5,806 matches
-
mult mai puțin tolerant în această privință. Primul-ministru al Marii Britanii, Tony Blair, a primit critici virulente, iar spaniolii s-au întors împotriva lui José Maria Aznar când acesta a încercat să-i acuze pe basci că sunt răspunzători de atacul terorist de la Madrid. Sprijinul necodiționat pe care l-a primit președintele Bush după 11 septembrie ar putea fi explicat prin exploatarea vicleană a evenimentului traumatizant de către guvern. Dar această explicație nu merge destul de departe. Lipsa de interes față de aflarea adevărului exista
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
oamenii tot nu admit elementul fantasmagoric din lupta împotriva terorii. îmi va fi greu să-mi susțin punctul de vedere, pentru că lupta împotriva terorii a fost acceptată fără ezitări de public. într-adevăr, este văzută ca reacția firească la atacurile teroriste de pe 11 septembrie chiar și de cei care se opun politicilor administrației Bush. în viziunea mea, lupta împotriva terorii este o falsă metaforă, opusul unei erori fertile. Ea a fost utilizată de administrația Bush în propriul interes, care contrazice principiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
sunt și mai mari. Terorismul ni se pare îngrozitor pentru că duce la moartea sau mutilarea unor oameni nevinovați în numele unei cauze politice. Războiul împotriva terorii evocă o reacție din partea celor care îi cad victime similară cu cea pe care atacurile teroriste de pe 11 septembrie a trezit-o în noi. Drept consecință, sunt mult mai mulți oameni dispuși să-și riște viața pentru a-i ataca pe americani astăzi decât erau pe 11 septembrie 2001. Faptul că lupta împotriva terorii pare atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mulți irakieni. Administrația Bush și imitatorii săi - multe guverne străine au fost gata să îi urmeze exemplul - insistă că statul nu poate comite acte de terorism, afirmație care trebuie pusă la îndoială. Cel mai bine este să începem cu actele teroriste comise de alte state. Pe 13 mai 2005, președintele Islam Karimov al Uzbekistanului a ordonat deshiderea focului asupra demonstranților din Andijan și au fost masacrați sute de civili neînarmați. Am discutat cu doi ziariști care au fost martori. Unul din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai mari. în viziunea mea, publicul american a devenit asupritor fără să realizeze, dar adminsitrația Bush - poate că nu președintele însuși, ci aceia care l-au influențat după 11 septembrie - a făcut în mod voit acest lucru. La momentul atacurilor teroriste, administrația Bush era dominată de un grup de ideologi care credeau că Statele Unite nu își exploatau destul supremația militară. Ei susținuseră deja invazia Irakului în timpul administrației Clinton. Aceștia sunt în general numiți neoconservatori sau „neocons”, dar eticheta poate induce în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
războiului trebuie să fie ultima soluție, nu pricipala metodă de a lupta împotriva terorismului. Dacă ne-am fi oprit la invazia Afganistanului, urmată de un exercițiu reușit de consolidare a națiunii, am fi progresat mult mai mult în ceea ce privește reducerea amenințării teroriste. în cartea mea anterioară, am comparat direcția urmată de Statele Unite cu o bulă speculativă de la bursa de valori și am identificat 11 septembrie ca fiind momentul în care am abandonat normalitatea și am pășit pe teritoriul departe de echilibru. Devenisem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
conduși de frică, abandonează rațiunea, fiind capabili de acțiuni care le încalcă principiile. Frica de moarte este un sentiment deosebit de puternic. Administrația Bush a alimentat această teamă, apelând la instinctul de supraviețuire. Dar apelul a fost nejustificat. Până la urmă, atacul terorist, tragic și traumatizant cum a fost, nu a constituit chiar o amenințare la adresa existenței națiunii. Atacul japonez de la Pearl Harbor a cauzat mai multe daune forțelor noastre militare. După 11 septembrie, Statele Unite au continuat să fie cea mai puternică națiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
iranieni, Hezbollah, a avut succes în Liban, obținând majoritatea voturilor șiite. în Palestina, Hamas, o organizație militantă suunită ce are legături strânse cu Frăția Musulmană, a ieșit victorioasă și a format guvernul. Și Hamas, și Hezbollah au fost declarate organizații teroriste de către Statele Unite, dar arabii sunt de altă părere. în Irak, partidele islamice șiite sprijinite de Iran au câștigat două alegeri populare și în prezent domină guvernul. Victoria lor a alimentat o revoltă sunnită care a devenit din ce în ce mai radicală. O grupare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
populației. în același timp, ele sunt discriminate în Statele Unite, așa cum arată opoziția populară față de tentativa nereușită a Dubaiului de a cumpăra drepturi de exploatare portuară de la o companie străină, P. & O. Ports North America. Retorica administrației Bush privitoare la amenințarea teroristă s-a întors împotriva sa, făcând publicul american să-i privească pe toți arabii cu suspiciune. Elita arabă educată în Statele Unite se simte acum mai bine în altă parte. Administrația Bush nu pare a fi conștientă de contradicțiile politicilor sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
ca America să fie în mai mare siguranță. Aceste priorități inseparabile - purtarea și câștigarea luptei contra terorii, precum și promovarea libertății ca alternativă pentru tiranie și disperare - ghidează politica americană de mai mult de patru ani. Am continuat ofensiva împotriva rețelelor teroriste, slăbindu-ne dușmanul, dar nu l-am învins încă. Ne-am alăturat poporului afgan pentru a înlătura regimul taliban - protectorii rețelei Al-Qaida - și am ajutat unui guvern nou, democratic să se ridice în locul acestuia. Am atras atenția lumii asupra proliferării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
cea impusă prin forță este eronată - la fel ca și interpretarea greșită a naturii puterii. Ideea îi atrăgea pe susținătorii supremației americane, pentru că ar fi permis Statelor Unite să-și impună voința în întreaga lume. însă nu a funcționat. Când atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001 au oferit administrației Bush șansa de a pune în practică ideea respectivă, rezultatul a fost departe de așteptări. Ideologia supremației americane și-a găsit expresia în doctrina lui Bush încorporată în Raportul asupra Securității Naționale din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
ajuns să domine în administrația Bush. Urmărirea supraviețuirii celui mai puternic în sfera economică este un lucru, iar replica sa în acțiuni militare cu totul altceva. Aceasta m-a îndemnat să invoc analogia cu ciclul expansine-recesiune. Ca răspuns la atacurile teroriste de pe 11 septembrie, administrația Bush a urmat o traiectorie care inițial s-a autoperpetuat, după care a luat o formă autodistructivă în cele din urmă. Schimbarea a avut loc prea târziu ca să împiedice realegerea președintelui Bush, dar tot s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
natura puterii, Germania nazistă/Uniunea Sovietică vs. î neoconservatorii îneocons) din î, politici ale î, puterea pentru î, tehnicile de propagandă ale î, prezentarea deformată a realității de către î, î despre comiterea de către stat a actelor de terorism, î atacurile teroriste și răspunsul î, ideologiile totalitariste vs. î, î ca sursă a declinului Statelor Unite, Bush, George W. înțelesul democrației pentru î, opinia publică împotriva lui î, realegerea lui î, extragerea carbonului, Castro, Fidel, schimbare conceptul de î, incertitudinea generată de î
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
a fost amânată prin votul unui singur partener, Grecia (în NATO, deciziile luându-se prin consens), urmând ca, odată numele țării schimbat, să devină membru cu drepturi depline al alianței. Discuțiile despre siguranța energetică a statelor asociate sau despre amenințările teroriste la nivel global nu au ieșit nici ele din obișnuit. Doar în cazul Afganistanului s-a decis sporirea contingentelor naționale aflate pe teren, Rusia - mulțumită că republicile sovietice de odinioară mai au de așteptat la "ușa NATO" - acceptând să deschidă
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
Întâmplă vreo nenorocire? Cum dau de ei? Dacă a Înghițit ceva? A luat vreun virus fatal? Dacă a făcut apendicită? Poliomielită? Sau dacă părinților săi li s-a Întâmplat vreo nenorocire? Un accident În drum spre Ierusalim? Sau un atentat terorist?“ Fima decise s-o alerteze pe vecina de jos. Dar gândindu-se mai bine, nu știa ce să-i spună și se temea că se va face de râs. Se Întoarse Încet În camera de zi și zise cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
telefonul să-și fi revenit Între timp. Exact la intrarea În clădire, Într-o mașină albă, cu geamurile Închise, Fima observă un bărbat masiv, cu brațele Întinse peste volan și capul culcat pe ele, de parcă ațipise. Infarct? Crimă? Un atac terorist? Sinucidere? Adunându-și tot curajul, Fima bătu ușor În parbriz. Uri Gefen se ridică dintr-odată, coborî geamul și spuse: —Ai venit. În sfârșit. Uluit, Fima vru să-i dea o replică amuzantă, dar Uri Îi tăie vorba. Îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ellis îi strigau numele. 9 În noaptea în care Jina a plecat, Mike a avut iar visul ăla. El și partenerul lui, Ben, erau la zile, poate chiar ore, de momentul când aveau să-l prindă pe creierul unei celule teroriste, un tip pe care-l urmăreau de doi ani. Mai exista un singur martor cu care trebuia să se discute: o iubită căruia îi fuseseră dați papucii. Fata fusese prin zonă atunci când explodase bomba la reședința guvernatorului și era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se învățase de foarte devreme cum să accepte ideea asta: lasă la o parte șansele pe care le ai de a-i prinde, tu doar umflă-i, unul câte unul. Săptămâna asta, Mike avea șase cazuri noi, două noi celule teroriste numai în zona lui. Jinei nu-i spusese niciodată, dar Mike avea dosare și despre Naji Saleh și fratele lui, Ahmad. Amândoi erau niște cetățeni care respectau legea, dar erau arabi. Mike nu pretinsese niciodată că situația asta era corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vocilor inițiativa, responsabilitatea etc. În fine, iată un regim politic care se războiește cu un post de radio, de parcă ăsta era lucrul de care ar fi trebuit să se teamă cel mai tare. Drept care regimul se aliază cu un grup terorist - al lui Carlos -, al cărui crez internaționalist nu prea se potrivea ideologic cu național-comunismul lui Ceaușescu. Totul e paradoxal. Toți aceștia sunt oameni care - ca și mine - au trăit și pe vremea comunismului, și după. Sunt oameni care au încălecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
civilizației islamice. Moscheile și palatele construite de tine și de strămoșii tăi aveau să fie demolate În cursul primăverii. Turcii trebuiau să redevină ceea ce fuseseră cu secole În urmă, anume un popor nomad. Cuceritorii nu au fost decât o structură teroristă, bine antrenată, trimisă În misiuni de răpire, asasinat și tortură. Atât sultanul, cât și Amir rămaseră tăcuți după traducerea acestor cuvinte. Se Întrevedea, dincolo de ele, hotărârea de a transforma ordinul Cuceritorilor În altceva. Sau de a-l desființa. - Războaiele Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt departe de alte forme de organizare În societăți secrete, care urmăreau apărarea unor valori de civilizație și religie, sau invers, distrugerea acestora. Referirea la legile lui Gingis han nu este Întâmplătoare. Acestea sună familiar dacă le raportăm la amenințarea teroristă care pune Întreaga societate occidentală Într-o situație de apărare. Personajele cărții sunt prinse În confruntarea a două mentalități. Nu este vorba de Islam și creștinism, căci amenințarea nu constă În evoluția adevăratei civilizații islamice, ci În degradarea ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două mentalități. Nu este vorba de Islam și creștinism, căci amenințarea nu constă În evoluția adevăratei civilizații islamice, ci În degradarea ei la nivelul de terorism. Mahomed Însuși apare, În acest text, ca fiind o potențială victimă a unei conspirații teroriste, ceea ce subliniază polii reali a confruntării: civilizație și spiritualitate contra sălbăticie și obsesie a distrugerii. În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
joace, nu mai era aici ca să-mi închidă cartea. Numai păpușile și animalele ei de pluș rămăseseră sub glaful ferestrei din stânga. Din dispoziția conducerii districtuale, toți copiii de școală fuseseră evacuați la țară, pentru a fi feriți din calea atacurilor teroriste ale escadrelor de bombardiere dușmane. Profesorii care plecaseră cu ei continuau să predea la clasa ei și la alte clase, în apropierea satului pescărersc Heisternest din peninsula Hela. De acolo, sora mea scria cărți poștale bolnave de dor de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator al speciei, ce se vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
doar În faptul că Nilus În fanatismul său mistic, credea În autenticitatea Conspirației cum credea În Viețile Sfinților.“ Manuscrisul va ajunge la el indirect, prin doamna I.M. Glinka care, aflată la Paris, ținea ședințe de spiritism și‑i spiona pe teroriștii ruși În exil. Confesându‑se unui ziarist, va pretinde o parte din gloria care Îi revenea lui. Dar cum cu acea ocazie ea va afirma că ține legătura cu lumea cealaltă, comunicând cu membrii răposați ai familiei țariste, ziaristul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]