ca poporul Său să trăiască, fiindcă știa că dezbinarea nu duce la împărăția lui Dumnezeu”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XXIX, în PSB, vol. 3, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Nimeni nu poate sfâșia trupul Bisericii atât de mult ca mândria”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXII, p. 423) ,, Că nu este, nu este nimic care să poată prăpădi și strica Biserica - ba, mai mult, nu se poate face acest lucru cu ușurință din afara Bisericii - decât a nu fi legați întreolaltă, cu multă strășnicie și profunzime, ucenicii și dascălii, părinții și fiii duhovnicești, mai-marii și cei conduși de ei”. (Sf. Ioan
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
săpat adânc! N-au avut nevoie de atâta osteneală. De ce? Pentru că au găsit temelie veche, temelia proorocilor. După cum un om care vrea să-și zidească o casă foarte mare, dacă găsește în pământ o temelie veche, tare, de nesfărâmat, nu strică temelia aceea, nici nu mișcă pietrele, ci lasă temelia să stea nemișcată și așază pe ea clădirea cea nouă, tot așa și apostolii, vrând să zidească această mare clădire, Biserica aceasta care-i ridicată în întreaga lume, n-au săpat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nemișcată și așază pe ea clădirea cea nouă, tot așa și apostolii, vrând să zidească această mare clădire, Biserica aceasta care-i ridicată în întreaga lume, n-au săpat adânc, ci găsind temelie veche, cea pusă de prooroci, n-au stricat-o, n-au mișcat zidirea și învățătura, ci au lăsat-o neclintită și pe ea au turnat învățătura lor, credința aceasta nouă a Bisericii. Și ca să vezi că n-au mișcat vechea temelie, ci au zidit pe ea, ascultă-l
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
un obicei vechi și bun, acela al îngropării. Întreaga natură, spre mângâierea noastră, arată învierea viitoare. Soarele apune și răsare. Stele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa e și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna își ascund verdeața sub o aparentă uscăciune. 111 De ce s-ar grăbi să rodească iarăși și să înfrunzească în toiul iernii? Așa trebuie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
diplomatice asupra Vienei de a-și preciza poziția în legătură cu intrarea în război a Rusiei 48. Între timp însă Serbia și Muntenegru negociau cu Turcia, prin intermediul Vienei, apropiindu-se de o înțelegere, încât insistențele lui Ignatiev aveau noimă, fiindcă tocmai slavii sud-dunăreni puteau strica planurile Sankt-Petersburgului. Diplomația, spune Eminescu, la 6 februarie, e cuprinsă "de cutremur nervos"49. O telegramă a agenției Havas anunță, pe 12/24 februarie, că pacea între Serbia și Turcia e aproape încheiată: "Serbii au primit garanțiile cerute, însă punctele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru păsările dispărute). Cel mai amplu poem, Nevermore (din Astfel, 1973), punctat cu întrebări despre timp, despre fericire și tristețe adresate posacului Corb e, în esență, un monolog. Pulsul celor 109
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să imprime latențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
graniță de restul orașului. Acolo, în Republica Umanistă Vandana, i se pare că vede numeroase lucruri demne de tot interesul. Dacă ar folosi un binoclu mai performant, ar putea să aprofundeze acele vedenii. Dar el știe că așa ceva i-ar strica tot jocul. Fără un binoclu performant, poate să-și imagineze orice, iar când e foarte trist, când e foarte singur pe pământ, i se pare că vede peste gard tot ce-l mai poate face să spere. Uneori, când e
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cunoștință Marc Golazzo simplă coincidență de nume cu celebrul Marc Golazzo mi-a recomandat să nu mai emit asemenea supoziții: În felul acesta negi înaltul spirit umanist al vandanilor! Tu ai fost întotdeauna bine primit la noi, ce rost are să strici această impresie pozitivă?" N-am insistat, dar tocmai când am fost tot mai convins că în Republica Umanistă Vandana nu se află nici urmă de sumerani, că poate că aceștia nici nu există decât în legende, s-a anunțat public
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
obiectul respectiv" (clasa a VIII a). b) Alți elevi, după ce primesc o notă slabă, învață numai siliți de părinți, sau dacă sunt amenințați să rămână corijenți. Notele slabe fac să mă simt prost prin faptul că mă gândesc că-mi strică media și apoi, că pot să rămân corijent sau chiar repetent. După aceea muncesc fără tragere de inimă, fără curaj, cum s ar spune învăț ca și cum aș fi obligat de cineva ce stă lângă mine cu un băț" (clasa a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
fizice și intelectuale, a instalării decrepitudinii. Din aceste cauze vârstnicul trăiește din amintiri, multe dintre ele deformate, își creează o lume ruptă de realitățile prezentului, pe care îl detestă. ...Când eram tânăr, își amintește cu nostalgie vârstnicul, tineretul nu era stricat ca cel de azi. Fetele erau fete până la căsătorie, își păstrau puritatea și pudoarea pe care le purtau cu demnitate ca pe o aură ce stârnea respectul și prețuirea băieților. Părinții erau stăpâni pe copiii lor și îi creșteau în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
evreului, ci și pe cel al negrului, al colonizatului, al indianului sau al săracului din lumea a treia: ani fericiți și volubili, când mă agățam cu toată inocența de originile mele. Acum nu se mai poate. Resortul dramaturgic s-a stricat. [...] Nici măcar nu mai pot afirma: "sunt evreu" fără să am imediat impresia penibilă că trag genocidul spre mine și că-mi însușesc supliciul altora"27. Într-o vale a plângerii se construiește această memorie care contabilizează treptat toate nenorocirile și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]