KorAP: Find »[drukola/base=tăcut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...276 >

6,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

Un televizor mare și cu butoane 36 lipsă, despre care nu știu dacă funcționează și, dacă nu va mai veni nimeni în vilă, nici nu voi ști vreodată. Mă răsucesc, fac piruete, strig tare și totul rămâne apoi la fel de imobil, tăcut, țiuitor. Merg în cameră, sting soba și intru în pat. în întunericul absolut stau cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
găsească Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui erotism inocent, ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă în stare embrionară. In acea vale gândirea

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
care repară o vilă de lângă cantină, sunetele limpezi ale ciocanelor lovind în cuie. în curând va fi ora prânzului. De zile întregi îmi măsor timpul după orele de cantină, asemenea pensionarilor din aziluri. Dimineața scriu, după-amiezele urc puțin prin pădurea tăcută, serile răsfoiesc cîte-o carte în singurătatea țiuitoare. Nu știu ce poate urma, dar știu că nu va mai urma viața mea obișnuită din miezul orașului, cu zilnicele certuri cu Delia și zilnicele drumuri cu mașina până la Uniune. N-o să mai apar 114

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o trezire atât de totală, de parcă aș fi băut un milion de cafele și fiecare celulă a mușchilor mei ar fi căpătat creier și ochi și ar

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

glasul lui tot mai scăzut, eu încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-ar fi închinat într-o biserică, Cum?! Doamne, iartă-mă! dar șoaptele lui nu mai pot fi aduse în cuvinte, înserarea tăcută, Mai târziu, după cină, Theo îngândurat în fotoliu, Mă aude intrând și-mi face un gest vag cu mâna să mai rămân, Nu mi-e somn, vorbește el, cât mă chinuiesc în nopțile astea fără somn! deznădejde e în glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să-l întreb pe Theo ce înseamnă această detașare de care, din vraja, continuă el apăsând ironic pe fiecare cuvânt, formelor cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează! feminine! 26 februarie, îmi arunc privirea furișă spre caietul rămas deschis pe masă, Theo tăcut, întors cu totul și curios continuu să citesc în minte, Durere teribilă de cap, stau cu o compresă cu apă rece peste ochii închiși, simțindu-mi orbitele ochilor zvârlite deasupra unui ocean de durere, neputându-le stăpâni tremurul interior, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
departe de farmecul ei s-au risipit precum parfumul inconsistent în aer, un abur dulce, senzual, pe care-l împrăștie involuntar prin fiecare mișcare a trupului mereu încordat parcă asupra viorii, o urmez fără a mă putea opune farmecului ei tăcut, neputându-mă smulge din vraja pe care o țese inconștient în preajma mea, și cu cât încerc să mă zbat mai mult, asemeni gângăniei neajutorate prinse-n plasa de păianjen, tot mai puternic se leagă în jurul meu firele ce mă fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
după pânza ascunsă pe dulap, dau ziarele la o parte și-o cobor o dată cu mine, o sprijin de pieptul meu, E grozavă! exclamă încântat Boris, E prima mea pânză! Merită să sărbătorim! Primul meu copil, prima ta pânză! Andrea rămâne tăcut privindu-se mai bine ca într-o oglindă, Și ridicând către mine ochii lui triști de la o vreme, Grazia! Cum se spune asta pe limba ta? Mulțumesc! Allora, mulțumesc! Ți-o dăruiesc Andrea! Dar n-o pot primi! De ce? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
filtrate în aerul răcoros răzbat cu greu prin frunzișul des al pădurii, coborând pe alocuri prin răritură de frunze în fante drepte de lumină împrăștiind întunericul, merg pe drum fără nici un gând, atent doar cu ochiul la schimbul de ziuă tăcut ce se face în natura din jurul meu, mă uit când la dreapta, când la stânga drumului, ca să nu pierd nimic din spectacolul fascinant al învierii lumii, boabe de rouă tremurând la apropierea nemiloasă a razelor de soare, colțuri de umbră iluminându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ochilor mei deschiși, aproape de sol, zac trupurile rănite de flori și fire de iarbă strivite în furia mea neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă agonizează tăcut jur împrejurul tău, dându-ți superba lecție a umilinței, dar n-o vei învăța, te ispitesc cu geniu! Nu-i o lecție pentru tine, ci pentru cei slabi! Tu vei distruge fiecare pânză pe care n-o vei socoti demnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

puțin efort. În ceea ce o privea pe Trix, deși machiajul ei nu se putea numi tocmai subtil, măcar se arăta dispusă să depună efortul. Apoi a ajuns și Mercedes, iar Lisa nu s-a arătat mulțumită nici de ea. Era tăcută și slinoasă și avea o mină întunecată și ciudată. Singurul pe care Lisa nu îl cunoscuse încă era Bernard, iar acesta s-a dovedit a fi cel mai rău dintre toți. Vesta roșie pe care o purta peste cămașă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
o persoană atât de comună ca Ashling erau minime. Dar, pentru că o prinsese plângând în baie și o tratase ca și cum ar avea nevoie de tandrețe, Lisa o displăcea profund. O displăcea și pe Mercedes, dar din motive total diferite. Mercedes, tăcută și autosuficientă, o neliniștea. Când Ashling închisese telefonul după ce își făcuse programare la epilat, Lisa făcuse întregul birou să râdă, spunând: — Acum e rândul tău să faci o programare, Mercedes. Doar dacă, bineînțeles, picioarele de gorilă nu sunt la modă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Când nu amețesc de la atâta fotocopiat comunicate de presă, adică. —Ai aflat de ce drăguța de Mercedes a fost botezată după o mașină? —Mama ei e din Spania. De fapt, e destul de simpatică, dacă vorbești puțin cu ea, spuse Ashling. E tăcută și foarte aristocrată. E căsătorită cu un tip bogat, umblă numai cu împătimiți ai curselor de cai și am impresia că slujba asta e doar un hobby pentru ea. Dar e drăguță. Și cum te mai înțelegi cu șeful care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
s-a trezit Ashling spunând. Lisa miji ochii, analizând situația. —A, da? Minunat. Putem merge în culise și ne poate prezenta. —Bine că nu am planuri pentru sâmbătă seara, auzi Ashling cum ies vorbele din gura ei în mod normal tăcută. —Așa este, aprobă Lisa calmă. Bună treabă. În timp ce toată lumea ieșea din sala de ședințe, Lisa s-a întors către Jack: Satisfăcut? întrebă ea. —Ești uimitoare, spuse el sincer. Chiar uimitoare. Mulțumesc. Voi vorbi cu cei de la Londra. Cât de repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
sfârșitul săptămânii. E bine? De ce? Ce s-a întâmplat? —Nimic. Poate. Eu o să fiu plecat la o conferință. Te caut când mă întorc. 15tc "15" —Ești gata, Lisa? întrebă Jack, apărând la biroul ei la șase și zece. Sub privirile tăcute ale colegilor lor dornici de bârfă, au părăsit biroul și s-au suit în liftul care-i ducea la parcare. În secunda în care au intrat în mașină, Jack și-a smuls cravata de la gât și a aruncat-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mâncai tot, dar nu aveau voie să aibă parte de propria lor nefericire privată. La finalul vacanței lor de două săptămâni, s-au întors acasă și părea că acum mama ei era tânără și fericită, și în secunda următoare devenea tăcută, închisă în ea și nu își mai vopsea părul. Și plângea. Încontinuu, tăcut, își lăsa lacrimile să îi curgă pe față. —Ce ai? întreba Mike, din nou și din nou. Ce ai? — Ce ai, mama? întreba Ashling. Te doare burtica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
privată. La finalul vacanței lor de două săptămâni, s-au întors acasă și părea că acum mama ei era tânără și fericită, și în secunda următoare devenea tăcută, închisă în ea și nu își mai vopsea părul. Și plângea. Încontinuu, tăcut, își lăsa lacrimile să îi curgă pe față. —Ce ai? întreba Mike, din nou și din nou. Ce ai? — Ce ai, mama? întreba Ashling. Te doare burtica? — Am o durere în suflet, șoptea ea. Ia două aspirine pentru copii, repeta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a fost și look-ul sezonului trecut, provocă Lisa. —A, nu. Cel al sezonului trecut a fost strălucitor. Spusese asta fără nici o urmă de ironie. Lisa i-a dat un cot lui Ashling și au împărtășit un moment de amuzament tăcut. Era plăcut să ai cu cine râde de chestiile astea, se gândea Lisa. Am ajuns la un nivel nou sezonul acesta, producând un gloss pentru sprâncene; suntem foarte încântați de el. Orice inconsistențe în textură se datorează faptului că, spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să nu mai fie la vedere, ea comadă grațios un gin tonic. În timp ce Clodagh se uita peste meniul cât o coală tipografică, doisprezece sau paisprezece angajați îmbrăcați în costume negre cu cămăși albe stăteau atenți în diferite părți ale camerei tăcute. Când și-a ridicat privirea din meniu, își schimbaseră locurile între ei, deși nici ea, nici Dylan nu îi văzuse mișcându-se. — Parcă suntem într-un film SF, șopti ea. Dylan râse, zgomotul puternic propagându-se în camera goală, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ashling monitoriză schimbul. De îndată ce „sora“ a plecat, Ashling a încercat să se gândească la ceva ce ar putea să îi spună lui Jack, orice fel de subiect de conversație, dar nu reuși. Și nici Jack nu era mai breaz. Stătea tăcut, mișcându-se de pe un picior pe altul, bând șampania mult prea repede. O altă chelneriță trecu pe lângă ei, de data asta cu o tavă de Truffle, pe care Ashling le-a acceptat cu entuziasm. Nu pentru că îi plăcea atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu avem scrisoarea de la celebritate. Disperată, zăcea peste telefon, când a observat că Jack o privește. El a ridicat sprâncenele, cu o privire care întreba „ești-bine?“. Făcea asta des. De când plânsese la el în birou, Jack îi purta o grijă tăcută, puternică. Era un fel de intimitate de genul micul-nostru-secret de care nu mai avea parte nimeni altcineva. Dar cum mai exact o puteau ajuta niște sprâncene ridicate? se gândea ea, nervoasă. I-ar fi plăcut ca alte părți ale corpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
deprimat-o și mai rău. A spus ceva de genul „nu sunt genul acela de fată“. —A, serios? Dylan își schimonosi gura într-un mod care exprima atât regretul, cât și mulțumirea și, dintr-odată, își dorea să fie acasă. Tăcut, Dylan a condus-o înapoi în oraș, lăsând roțile să scârțâie pe serpentinele drumului de munte. În fața casei ei, a reușit să îi mulțumească, dar nu știa cum să se dea mai repede jos din mașina lui. Odată ajunsă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

ni se atingeau umerii, de fiecare dată când eram impresionați la unison de un jingle de la radio, de o reclamă nostimă sau de vreo vorbă aruncată de Lee, și atunci, instantaneu, privirile ni se întâlneau. Cu cât Kay devenea mai tăcută, cu atât mai disponibilă știam că este - și cu atât mai mult o doream. Dar nu încercam nimic - nu fiindcă asta ar fi distrus parteneriatul meu cu Lee, ci pentru că ar fi distrus perfecțiunea trioului nostru. După rondul zilnic mergeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
larg sortiment de priviri circumspecte, uitături urâte și căutături chiorâșe. După citirea rezumatului infracțiunilor, doar șapte oameni din cei aproximativ cincizeci și cinci s-au oprit să-mi strângă mâna și să-mi ureze noroc. Sergentul îmi făcu un tur tăcut al secției, după care mă lăsă în plata Domnului, cu o hartă a străzilor din marginea estică pe care trebuia să patrulez. În loc de „La revedere“, îmi spuse: — Să nu-i lași pe cioroi să-ți facă mizerii. Când i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]