5,909 matches
-
calea năvălitorilor turci Sfânta Teodora de la Sihla. Mai recent în 1821, latifundiarul și judecătorul de la Buzău Nica Mușceleanu din Merei a murit aici, unde era retras cu alți băjenari fugiți din calea zaverei. Este situat lângă satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații din "Culmea Spătarului" la 250 m sub "Fundătura" și la 150 m de "Dionisie Torcătorul". Schitul a fost într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua este din
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
pe baza fenomenelor și elementelor geologice. Multe dintre aceste povești aduc laolaltă creaturi fantastice precum balauri, căpcăuni, uriași, spirite și multe altele. În plus, zona este valoroasă și din punct de vedere peisagistic. Geodiversitatea: Biodiversitatea: Diversitatea culturală: Administrativă: Geografică: Punctul sudic de intrare în geoparc este la 130 km de București, iar cel nordic la 80 km de Brașov, acesta fiind și zona de trecere pentru cei care tranzitează Transilvania în drum spre Delta. Accesul este asigurat în primul rând rutier
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
întregului areal fiind în general SV- NE. Aria subcarpatica dintre Râmnicul Sărat și Slănic este inclusă Subcarpaților Vrancei, în timp ce arealul subcarpatic cuprins între Slănic și răul Buzău este inclus Subcarpaților Buzăului. Limită nordică dintre Subcarpați și zona montană, urmărește marginea sudică a Pintenului Ivănețu, în lungul depresiunii de contact sau de flanc, ce se desfășoară pe aliniamentul Sibiciu- Brăești- Lopătari, dominată altitudinal în partea vestică de martorii de retragere ai abruptului montan Vârful Goși, Culmea Vătraiului, Vârful Hoților, Muchia Hoților, Coastele
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
contact sau de flanc, ce se desfășoară pe aliniamentul Sibiciu- Brăești- Lopătari, dominată altitudinal în partea vestică de martorii de retragere ai abruptului montan Vârful Goși, Culmea Vătraiului, Vârful Hoților, Muchia Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
aprilie. Circulația generală atmosferică ,dar mai ales configurația geomorfologica a zonei de curbura impun dezvoltarea vînturilor foehnale. Cel mai tîrziu, datorită fenomenului de fohn, înghețul apare în cea de a doua decadă a lunii noiembrie pe panțele dealurilor cu expunere sudică, durând până către finele lunii martie. Prima zi cu zăpadă apare înainte de luna noiembrie în zona montană; în subcarpați aceasta se înregistrează în jurul datei de 20 noiembrie. Pe timp de iarnă la poala subcarpaților apar invazii de aer rece, cunoscute
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
mai 1992). Este vorba despre fluturi mărunți din familia Lycaenidae, Albăstrita pătată (Maculinea arion) și Fluturele de foc (Lycaena dispar), ambele specii fiind dependente de habitatele umede.. Scorpionul carpatin (Euscorpius carpathicus) prezent și aici, este răspândit exclusiv în vecinătatea Carpaților Sudici, din Banat până în Buzău.. Lumea animală este bogată, condițiile de viață din pădurile de fag și molid fiind deosebit de favorabile. În pădurile buzoiene se întâlnește frecvent cerbul, alături de porci mistreți, veverițe, rași, jderi. Pe potecile cele mai întunecate sau în
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
mai mare, aflat pe treaptă superioară de alunecare (900 m), la baza unei vechi râpe de desprindere și trei ochiuri circulare (cu diametru de 5—12 m) dispuse pe treptele mijlocii ale corpului alunecării. "Lacul Mistreților" se află pe latura sudică a culmii "Crucea Spătarului", la mică distață de schitul "Fundătura". Către cresta Babelor de la Ulmet se merge de la marginea comunei Bozioru spre Valea cu Teiu, ajungându-se în zona "pietrelor vii". Peisajul cu tancuri și pereți verticali stâncoși din satul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
în special a Karsului și portului Batumi. Ministrul de externe rus Serghei Sazonov a afirmat într-o întâlnire cu ambasadorii aliați că, după încheierea războiului, Imperiul Rus dorește să ocupe capitala otomană, Constantinopol, strâmtorile Bosfor și Dardanele, Marea Marmara, Tracia sudică și litoralului anatolian al Mării Negre dintre Bosfor, râul Sakarya și un punct care urma să fie determinat în viitor în apropierea Izmitului">Ronald Park Bobroff, "Roads to glory - Late Imperial Russia and the Turkish Straits", 2006, p.131</ref>. Rușii
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
sub formă de boltă în cruce, arcul triumfal fiind semicircular. Peretele nordic al navei centrale are cinci ferestre romanice. Intrarea în biserică se face dinspre nord și dinspre sud prin intermediul a două uși simetrice adăpostite de porticuri. În nava colaterală sudică, pe peretele de est există incripția: Inițial altarul era prevăzut cu șapte statui care reprezentau îngeri (dintre care doi purtători de instrumente muzicale) și pe Ioan Evanghelistul și Fecioara Maria. Astăzi mai există doar una, cea a lui Isus răstignit
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
frontului. Timp de două zile, pușcașii marini au respins atacurile permanente ale germanilor. Divizia 167 franceză a sosit și ea, dându-i lui Bundy ocazia de a-și consolida frontul său de . Brigada 3 a lui Bundy a ocupat sectorul sudic al liniei, în vreme ce brigada de pușcași marini a ocupat partea de nord a liniei. La orele 03:45 în dimineața de 6 iunie, aliații au lansat un atac asupra forțelor germane, care își pregăteau și ele un atac. Divizia 167
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
ce vreți? să trăiți veșnic?”. Primul val de pușcași marini, înaintând în linii foarte discipilinați, au fost uciși; Maiorul Berry a fost rănit în antebraț în timpul înaintării. La dreapta sa, pușcașii marini din batalionul maiorului Sibley au pătruns în capătul sudic al pădurii Belleau și s-au confruntat cu tir de mitralieră, franctirori și sârmă ghimpată. Pușcașii marini și infanteriștii germani au dus lupte corp la corp. Pierderile din acea zi fuseseră cele mai mari din întreaga istorie a pușcașilor marini
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
parter și etaj), dar împrumuta o parte din elementele fațadei de la Marele Trianon. Cele zece coloane neoclasice ce ritmează fațadă palatului de la Florești sunt grupate în perechi, cu excepția extremelor, ca la Marele Trianon, care are însă șaisprezece coloane.Pe fațadă sudică a Palatului Cantacuzino, între cele două corpuri decroșate, deasupra intrării holului de onoare, la nivelul etajului unu, se află o splendida sculptură în basorelief, reprezentând doi îngeri care poartă blazonul familiei. Remarcabile, prin desăvârșită lor frumusețe, sunt ancadramentele ferestrelor, sculptate
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
să mai existe după Confederația Canadiană de la 1 iulie 1867, când a fost reîmpărțită în provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în principal anglofonă, pe când Canada Inferioară era francofonă. Legea Unirii, adoptată la 23
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
al XVIII-lea. Renumitul târg de cereale și vite, existența a numeroși meșteșugari, precum și avântul demografic vor determina ca la 1765, în centrul așezării să se contureze o stradă principală mai largă, viitorul Bulevard. Construirea noii fortărețe, aflată pe malul sudic al Mureșului, a marcat adânc istoria orașului. O echipă de ingineri militari condusă de Ferdinand Philipp Harsch a proiectat cetatea în stil Vauban-Tenaille. Lucrările au durat peste 20 de ani (1763 - 1783) și s-au efectuat de mii de șerbi
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
într-o poziție deosebit de pitoreasca. De pe terasa ei se poate admira, printre impresionanții pereți ai Caraimanului și Jepilor Mici, Valea Jepilor (sau ai Caraimanului), ce se prăvale spre Bușteni dincolo de care se văd clăbucetele Munților Baiului. Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic și sud-estic dinspre V. Jepilor este străbătut de numeroase brîne cu vegetație deosebit de bogată. Cea mai însemnată este Brîna Portiței care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului în punctul Portița Caraimanului, continuîndu-se apoi pînă
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
în Vîlcelul Zăpezilor iar după un urcuș scurt, ajunge la cabană Caraiman (2025 m). De la cabană Caraiman (2025 m) urmăm către V, poteca în urcuș, pe malul stîng (dreapta cum urcăm) al Văii Jepilor. Trecem prin pajiștile de la poalele fetei sudice a Caraimanului și urcăm apoi pieptiș o treaptă a văii, la baza căreia lăsăm în dreapta poteca ce urca de-a lungul Brînei Mari a Caraimanului, spre Crucea Eroilor. După o scurtă porțiune aproape orizontală, poteca se apropie de firul superior
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit pietrele și cărămizile sale la ridicarea altor clădiri. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești a fost ctitorită de boierul Vasile N. Cantacuzino în jurul anului 1870, lângă conacul boieresc. Pe peretele sudic al pridvorului a fost pictată o pisanie cu ctitorii bisericii: Nicolae, Vasile, Matei, Iancu, Catinca și Pulheria Cantacuzino, Elena Ghica, Radu Beller, Dumitru și Adela Popa. Lăcașul de cult are o catapeteasmă din lemn de tei. În primul deceniu al
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
zidul de nord al bisericii se află trei monumente funerare vechi, dintre care două din marmură neagră și unul din marmură albă. Ele sunt înconjurate de un gărduț de fier. Este vorba de pietrele de mormânt ale următorilor: Lângă zidul sudic al bisericii se află alte două monumente funerare, ridicate tot pentru unii din urmașii boierului Neculai Canta.
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
și 14,65 m, având trei niveluri: parter + demisol + pivniță cu boltă. Suprafața clădirii este de 559,48 m², dintre care încăperile de la parter au 309,48 m² și cele de la demisol au 250 m². Intrarea principală este pe fațada sudică de sud și se face prin intermediul unei scări de piatră brută. Interiorul este format dintr-un hol central longitudinal de unde se pătrunde în trei încăperi dreapta și trei încăperi stânga. Demisolul era situat la cota de - 2,70 m, aici
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
din sectorul britanic și canadian din est, au reprezentat principalele obiective. Planul original al companiei din Normandia prevedea eforturi puternice ale ofensivei în ambele sectoare, în cadrul cărora general-locotenentul Miles Dempsey, din Armata II britanică, ar fi apărat Caenul și partea sudică a lui, iar general-locotenentul Omar Bradley, din Armata I a Statelor Unite, s-ar fi îndreptat către Loara. Generalul Bernard Montgomery, comandantul tuturor trupelor terestre aliate din nord, intenționa ca orașul Caen să fie conceput în ziua D (D-Day), în timp ce Cherbourgul
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
sa a fost determinată prin Studiul Geologic al Canadei a fi lângă Insula Ellesmere din nordul Canadei, la ; în 2005, poziția a fost estimată la . În 2009, el se deplasa către Rusia cu o viteză între . Corespondentul său în emisfera sudică este Polul Sud Magnetic. Deoarece câmpul magnetic al Pământului nu este perfect simetric, cele două puncte nu sunt antipodale: o linie trasată de la unul la celălalt nu trece prin centrul Pământului. În fizică, toți magneții au doi poli între care
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
scrisă în cartea Barcă și Furtună de Jim Carrier. Barcă care naviga în apropierea centrului uraganului a avut parte de valuri de 15 m și de vânturi de 160 km/h care au dus la scufundarea navei Fantome. Pe coastă sudică a Cubei, uraganul a provocat valuri de 4 m înălțime și vânturi de 67 km/h obligând numeroși turiști și muncitori de pe Insula Tinereții să părăsească teritoriul pentru terenuri mai sigure. În Jamaica, unde autoritățile au anunțat uraganul cu 12
Uraganul Mitch () [Corola-website/Science/322128_a_323457]
-
Victoria să cu clanul local Tlingit în Bătălia de la Sitka. Ĩn ciuda eforturilor lor, rușii nu au colonizat niciodată complet Alaska. Monopolul rusesc asupra comerțului era, de asemenea, slăbit de Compania Golfului Hudson, care a înființat un post în capul sudic al Americii Ruse în 1833. Compania ruso-americană a avut de suferit din cauza modificărilor statutului său, care s-a transformat prin gestionarea marinei imperial rusești și a interzis străinilor participarea la economia Alaskăi. A intrat curând în convenția Anglo-Rusă de la 1825
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]