5,563 matches
-
clare, în acest capitol un asemenea sistem va fi desemnat prin termenul de suprasistem. Sistemele finaliste se constituie „de sus în jos”: pornind de la finalitățile globale, ele își construiesc organizarea internă, elementele componente. În consecință, sistemele finaliste sunt compuse din subsisteme. Întregul, sistemul, are preeminență asupra părților. Suprasistemul este rezultatul interacțiunii unei mulțimi de sisteme. În cazul său, doar elementele componente (sistemele) au finalități proprii. Starea sa nu reprezintă materializarea unei orientări finaliste globale, ci rezultanta echilibrărilor, compunerilor, agregărilor acțiunii sistemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemelor componente sunt preeminente, prioritare în raport cu finalitățile globale, el rămâne un suprasistem. Suprasistemul se poate transforma în sistem doar în măsura în care finalitățile sale globale devin mai importante în raport cu finalitățile sistemelor componente, subordonându-le pe acestea din urmă și transformându-le în subsisteme proprii. Disputa dintre holism și individualism metodologic se constituie tocmai în problema relației sistem-suprasistem. Problema aflată în dispută poate fi formulată în termenii următori: sistemele sociale pot fi considerate sisteme finaliste (poziția holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sisteme finaliste (poziția holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă instanță, ne putem întreba: care este realitatea ultimă, fundamentală, individul uman sau societatea? Holismul presupune că societatea este un sistem finalist primar. Tot ceea ce conține ea, inclusiv indivizii, reprezintă subsisteme ale sale constituite și modelate în conformitate cu logica sa globală. Din acest motiv, pentru analiza societății globale este utilizat modelul funcțional de sistem: un sistem orientat spre finalități proprii, care se constituie „de sus în jos”. Funcționalismul clasic, atât în sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
utilizată metafora „piesei”: societatea este o „piesă”, indivizii sunt distribuiți în diferite roluri ale acesteia, conflictul global al piesei fiind însă primar în raport cu rolurile particulare ale personajelor. Holist poate fi analizată nu numai societatea în ansamblul ei, ci și diferitele subsisteme ale acesteia. O întreprindere poate fi considerată ca un sistem finalist care se autoorganizează în așa fel încât să maximizeze realizarea finalităților sale. Teoria actuală a organizațiilor este fundată, în cea mai mare parte, în mod clar pe opțiunea holistă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un sens convenabil atitudinile și comportamentele membrilor săi. Dacă analizăm cu atenție cele două poziții enunțate aici - holismul și individualismul metodologic -, vom observa că fiecare se bazează pe presupoziții, corecte în esența lor, dar exclusiviste. În ierarhia complexă de sisteme, subsisteme și suprasisteme din care este compusă viața socială, există, în viziunea celor două poziții, doar un singur nivel cu o autonomie deplină, cu o logică proprie, în raport cu care toate celelalte niveluri de organizare sunt derivate (suprasisteme sau subsisteme): individul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de sisteme, subsisteme și suprasisteme din care este compusă viața socială, există, în viziunea celor două poziții, doar un singur nivel cu o autonomie deplină, cu o logică proprie, în raport cu care toate celelalte niveluri de organizare sunt derivate (suprasisteme sau subsisteme): individul sau colectivitatea. Punctul de vedere promovat în această lucrare nu este cel al unei organizări sociale care pornește de la un nivel absolut, ci acela al unei organizări complexe ierarhizate, circulară și oscilatorie. Societatea este un sistem care se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
complexe ierarhizate, circulară și oscilatorie. Societatea este un sistem care se constituie simultan atât „de jos în sus”, cât și „de sus în jos”. Ea nu este nici un sistem global puternic integrat și ierarhizat, în care componentele sale sunt simple subsisteme, ca în viziunea holistă, dar nici o simplă rezultantă a acțiunilor indivizilor, un suprasistem, ca în viziunea individualismului metodologic. Societatea trebuie privită ca o ierarhizare circulară de sisteme, cu două intrări: individul și colectivitatea. Colectivitatea, la rândul ei, are mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin activitatea lor, suprasisteme (familii, grupuri sociale, comunități) care, autoorganizându-se și sporindu-și autonomia, tind să se transforme în sisteme cu finalități proprii, modelând în spiritul lor orientarea indivizilor din care sunt compuse, tinzând să-i transforme pe aceștia în subsisteme. Indivizii înșiși oscilează între orientarea spre propriile lor finalități și interiorizarea și identificarea cu finalitățile globale ale colectivității, în timp ce colectivitatea oscilează și ea între accentuarea unor finalități supraindividuale și considerarea cumulată a finalităților membrilor săi. De aici o concluzie care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
indivizii cu finalitățile lor fiind forțele dinamice. Pentru ilustrarea necesității considerării și a acestei perspective în explicarea dinamicii interne a întreprinderii, să recurgem la câteva exemple. Departamentalizarea pare să fie o patologie endemică a organizațiilor. Ea constă în faptul că subsistemele (departamentele) organizațiilor tind să se autonomizeze într-atât, încât obiectivele lor sectoriale sunt puse mai presus decât obiectivele globale ale organizației. Pentru aceasta pot fi formulate două tipuri mari de explicații, în perspectiva considerării întreprinderii ca sistem sau ca suprasistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
încât obiectivele lor sectoriale sunt puse mai presus decât obiectivele globale ale organizației. Pentru aceasta pot fi formulate două tipuri mari de explicații, în perspectiva considerării întreprinderii ca sistem sau ca suprasistem; ambele probabil corecte, completându-se reciproc. Explicația holistă: subsistemul neavând viziunea obiectivului de ansamblu, acesta fiind mai îndepărtat, mai puțin definit operațional pentru el, se va centra pe subobiectivul care îi este delegat, până la a-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
completându-se reciproc. Explicația holistă: subsistemul neavând viziunea obiectivului de ansamblu, acesta fiind mai îndepărtat, mai puțin definit operațional pentru el, se va centra pe subobiectivul care îi este delegat, până la a-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de realizarea subobiectivului delegat lor, și nu de realizarea obiectivului global. Din acest motiv, ei vor tinde să pună mai presus interesele subsistemului decât cele ale sistemului. Fiecare subsistem va tinde să lupte pentru o poziție mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care îi este delegat, până la a-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de realizarea subobiectivului delegat lor, și nu de realizarea obiectivului global. Din acest motiv, ei vor tinde să pună mai presus interesele subsistemului decât cele ale sistemului. Fiecare subsistem va tinde să lupte pentru o poziție mai bună în cadrul sistemului, nu pentru a contribui mai eficace la realizarea finalităților globale ale acestuia, ci pentru a maximiza beneficiile membrilor săi. „Spiritul de corp” reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de realizarea subobiectivului delegat lor, și nu de realizarea obiectivului global. Din acest motiv, ei vor tinde să pună mai presus interesele subsistemului decât cele ale sistemului. Fiecare subsistem va tinde să lupte pentru o poziție mai bună în cadrul sistemului, nu pentru a contribui mai eficace la realizarea finalităților globale ale acestuia, ci pentru a maximiza beneficiile membrilor săi. „Spiritul de corp” reprezintă, în această perspectivă, promovarea intereselor comune
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lupte pentru o poziție mai bună în cadrul sistemului, nu pentru a contribui mai eficace la realizarea finalităților globale ale acestuia, ci pentru a maximiza beneficiile membrilor săi. „Spiritul de corp” reprezintă, în această perspectivă, promovarea intereselor comune ale membrilor unui subsistem, în contextul și cu instrumentele organizației. Militarii, de exemplu, pot fi tentați să militeze pentru creșterea importanței armatei încadrul colectivității nu numai pentru că ei sunt mai avizați în ceea ce privește importanța pentru colectivitate a organizării unei armate eficiente sau pentru că, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importanța pentru colectivitate a organizării unei armate eficiente sau pentru că, în mod firesc, tind să supraestimeze obiectivul parțial spre care sunt orientați în cadrul intereselor globale ale colectivității, dar și pentru că interesele lor particulare sunt mai strâns dependente de importanța acordată subsistemului militar decât de bunăstarea generală a colectivității. După cum se poate observa, cele două tipuri de explicații implică soluțiidiferite: dacă departamentalizarea reprezintă efectul centrării excesive pe subobiective (perspectiva holistă), soluția o reprezintă accentuarea obiectivului global, înțelegerea subobiectivului în contextul acestuia; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de explicații implică soluțiidiferite: dacă departamentalizarea reprezintă efectul centrării excesive pe subobiective (perspectiva holistă), soluția o reprezintă accentuarea obiectivului global, înțelegerea subobiectivului în contextul acestuia; dacă, dimpotrivă, cauza rezidă în relația mai strânsă dintre subobiectiv și interesele particulare ale membrilor subsistemului (individualism metodologic), soluția va fi căutarea unei modalități de legare a intereselor particulare de realizarea obiectivelor globale, și nu numai de cea a subobiectivelor. John Galbraith (1982) oferă un alt exemplu de preeminență a finalităților unui grup socioprofesional în dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale întreprinderii americane actuale nu se explică, în mare parte, prin rațiuni de rentabilitate, ci prin finalitatea nemărturisită de a se crea noi posibilități de promovare pentru cei din conducerea tehnic-administrativă. Sistemul politic nu poate fi înțeles doar ca un subsistem al colectivității, orientat spre organizarea și conducerea întregii vieți sociale, în spiritul intereselor globale. Marx a demonstrat că el reprezintă mai degrabă arena luptei claselor și grupurilor sociale pentru controlul puterii. Nu se poate ignora, de asemenea, lupta dintre indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în impactul exigențelor colectivității asupra acestuia. Devine astfel tot mai evident că procesul tehnic nu este uniliniar, ci multiliniar. În funcție de parametrii sociali în care se desfășoară, el se poate realiza pe căi alternative (Zamfir, 1977). Sisteme și subsistemetc "Sisteme și subsisteme" Sistemele sociale (definite în contextul acestei lucrări ca sisteme finaliste) nu sunt, de regulă, compuse din elemente simple. Ele prezintă imaginea unor ierarhii complexe de subsisteme și de sub-subsisteme. Societatea este compusă din mari subsisteme ca: economie, sistem politic, juridic
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el se poate realiza pe căi alternative (Zamfir, 1977). Sisteme și subsistemetc "Sisteme și subsisteme" Sistemele sociale (definite în contextul acestei lucrări ca sisteme finaliste) nu sunt, de regulă, compuse din elemente simple. Ele prezintă imaginea unor ierarhii complexe de subsisteme și de sub-subsisteme. Societatea este compusă din mari subsisteme ca: economie, sistem politic, juridic, artă, știință, învățământ, asistență sanitară, familie. Fiecare dintre aceste subsisteme reprezintă, la rândul său, un sistem, cu logica sa, cu finalitățile sale proprii, fiind compus din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sisteme și subsistemetc "Sisteme și subsisteme" Sistemele sociale (definite în contextul acestei lucrări ca sisteme finaliste) nu sunt, de regulă, compuse din elemente simple. Ele prezintă imaginea unor ierarhii complexe de subsisteme și de sub-subsisteme. Societatea este compusă din mari subsisteme ca: economie, sistem politic, juridic, artă, știință, învățământ, asistență sanitară, familie. Fiecare dintre aceste subsisteme reprezintă, la rândul său, un sistem, cu logica sa, cu finalitățile sale proprii, fiind compus din alte subsisteme. Fiecare întreprindere are secții, servicii etc. Diviziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finaliste) nu sunt, de regulă, compuse din elemente simple. Ele prezintă imaginea unor ierarhii complexe de subsisteme și de sub-subsisteme. Societatea este compusă din mari subsisteme ca: economie, sistem politic, juridic, artă, știință, învățământ, asistență sanitară, familie. Fiecare dintre aceste subsisteme reprezintă, la rândul său, un sistem, cu logica sa, cu finalitățile sale proprii, fiind compus din alte subsisteme. Fiecare întreprindere are secții, servicii etc. Diviziunea sistem-subsistem merge până la ultimul subsistem, „atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de sub-subsisteme. Societatea este compusă din mari subsisteme ca: economie, sistem politic, juridic, artă, știință, învățământ, asistență sanitară, familie. Fiecare dintre aceste subsisteme reprezintă, la rândul său, un sistem, cu logica sa, cu finalitățile sale proprii, fiind compus din alte subsisteme. Fiecare întreprindere are secții, servicii etc. Diviziunea sistem-subsistem merge până la ultimul subsistem, „atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională figura ca relație dintre sistem și elementele sale reprezintă în fapt o relație între un sistem și subsistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
juridic, artă, știință, învățământ, asistență sanitară, familie. Fiecare dintre aceste subsisteme reprezintă, la rândul său, un sistem, cu logica sa, cu finalitățile sale proprii, fiind compus din alte subsisteme. Fiecare întreprindere are secții, servicii etc. Diviziunea sistem-subsistem merge până la ultimul subsistem, „atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională figura ca relație dintre sistem și elementele sale reprezintă în fapt o relație între un sistem și subsistemele sale, o relație de supraordonare și subordonare. Relațiile dintre un sistem și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subsisteme. Fiecare întreprindere are secții, servicii etc. Diviziunea sistem-subsistem merge până la ultimul subsistem, „atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională figura ca relație dintre sistem și elementele sale reprezintă în fapt o relație între un sistem și subsistemele sale, o relație de supraordonare și subordonare. Relațiile dintre un sistem și subsistemele sale prezintă, în calitate de tip de relație între sisteme, anumite particularități. În schema funcțională analizată pe larg în capitolele anterioare, accentul a căzut pe rolul sistemului în constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională figura ca relație dintre sistem și elementele sale reprezintă în fapt o relație între un sistem și subsistemele sale, o relație de supraordonare și subordonare. Relațiile dintre un sistem și subsistemele sale prezintă, în calitate de tip de relație între sisteme, anumite particularități. În schema funcțională analizată pe larg în capitolele anterioare, accentul a căzut pe rolul sistemului în constituirea și modelarea elementelor (subsistemelor) sale. Asupra acestui aspect nu este cazul să mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]