6,105 matches
-
încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului locuiește Zâna Zorilor, într-o vilă cu doi pereți de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre miazănoapte, și alți doi pereți albi, difuzi în ceața aurorelor. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să știu??? Dau din umeri și-mi apropii fruntea de botul uscat de dor al Licornului. De vină e numai Aspida. N-ai dori să mai asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să țin în mine, să somatizez. Furia mea crescuse atât de mult înăuntru, încât nu știu ce s-ar fi întâmplat, dacă aș fi eliberat-o în afară. O să iau totul asupra mea... Nu avea grijă.... Cât despre iubitul tău, nu vom sufla o vorbă... Patru soți ar complica mult prea mult lucrurile.... (Se retrage. Sinele Mic face un pas înainte. Cu aroganță și ironie.) Sinele Mic: -Ți-ai găsit nașul, Dora, cu țiitorul ăsta al tău. Nu că l-aș simpatiza, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintâi tovarăși dintre oamenii velei și ai vâslei? — Messer Veniero nu e pescar, ci a fost un valoros căpitan al marinăriei Serenissimei, preciză Teofilo, ca pentru a-și recupera Îndatoririle de maestru de ceremonii, pe care tovarășul său i le suflase cu impetuozitate. Dar a avut niște neînțelegeri cu Republica și a trebuit să ceară azil. Astfel se explică prezența sa printre noi, atât de departe de mare... — Mai spune că mă aflu aici ca să scap de mâna călăului, Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În ochi i se aprinsese o lumină, ca și cum geniul acelor marinari din vechime continua să Îi trezească admirația. Lui Dante i se păru că adierea mării sufla În preajma sa. Așteptă un moment, Înainte să continue. — Dar nu numai pentru asta m-au purtat pașii până aici. Ei au fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma crimei e modelată după intelectul autorului ei. Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care nici măcar Teofilo n-a izbutit să-l descopere. — Care? Întrebă Dante bănuitor. — Oceanul imens e măturat de vânturi constante și potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmă de viață, când, deodată, de afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din palme, alergau în jurul mașinii, care înainta acum pe o stradă lungă, cu case scunde. Intrau în oază. Vântul sufla și aici, dar zidurile opreau firișoarele de nisip, care nu mai întunecau lumina. Cerul rămânea însă acoperit. În mijlocul țipetelor, autobuzul se opri, cu un scrâșnet puternic de frâne, în fața arcadelor de lut ale unui hotel cu geamuri murdare. Janine coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de o foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai navigat spre bine. Zile la rând, o lună crudă, Eu am plutit fără o țintă Pe-o mare rece și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în geamul meu, Vântul suflă tare, când o să mai stea? Norii se prăvale, aerul e greu, Ploaia bate-n geamuri și pe fața mea! Moartea te atinse prea de timpuriu Și din vremi trecute, amintiri mă cheamă; Ploaia bate-n geamuri, s-a facut tarziu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt singur și te strig cu disperare, Tu nu-mi răspunzi, aud doar niște șoapte; E vântul care suflă, cum se pare, Spunându-mi: "Ea nu vine-n astă noapte!" Mă-ntind tăcut pe-al florilor covor, Aștept să treacă clipa asta grea; Privesc spre cer și văd o stea în zbor, E steaua care zboară către ea! Te-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi, dar, apoi, deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ar putea trece prin cap să ne urmărească chiar în timpul unui meci de fotbal? își aduce aminte ideea Bătrînului. Ne pierdem în mulțime și imediat ce fluieră arbitrul ne facem nevăzuți. La Hotel Nord sînt ca la mine acasă, i-a suflat atunci. Cine și-ar fi imaginat că obișnuia să frecventeze localuri luxoase, că pe lîngă asta avea o cultură generală foarte bine pusă la punct, că îi plăcea să asculte muzică de calitate și să citească? Cu toate astea a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
început, zice domnul Președinte scoțîndu-și capul pe geam și lungindu-și gîtul. S-ar putea să nu ne iasă totul exact așa cum ne-am propus, dar astea sînt la urma urmei riscurile oricărei revoluții, se pare. — Așa deci, spune Sena suflînd într-un jiclor subțire pe care-l ține cu grijă între degete ca nu cumva să-l scape pe jos. Adică s-ar putea să facem drumul ăsta degeaba? — S-a dus naibii toată onoarea din lumea asta, începe să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spălăm pe mîini, și gata. — Vă-nșelați dacă vă închipuiți că doar voi sînteți nerăbdători, începe domnul Președinte să-și mărturisească și el un gînd negru. Numai cu cîțiva ani dacă aș fi fost mai tînăr, și v-aș fi suflat vînatul, de asta puteți fi siguri. La vîrsta mea însă, nu-mi mai pot permite, ar spune lumea că nu sînt copt la minte, și atunci adio președinție. Oamenii noștri nu sînt obișnuiți cu revoluțiile sîngeroase, românii au avut întotdeauna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spun eu că e mai bine să fim cu ei decît să rămînem pe dinafară. Bănuiam și eu asta, numai să nu-ți închipui că restul lumii o să stea cu mîinile în sîn, luînd notițe admirativ în timp ce le va fi suflată prăjiturica de sub nas. Naivule, nu se poate abține, crezi că alde Copoiul sau Ploșniță o să-și riște carierele, o să-și rupă gradele de pe umeri și o să se dea de partea poporului? — Mortăciune, începu să repete visător Regizorașul, Broscoiul, domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine își închipuie c-o să prostească? — N-a zis nimeni asta, recunoaște Regizorașul, vreau să te fac să înțelegi că la un moment dat o să fii prins între focuri, între ciocan și nicovală. Dar încă mai ai de ales, îi suflă. — Ascultă, vrea să afle Comandantul, chiar așa de tare te înfierbîntă toată tărășenia asta, încît ai ajuns să te umilești în fața tuturor și din cauza pasiunii să uiți de onoare? — Da, recunoaște Regizorașul. E ca și cum ai face un film de acțiune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
m aș mai fi aflat acum aici? — Aici, unde? Ar trebui să lași la o parte lingușirile, la mine nu ține, spune Comandantul. — Să știi că mai era cineva pe fir, își aduce din senin aminte, dar eu i-am suflat pontul, vrea să-l intimideze, întotdeauna m-am gîndit la echipa noastră în primul și-n primul rînd. Dacă am fi mai uniți, nimeni nu ne-ar face față, la asta sper. — Care echipă, ce pont? Vrei să mă șantajezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu-l pe Roja, care afișează un zîmbet satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de nasol, mai are Curistul timp să se încurajeze, înainte să fie atras ca de un magnet în partea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
datorită faptului că pe unii i-a luat gura pe dinainte la Baricadă, în timpul mitingului din fața Comitetului Central, pe la Televiziune și așa mai departe. Erau și ei oameni, Gulie, zice Roja, nu puteau să țină totul în ei, fără să sufle nici o vorbuliță. Slăbiciuni, orgolii, îngîmfare, se gîndește, asta i-a dus de rîpă de fapt pînă la urmă. Numai domnul Președinte s-a simțit stăpîn pe situație de la începutul începutului. Dacă există vreun lucru din toată mizeria asta despre care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atît pe placul rușilor, cît și al americanilor, zice domnul Președinte. — Ca să înțelegem mai bine, zice Monte Cristo, uitîndu-se în direcția lui Sena, există și un alt grup care este interesat de putere, care s ar putea să ne-o sufle? — V-am spus deja de nu știu cîte ori pe șleau lucrul ăsta, zice domnul Președinte, unul cel puțin de care știm, plus încă un grup surpriză, despre care nu poate spune nimeni la ce căruță o să se înhame. Eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa ai fi putut să dai lovitura, însă ai ratat momentul. Te-ai smiorcăit pe după fustele Tovarășei, făcînd manevre de trupe aiurea. Așa ți-a suflat-o de sub nas Picioruș de Ghips, el n-a stat mult pe gînduri, meritul lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că gura ta va rămîne ferecată, dar tot degeaba, cine ar mai fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]