6,080 matches
-
local. Fondatorii principali ai Federației Revoluționare Armene au fost de orientare socialistă, iar elementele marxiste erau omniprezente în secțiunea introductivă a primului program al partidului, cunoscut ca „Teoria generală” . FRA și-a fixat primele obiective politice și ideologice în timpul regimului sultanului Abdul Hamid al II-lea. Partidul denunța regimul otoman și reclama condițiile de viață greu de suportat ale armenilor, susținând necesitatea schimbării regimului politic, pentru asigurarea unor drepturi largi populației armenești prin intermediul luptei revoluționare și armate. FRA a avut și
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra desfășurării conflictului mondial. În condițiile în care se prefigura înfrângerea Imperiului Otoman în război, sultanul l-a demis pe Enver Pașa din funcția de ministru de război pe 4 octombrie, în timp ce restul guvernului Talaat și-a prezentat demisia zece zile mai târziu. Pe 30 octombrie 1918, Imperiul Otoman a semnat Armistițiul de la Mudros. După trei
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
din 1908 l-a obligat pe sultanul Imperiului Otoman Abdul Hamid al II-lea să revină asupra deciziei de suspendare a parlamentului și a marcat începutul celei de-a două perioade constituționale din istoria imperiului. Revoluția, care a marcat un moment important în istoria Imperiului Otoman, a
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
istoria imperiului. Revoluția, care a marcat un moment important în istoria Imperiului Otoman, a procesului de disoluție a acestuia, a fost rezultatul unirii eforturilor reformatorilor pluraliști, naționaliștilor turci, seculariștilor de inspirație occidentală și a altor forțe care considerau că absolutismul sultanului este vinovat pentru situația grea în care se zbătea statul. Revoluția a repus în drepturi parlamentul, care fusese suspendat de sultan în 1878. Procesul de înlocuire a instituțiilor monarhice cu cele constituționale și introducerea politicilor electorale democratice nu a fost
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
rezultatul unirii eforturilor reformatorilor pluraliști, naționaliștilor turci, seculariștilor de inspirație occidentală și a altor forțe care considerau că absolutismul sultanului este vinovat pentru situația grea în care se zbătea statul. Revoluția a repus în drepturi parlamentul, care fusese suspendat de sultan în 1878. Procesul de înlocuire a instituțiilor monarhice cu cele constituționale și introducerea politicilor electorale democratice nu a fost un proces simplu sau lipsit de vărsare de sânge. Pe de altă parte, zonele periferice ale imperiului au continuat să lupte
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
flocked to the Turkish standard. For the first time în the history of the world, Christian stood shoulder to shoulder with Moslem în a triumphant onslaught for the recovery of liberty and the reinstatement of the Constitution. Constantinople was besieged. Sultan Hamid 's own guard and the officerless Constantinople Army Corps he hâd bribed were conquered. Hamid was dethroned and Mohamed V., subordinate to the Constitution and the Committee of Union and Progress, reigned în his stead. " Rebeliunea a izbucnit la mijlocul
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
the Constitution and the Committee of Union and Progress, reigned în his stead. " Rebeliunea a izbucnit la mijlocul lunii aprilie, când, sub conducerea liderilor Junilor Turci, Corpul de armată al 3-lea din Macedonia a plecat în marș spre Constantinopol. Încercarea sultanului de înăbușire a rebeliunii a eșuat și a dus la creșterea popularității mișcării în rândurile trupei și la răspândirea ei în întreg imperiul. Pe 24 iulie, sultanul Abdül Hamid a anunțat restaurarea constituției. Cele mai importante rezultate ale Revoluției Junilor
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
armată al 3-lea din Macedonia a plecat în marș spre Constantinopol. Încercarea sultanului de înăbușire a rebeliunii a eșuat și a dus la creșterea popularității mișcării în rândurile trupei și la răspândirea ei în întreg imperiul. Pe 24 iulie, sultanul Abdül Hamid a anunțat restaurarea constituției. Cele mai importante rezultate ale Revoluției Junilor Turci din 1908 au inclus: . FRA a înlocuit rapid elită politca armeana de până atunci, formată din negustori, meșteșugari și clerici care dorea obținerea unor privilegii sporite
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
și Ali Hüseyinzade. Bahaeddin Sakir l-a transformat într-un partid politic, aliind mișcarea cu cea a Junilor Turci în 1906, în perioada disoluției Imperiului Otoman. La sfârșitul Primului Război Mondial, cei mai mulți membri ai CUP au fost judecați în cadrul curților marțiale ale sultanului Mehmed al VI-lea și întemnițați. O serie de membri ai CUP au fost executați pentru acuzația de tentativă de asasinare a lui Atatürk în 1926. Supraviețuitorii mișcării și-au continuat carierele politice în Turcia în principal în cadrul Partidului Republican
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
o rețea națională extinsă, cu organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un rol important în transformarea Comitetului Unității și Progresului dintr-o organizație revoluționară în partid politic. Revoluția și realizările CUP
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
și episcopul Adhemar în sud. În data de 16 mai, apărătorii turci ai garnizoanei au coborât de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre ei. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să se întoarcă la Niceea, de îndată ce sultanul a realizat puterea cruciaților, s-a întors în grabă. Avangarda trupelor turcești a fost surprinsă și zdrobită de către trupele cruciate ale lui Raimond și
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre ei. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să se întoarcă la Niceea, de îndată ce sultanul a realizat puterea cruciaților, s-a întors în grabă. Avangarda trupelor turcești a fost surprinsă și zdrobită de către trupele cruciate ale lui Raimond și Robert de Flandra în 20 mai, iar în 21 mai, armata cruciată l-a înfrânt pe
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
ale lui Raimond și Robert de Flandra în 20 mai, iar în 21 mai, armata cruciată l-a înfrânt pe Kilij într-o luptă decisivă care a durat până târziu în noapte. Pierderile au fost mari de ambele părți, iar sultanul a fost nevoit să se retragă, în ciuda rugăminților celor din Niceea. Restul cruciaților a sosit pe parcursul aceleiași luni, conduși de Robert Curthose, urmat de Raoul de Guader și Ștefan de Blois, ajunși la începutul lui iunie. Între timp Raimond și
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
ai unității turcice în Imperiul Otoman. În 1908, Comitetul Unității și Progresului a devenit partidul de guvernământ în Imperiul Otoman, impunându-și abordarea naționalistă asupra politicii imperiului. Începând cu secolul al XVI-lea, imperiul a avut un caracter musulman, iar sultanul a fost calif pentru teritoriile musulmane aflate sub controlul său. Liderii iluminismului panturcic au plecat în exil în Turcia, în Istanbul apărând o puternică mișcare panturcică. Începând cu acele timpuri, mișcarea panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Navarino a fost determinat de Războiul de Independență al Greciei. Acest conflict începuse în 1821 prin revolta naționaliștilor greci - Eteria - împotriva Imperiului Otoman, care stăpânea Grecia de aproape trei sute de ani. În 1827, rebeliunea grecilor părea că va fi înăbușită. Sultanul Mahmud al II-lea a reușit să reușit să scoată conflictul din impas. El a reușit să-și convingă puternicul vicerege al Egiptului, Muhammad Ali Pașaa, (care era din punct de vedere legal supus al sultanului, dar care acționa ca
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
că va fi înăbușită. Sultanul Mahmud al II-lea a reușit să reușit să scoată conflictul din impas. El a reușit să-și convingă puternicul vicerege al Egiptului, Muhammad Ali Pașaa, (care era din punct de vedere legal supus al sultanului, dar care acționa ca un monarh independent), să-și trimită armata și flota bine echipate și instruite în stil european în Grecia. În schimb, sultanul i-a promis să-i permită să încorporeze Peloponezul ca fief ereditar al lui Ibrahim
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
vicerege al Egiptului, Muhammad Ali Pașaa, (care era din punct de vedere legal supus al sultanului, dar care acționa ca un monarh independent), să-și trimită armata și flota bine echipate și instruite în stil european în Grecia. În schimb, sultanul i-a promis să-i permită să încorporeze Peloponezul ca fief ereditar al lui Ibrahim Pașa, fiul lui Muhammad. În februarie 1825, Ibrahim a condus o forță expediționar de 16.000 de oameni în Peloponez și în scurtă vreme a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
chiar a capitalei imperiului, Constantinopol, ceea ce ar fi pus în primejdie existența imperiului. Nu în ultimul rând, grecii erau de o importanță foarte mare pentru imperiu, elenii având majoritatea vaselor comerciale și ocupând poziții dominante în comerț. La nivel personal, sultanul Mahmud al II-lea a considerat revolta grecilor drept o trădare monstruoasă a unei națiuni cucerite pe care Poarta o tratase foarte bine. Sultanul și-a vărsat furia asupra liderului spiritual al grecilor, Patriarhul Constantinopolului Grigorios al V-lea, pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
pentru imperiu, elenii având majoritatea vaselor comerciale și ocupând poziții dominante în comerț. La nivel personal, sultanul Mahmud al II-lea a considerat revolta grecilor drept o trădare monstruoasă a unei națiuni cucerite pe care Poarta o tratase foarte bine. Sultanul și-a vărsat furia asupra liderului spiritual al grecilor, Patriarhul Constantinopolului Grigorios al V-lea, pe care îl suspecta că îi sprijină pe rebeli. Patriarhul a fost arestat la ieșirea din catedrala patriarhală după celebrarea slujbei de Paști în aprilie
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
internă - Revolta decembriștilor fusese cât pe ce să îl împiedice să acceadă la tron. Ca urmare, ambele tabere au acceptat un compromis semnând Convenția de la Akkerman în octombrie 1826. Prin acest tratat, țarul nu mai insista asupra problemei Greciei, iar sultanul își retrăgea armata din Principatele Dunărene și recunoștea autonomia Principatului Serbiei. Poarta a crezut probabil că a reușit să blocheze sprijinul rușilor pentru greci și a neutralizat protocolul anglo-rus din aprilie. Dar țarul Nicolae nu dorea să lase de-o
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
să asigure semnatarilor posibilitatea să acționeze ca mediatori tratativele de pace care ar fi urmat armistițiului. Cele trei puteri cereau Porții să acorde Greciei autonomia. Tratatul prevedea ca Grecia să rămână sub suzeranitatea otomană și să plătească un tribut anual sultanului. Tratatul avea și o clauză secretă, care prevedea că, dacă Poarta nu accepta armistițiul într-o lună, fiecare semnatar urma să numească un consul la Nauplion, capitala Republicii Elene, asigurând astfel recunoașterea de facto a unui guvern rebel, ceva ce
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
seara aceleiași zile, după încetarea luptelor din golf, vestea victoriei aliate s-a răspândit în întreg Peloponezul și mai departe, în restul Greciei. În sate au bătut clopotele bisericilor, iar locuitorii s-au adunat în piețele publice bucurându-se pentru că sultanul și vasalul lui, Ibrahim Pașa, și-au pierdut flota din Mediterana. Pentru o țară maritimă precum Grecia implicațiile au fost evidente: revoluția a fost salvată. Grecii au sărbătorit pentru câteva zile și nopți. Pe culmile muntoase din Peloponez au fost
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
au sărbătorit pentru câteva zile și nopți. Pe culmile muntoase din Peloponez au fost aprinse ruguri uriașe. Grecii au sărbătorit chiar și în zonele aflate sub controlul garnizoanelor otomane, care, demoralizate, nu au întreprins măsuri punitive. În ciuda înfrângerii de la Navarino, sultanul comanda încă aproximativ 40.000 de soldați în Grecia centrală și de sud, cu garnizoane plasate în fortărețe puternic întărite. Eliberarea Greciei era încă departe, Poarta nefiind încă dispusă să accepte Tratatul de la Londra. De altfel, sultanul nu s-a resemant
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
În ciuda înfrângerii de la Navarino, sultanul comanda încă aproximativ 40.000 de soldați în Grecia centrală și de sud, cu garnizoane plasate în fortărețe puternic întărite. Eliberarea Greciei era încă departe, Poarta nefiind încă dispusă să accepte Tratatul de la Londra. De altfel, sultanul nu s-a resemant după înfrângerea de la Navarino. Din potrivă, el răspuns prin o atitudine mult mai agresivă împotriva grecilor și celor care i-au ajutat, ceea ce a provocat reacția Imperiului Rus. La câteva săptămâini după bătălia de la Navarino, sultanul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
sultanul nu s-a resemant după înfrângerea de la Navarino. Din potrivă, el răspuns prin o atitudine mult mai agresivă împotriva grecilor și celor care i-au ajutat, ceea ce a provocat reacția Imperiului Rus. La câteva săptămâini după bătălia de la Navarino, sultanul, califul tuturor musulmanilor, a proclamat în mod simbolic „Jihadul” (războiul sfânt) împotriva puterilor europene. El a hotărât închiderea strâmtorii Bosfor pentru traficul naval internațional, provocând practic Rusia, a cărui întreg comerț exterior trecea prin strâmtorile Mării Marmara. De asemenea, sultanul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]