6,034 matches
-
leagănă fără vânt? Acest tânăr cu ochi mari, Cât istoria noastră, Trecea bătut de gânduri Din cartea cirilică în cartea vieții, Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii, Care îi ieșeau mereu fără soț. Au mai existat și niște tei, Și cei doi îndrăgostiți Care știau să le troienească toată floarea Într-un sărut. Și niște păsări ori niște nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi și mișcătoare șesuri. Și pentru că toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
răspunse Ionică. Cei doi băieți se apropiară și o arătare stranie se înfățișă în fața ochilor. Era un bătrân, cam de optzeci de ani, îmbrăcat cu o rasă de călugăr, roasă de trecerea timpului, dar curată, încins cu un curmei de tei, peste mijlocul subțire al trupului, cu picioarele goale, care se apăra, de căldura soarelui, purtând, pe capul pleșuv, un potcap mănăstiresc, vechi de peste o sută de ani. Bună ziua, moșule! dădură binețe cei doi tineri. Bună ziua și dumneavoastră, vitejilor! răspunse cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că el habar nu avea - are să-l învețe s-o scoată la capăt, s-a dus, câine-câinește, la pădure. A intrat în acea pădure tocmai când razele soarelui se strecurau ca niște săgeți aurite printre frunzele copacilor: stejari, carpeni, fagi, tei, ulmi, frasini. După ce s-a săturat el de admirat acea frumusețe de pădure, flăcăul a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu ce să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
sunt de la o vreme, reci, poate că nu mai circulă sângele bine, Îmi spune. Doar sufletul Îl mai simt cald! Tac. Mă Îndrept spre geam ca să-l Închid. Mă uit afară. Simt mirosul pădurii de conifere din apropiere. Mirosul de tei din București, l- am Înlocuit cu aerul de munte. Ridic privirea În sus. Cerul este plin de stele, strălucesc pe un cer senin, semn că mâine va fi o altă zi, frumoasă. De când mă căsătorisem, ne făcusem un obicei ca
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la sapă. Te știu de la școală, chiar dacă erai mai mare, de la toate serbările, când recitai, cântai, jucai În piese de teatru, când luai premii... Și acum, așa cum mă vezi, fac numai prostii: acum doi ani m-am urcat Într-un tei să culeg flori și s-a rupt creanga cu mine. Noroc că am căzut pe acoperișul unui coteț de porci, pe moale, fiind acoperit cu paie. Am rămas cu o sperietură zdravănă și cu dureri de coloană. Am zâmbit. Mi-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând locurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând locurile de la fereastră; șapte ore făceam până la Râmnicu Sărat, trenul oprea încet, la fiecare zece minute, în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la păstrare/ Și-am să te port cu ele înspre cerul negru-rozaliu, cerul negru-rozaliu, așa ca în visele tale fugare, iubita mea... Daniel * Și Gabriel fusese student în Iași, dar la Conservator. Nu-l întâlnise însă niciodată în orașul cu tei. Îl avea în față, un pic pilit după berea călduță, cu spuma de un deget, furios pe Partid și pe conducătorul lui, pe comunism și pe radiațiile de la Cernobâl, proaspăt răspândite în aerul orașului. Da, un lăutar ne lipsește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cât xnai optime. Am găsit-o pe strada Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și, mai ales, perdele care făceau noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-ai o fată? Adu-o-ncoace. Doamne tare-mi plac amorezații ăștia! Parcă întinersc și eu pe lângă ei. Și iubiți-vă cât vă place, tinerețea e scurtă și pe urmă îi duceți dorul ca mine. Aveți colea grădinița, dincoace teiul cu umbra lui. Zău, nepoate, dacă te muți aici, prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prezentă moșul. Ne-am împrietenit repede. Amândoi erau deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani. În casă se făcuse cald. Am ieșit în curte și ne-am așezat la umbra teiului. Acolo Coleșiu ne așternu masa și ne ospăta împărătește. Într-un timp, când proprietarul lipsea, mi-am exprimat mirarea că el face atâtea cheltuieli. ― O, nu-l cunoști, mi-a explicat atașatul, în fiecare seară ne pune masa, deși nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din pricina întunericului. După ce bătrânul se retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița avu poftă să dansăm, după care începu să alerge prin grădină fugărită de Urangutanul ei. Ca să nu fie, chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse vârtos și nu-l mai ajutau picioarele. Se întoarse oțărât, în vreme ce Veverița cânta din tei: ― Cu-cu! Cu-cu! ― Stai, diplomațiile, că ți-o aduc plocon, cât ai zice pește, i-am spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Veverița cânta din tei: ― Cu-cu! Cu-cu! ― Stai, diplomațiile, că ți-o aduc plocon, cât ai zice pește, i-am spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea în grădină continuînd-o sub umbrela teiului (ploaia stătuse între timp). ― S-a făcut târziu, i-am șoptit Mihaelei. Nu pățești nimic acasă? ― Soră-mea e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai destupat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
milion, așa cum voia tata. Dacă ar fi stăruit o obținea poate mai ieftin. Așadar, cuibul unde ne adăpostisem dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-am mai rîvni..." Iată, i se împlinise dorința. Aveam nu o casă asemănătoare, ci chiar casa mult visată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mele să nu fie în preajma ta, lângă tine. (Cum era să mă simtă departe când Mihaela trăia între lucrurile mele, în casa dragostei noastre? O parte ddn ființa mea sălășluia în fiecare colțișor, eram prezent în fiecare bucată de grădină, teiul îi vorbea de mine și peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare, îți urmăream activitatea, des-cosînd pe Alexa dacă mai știe ceva despre tine. Când n-aveam fapte noi, coboram în trecut ca să retrăiesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de Cristeni, numiți și oamenii crestelor care ocupau teritoriul de peste râul Hatti. Aceștia se bucurau de libertate în adevăratul sens al cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în păduri de fag, stejar, mesteacăn, carpen, plop și tei, făureau obiecte de folosință de pe lângă gospodăria omului cum ar fi: coveți, căușe, știubee, dimerlii, linguri, ciubere, poloboace, arme: bâte țintuite, pumnale și paloșe, diferite dotări pentru agricultură, cum ar fi; care, sănii, pluguri, grape, precum și multe alte obiecte mărunte. Din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-mi verifici gândurile. Mai bine le-ai verifica pe ale tale, când treci pe lângă o biserică. -De ce spui asta, prietene? a întrebat curios Fănică -S-o lăsăm baltă ... Au luat loc pe o bancă la umbra deasă a unui tei și au reluat jocul la table, moment din care nu au mai discutat subiectul cu biserica. Costică nu a pierdut vremea. Se tot gândea cum să-i demonstreze prietenului că greșește. Într-o zi întâlnește preotul din sat, căruia îi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în al doilea loc: ajungi înapoi în grădina ta suspendată, simți căldura ei înconjurându te, cățelușii tăi de ciocolată, rin și ron, îți umplu degețelele de la picioare cu ciocolată, cu limbile lor, adie plăcut aerul aici, miroase a flori de tei, zumzăie albinuțe superpolenizatoare, cu patru perechi de aripi, albinuțe dungate auriu cu argintiu, cu antene metalice vibrânde, pistilurile toate juisează, este o atmosferă productivă acum în grădina suspendată a dragostei tale. simți o dată în plus că prințul tău e pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
petrol albăstrui, și pe cele de detergent, și pe cele de furculițe, și pe cele de săbii, și pe cele de flăcări, și pe cele de motiv în sine, de lipsa dragostei tale în această dimineață parfumată de mai, cu teii plesnind din boboci. lipsa dragostei este în picioarele tale, înainte de a ajunge prea departe aleargă înapoi și picioarele tale se vor umple din nou de dragostea ta, de caise și fragi umeziți de roua cu lanțuri de sticlă care ține
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde sunt puse. șase deasupra: trebuie să acorzi respectul cuvenit obrajilor, cu ei poți să distrezi ființa iubită, strâmbându-te, râsul întărește dragostea, o schimbă în zahăr cándel, în vată de zahăr, în miere de albine care populează florile de tei, care apar în luna mai să îți aducă aminte că trebuie să iubești în fiecare zi cu o dragoste mai bine șlefuită, care să semene din ce în ce mai bine cu măiastra lui brâncuși, care acum zboară pe la etajul 5 în moma, 9
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
treilea loc: te simți încrezător, e lumină, acum alergi, neobosit, către dragostea ta, alergi cu pași cât maratonul, picioarele tale sunt mașinării de carne încordată în fiecare secundă în altă poziție perfectă, fibrele musculare sunt acum unse cu miere de tei, simți mirosul de tei, nu ai văzut niciodată tei înflorind alături de ființa iubită. îți promiți că după ce termini această cursă nu vei face altceva decât să vezi tei înflorind alături de ființa iubită, tei înflorind care vor mirosi a albine, zumzăicios
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]