5,786 matches
-
la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul clopotelor de vecernie, veți auzi glasul muezinului din minarete: "Alllalllah Allah, Allah!!" În loc de binețe, vă veți ploconi cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Aferim! Salamalec efendi!" "Prieten prietenului și vrăjmaș vrăjmașului!" Vor târî oastea Moldovei în războaiele de jaf și cotropire împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu va mai fi "al nostru". Mereu te vei întreba: "Oare cel cu care întind în blid nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu coiful pe cap. Târgoveții râd și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit de coif mândria lui -, amărât-amărât, se lasă moale pe o buturugă din fața cârciumii. Lasă, moș Dumitre, îl consolează Niculai. Ț-a ajunge... Ți-ai făcut datoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge, cu căciulile în mâini, dau buzna, se bulucesc, cad cu fața la pământ, se târăsc în genunchi la picioarele Domnului, strigând, bolborosind: Doamne!! Mă... Măria ta!! Bat pământul cu palmele, îl sărută, bolborosesc... Măăă!! Ce dați buzna la Măria sa?!?! Nu vă e rușâne?!?! îi bruschează Duma. Lasă-i, spune Ștefan cu îngăduință, încruntat însă. Oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
isteți ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu Mihail în frunte -, deși știau că sunt sortiți morții, au cerut,singuri au cerut -, să rămână acolo, ca să acopere retragerea... Am vrut să rămân cu ei, împreună, cu sabia, acolo, la Valea Albă... Nu m-au lăsat!... M-au târât! Răcneau: "De piere Ștefan, piere Moldova!!! Pleacă!!! Fugi!!! Fugi!!!"... Și am fugit! oftează istovit, răgușit. Ca un șobolan! Am fugit!... Și ei... ei, apărându-ne... au căzut, acolo, cu sabia în mână... au pierit acolo, până la unu' au pierit... cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu!! Nu mă lăsa Mântuitorule!! Fă o minune!! Pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva!!"... Dar minunea nu s-a arătat. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca pentru somn, moare în purpura propriului sânge, ce nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură sunt evocate și ilustrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încât însăși stupiditatea ei strigătoare la cer pălise sub imensa ei oroare. Un om de geniu, dătătorul unei opere a cărei incredibilă vastitate îngreunează cunoașterea nenumăratelor ei splendori, a fost smuls într-o seară din sălașul muncii lui de savant, târât în bezna unei păduri, batjocorit și ucis într-un chip a cărui grozăvie nu o vom ști pe deplin niciodată. Fapta venea într-un lanț sângeros de masacre cărora le căzuseră victime o mulțime de oameni, cunoscuți și mai puțin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în spiritul anilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea în tine e înconjurată De pământ, apa atât de bine acoperită De soare proaspăt și de noapte clară Încât te văd visând, trăind și dormind Cu ochii tăi. (Eluard) Vineri, 17 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée. După ce mi-am târât ieri seară corpul de plumb timp de câteva ore pe străzile Stockholmului, am fost acaparat de o publicitate. E vorba de noul film al lui Chabrol. M-am dus să-l văd. Se numea Măcelarul (Le boucher). E istoria unei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le mai aud vocile. Sunt singură cu fantome, vampiri hrănindu-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea: să nu mă mai trezesc din somn, s-o iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
românești noi pe piață: geamuri și ARO! Am pornit la drum cu teamă, cunoscând varii antecedente. Am lucrat o perioadă la Externe la un serviciu foarte interesant "sinteză". Eram 4 sau 5 diplomați, lucram toți într-un birou mare și târam zilnic după noi 3-4 mape burdușite cu telegrame. Erau sute și sute de telegrame sosite de la ambasadele noastre din întreaga lume, pe probleme politice, militare, economice, culturale... Le citeam pe toate și extrăgeam din ele, pe teme sau zone geografice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vom pierde toate foloasele acestei victorii, pe care le vor culege În dauna noastră ungurii și bulgarii. Mi se vorbește de opinia publică. Nu mă preocupă! Datoria omului de stat e să conducă el opinia publică, nu să se lase târât de ea. Opinia publică se poate Înșela, omul de stat clarvăzător trebuie să-și urmeze calea; opinia publica Îi va fi recunoscătoare că nu s-a luat după rătăcirile ei”. Criticat de unii, apostrofat de alții, nu a renunțat la
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
care prin firea lucrurilor urma să intre mai curând sau mai târziu În orbita uneia din marile constelații politice trebuia, față de avantajele economice și politice ce putea oferi, să-și fixeze astfel poziția sa Încât să nu riște să fie târâtă fără voia ei de curentul gravitației sale acolo unde propria suveranitate ar fi fost anihilată. În politica externă a rămas credincios aceleiași idei: pericolul reprezentat de Rusia pentru siguranța și integritatea teritorială a statului. De aceea nu există deosebiri Între
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a înțeles chemarea lui; nimeni din ceruri nu prea ascultă astfel de cereri ale eroilor. Viața a trecut, nu ne-am mai întâlnit. Ne-am răzlețit. După mult timp am aflat de soarta lui, întâmplător. Am auzit că și-a târât piciorul câțiva ani, pe urmă a dat în patima beției și l-a tăiat trenul în gara Filiași. Purta, la piept, decorația Virtutea militară. Dar nu i-a fost de folos în viață la nimic. Când sublocotenenții mureau din iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ocupate ca altădată. Este și un spațiu temporal numai bun de vagabondaj. Ninsoarea s-a domolit. Și așa era neconvingătoare; acum plouă, gardurile sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
istovire sau stres continuu, ca să plătească prețul protecției majorității față de efort, reînvățare, competiție. Această minoritate este, de fapt, cea sacrificată. Pe ea o stoarcem în fiecare zi de orice vlagă, în numele protecției sociale și a perversei plăceri de a ne târî înainte. Ceea ce nu am reușit noi să învățăm nici măcar în ultimii opt ani este lecția autonomiei și demnității personale. Ambele se câștigă prin ceea ce facem, prin propria noastră independență economică, dacă nu suntem prea bolnavi, bătrâni sau copii și prin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a teritoriilor slave. Această crimă a aprins fitilul unui conflict ce mocnea de multă vreme în sânul popoarelor. Au fost implicate statele europene și Statele Unite ale Americii. Un an mai târziu, pe 24 mai 1915, și Italia s-a lăsat târâtă în învălmășeala generală, iluzionându-se cu o soluționare rapidă a conflictului. Și, în schimb, s-a împotmolit în tranșee, pentru trei ani interminabili. În fiecare zi, de-a lungul hotarelor orientale, se celebra ritul macabru al jocului de-a masacrul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria. S-a destăinuit sincer. A spus că era fiul unui alcoolizat și al unei prostituate. Copilăria sa a fost tristă și tragică. A fugit din infernul familiei sale, a început să lucreze, dar frecventarea unor companii nerecomandate l-au târât pe drumul viciului și al destrăbălării. chemat sub arme, se gândea să-și răscumpere viața trecută, dar informațiile despre trecutul său l-au pus într-o reputație urâtă înaintea superiorilor săi, care l-au trimis în compania de disciplină. A
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]