18,899 matches
-
primul rând o publicație cu profil politic, unul dintre obiectivele ei principale era acela de a milita „cu toate mijloacele pentru jocul liber al democrațiilor libere”. Promovând ideea de comunicare prin schimbul liber de concepții estetice și perspective artistice, C. tipărește textele, păstrând limba originalului în cazul limbilor de circulație, și traducerea lor, alături de reproducerea redacției inițiale, în cazul celor scrise în „limbile mici”. Colaboratorii sunt nume prestigioase ale literaturii și culturii europene, de la Ernst Jünger, Eugène Guillevic, Michel Butor, André
CORRESPONDANCES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
cărților necesare bisericilor și școlilor, el însuși traducând neobosit. În 1828, participă la întocmirea Regulamentului Organic. Retras la mănăstirea Slatina în 1842, își continuă aici opera începută. Singurele texte proprii ale lui C. sunt numeroasele prefețe la cărțile traduse sau tipărite prin grija sa. Pot fi urmărite aici generoase idei iluministe, între care intensa preocupare pentru răspândirea culturii. Importantă pentru dezvoltarea limbii literare este prefața-pastorală la cartea Dumnezeieștile liturghii (1834), unde, după un scurt istoric al limbii române, deplânge abuzul de
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
de care însă - fire voluntară - va divorța peste patru ani. În această perioadă destinul ei poetic se va cristaliza definitiv. Acum scrie Suita lirică, dedicată marelui prozator, care va intra în componența adevăratului ei volum de debut, intitulat Distanțe și tipărit în 1962. În același an traduce și publică Hamlet de W. Shakespeare, sub pseudonimul Ștefan Runcu. În 1965 participă la Bienala Internațională de Poezie de la Knokke-le-Zoute (Belgia), stabilindu-se apoi în Franța. După vicisitudinile primilor ani de exil, C. își
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
dat naștere la confuzii între el și scriitorul devenit poetul de limbă franceză Claude Sernet (1902-1968), care folosise același pseudonim. Alături de Ioan Cutova, Ion Frunzetti, Victor Toroynopol și Margareta Dorian, este laureat al Premiului Editurii Forum, cu volumul Pâinea pădurii, tipărit în 1945. Colaborează, în primii ani de după război, la „Scânteia tineretului”, „Tinerețea”, „Lumea”, „Națiunea”, „Vrerea”, mai târziu la „Flacăra”, „România literară”ș.a. Lucrează ca redactor la „Scânteia” (1945), „Tinerețea” (1946-1947), „Vestea nouă” (1946-1948), „România literară” (1947-1951), la Studioul Cinematografic „Al.
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
ei de dogmatism împreună cu virtuțile de portretist i-au asigurat conducătorului Junimii poziția privilegiată de care se bucură în istoria culturii române. Opera lui Mateiu I. Caragiale (1977), debutul editorial al lui C. și, din păcate, volum care a fost tipărit în anul morții sale, reprezintă cea mai cuprinzătoare sinteză critică despre opera mateină. Trecând în revistă ipotezele critice anterioare, cântărind justețea sau erorile acestora și propunând puncte de vedere noi și pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
preluat totuși minuția și exactitatea descrierilor, interesul pentru periferia societății. În această categorie intră proza lui Duiliu Zamfirescu (Furfanțo, 1900), N. Volenti (O idee fixă, 1892) ș.a. Tonul general este însă moderat, exprimând un realism cuminte: I. Al. Brătescu-Voinești (care tipărește câteva din cele mai izbutite nuvele ale sale, precum Pană Trăsnea Sfântul, 1893), I. L. Caragiale (O făclie de Paște, 1889), I. Popovici-Bănățeanul (În lume. Din viața meseriașilor, 1892) și, mai ales, Duiliu Zamfirescu, ale cărui nuvele s-au tipărit aici
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
care tipărește câteva din cele mai izbutite nuvele ale sale, precum Pană Trăsnea Sfântul, 1893), I. L. Caragiale (O făclie de Paște, 1889), I. Popovici-Bănățeanul (În lume. Din viața meseriașilor, 1892) și, mai ales, Duiliu Zamfirescu, ale cărui nuvele s-au tipărit aici, aproape toate, între 1885 și 1911. Note accentuate de satiră socială se ivesc la I. Negruzzi (ale cărui Copii de pe natură, apărute între 1869 și 1880, s-au bucurat de răsunet), G. I. Lahovari (Popa Burcă, 1882), N. Gane
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Lambrior, în studiul Literatura poporană (1874), unde susține necesitatea culegerii nu numai exacte, dar și în totalitate a variantelor, spre a se putea alcătui un corpus, util pentru studiile etnografice, istorice și lingvistice. Atitudinea este caracteristică tuturor lucrărilor despre folclor tipărite în C.l., care a respins orice interpretare falsă, făcută din punctul de vedere al latiniștilor. Așa au procedat, de exemplu, I. D. Caragiani, G. Vârnav-Liteanu, G. I. Pitiș, M. Strajanu. Spre a feri, pe viitor, folclorul de răstălmăciri, mulți dintre cei
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
bocete îi aparține lui T. T. Burada (1878-1883). Tot în coloanele C.l. s-au rânduit câteva dintre cele dintâi studii de folclor comparat din România, aparținând lui M. Gaster (1872) și lui T. T. Burada (1882). În C.l. s-au tipărit și lucrări de filosofie, logică, morală, istorie, psihologie, chiar și de medicină și zoologie. Lăsând la o parte propagarea darwinismului, preocupare comună cu a altor reviste din epocă, rămâne ca o particularitate deschiderea față de încercările de metafizică materialistă, ca acelea
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
scapă din nou din țară, probabil cu sprijinul serviciilor secrete britanice, ajungând la Londra în februarie 1957. Între 1977 și 1987 locuiește în Spania. Volumul The Lost Footsteps, lansat în 1961 de Editura Collins din Londra, reface în 318 pagini tipărite în „excelente condiții tehnice”, epopeea acestui destin crâncen. Manuscrisul, tradus în engleză de Mabel Nandriș, s-a bucurat la tipărire de o prefață semnată de Salvador de Madariaga, profesor la Universitatea Oxford, care subliniază tocmai caracterul dramatic al faptelor relatate
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
Directori sunt A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie ale lui G. Topîrceanu (De bello... gallico), Demostene Botez (Parfum), B. Fundoianu (Amurg
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
versete (în „Viața românească”, septembrie 1961). În 1934 Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” îi publică volumul antologic Poezii cu o prefață de Adrian Maniu. Toate scrierile lui B. (inclusiv articolele, însemnările subiective, prozele lirice, interviurile) vor fi tipărite, într-o ediție integrală, însoțită de desenele făcute de poet, în seria „Opere fundamentale” (2001), sub îngrijirea lui Mircea Coloșenco. Critica literară nu și-a dat seama de la început de dimensiunea reală a lirismului bacovian. E. Lovinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție publică, volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara Sécession (1908) cuprinde „disertații”. Apărute parțial ori integral în periodice, sub varii generice, Impresii de călătorie
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
1785, ajungând până la rangul de vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, Tragodia sau mai bine a zice Jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica, în 1861, sub titlul Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor. Adăugat la sfârșitul Tragodiei lui Sapor, tradusă de el în 1801, acrostihul lui B. este și una dintre cele dintâi manifestări
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându-le cu exactitate. B. devine campionul unei teorii morale pe care o dorește eliberată de prejudecăți - nudismul. Ține conferințe (care provoacă scandaluri publice), tipărește broșuri de popularizare, înființează colecția „Demogorgon”, în care include lucrări menite „să sperie poporul”. În lucrarea Originele democrației române (1922), în care se ocupă de constituția „cărvunarilor” de la 1822, pregătirea juridică îl ajută să descifreze câteva dintre resorturile socio-psihologice ale
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
sprijinit moral de soția sa (Paraschiva Burda, originară din Buneștii Bucovinei, din 1916 tovarășa de o viață a scriitorului). Datorită intervenției lui N. Iorga, este grațiat la sfârșitul anului. Stihuri din viitoarele Flori de mucigai, fragmente din Poarta neagră se tipăresc în „Hiena” (1919-1920). Ion I. C. Brătianu, sfătuit de I. Pillat, îi încredințează conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Revista română”, „Informația zilei”, „Torța”, „Jurnalul de dimineață” ș.a. Este închis trei luni (1943) pentru pamfletul Baroane, care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler în București. Distins, din nou, cu Premiul Național pentru poezie în 1945, tipărește volumele Bilete de papagal și Manual de morală practică, în 1946, și colaborează susținut la „Adevărul” (1946-1947) cu Tablete; unele, ostile noului regim, pun în evidență criza culturii. Volumul Una sută una poeme, din 1947, este retras din librării. Eseul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a dovedit un traducător devotat al prozei românești. În sfera preocupărilor sale intră atât proza literară, cât și cea științifică, atât proza contemporană, cât și cea din secolele trecute. Din Jean Bart traduce aproape toate nuvelele, precum și romanul Europolis (1960), tipărit apoi în repetate ediții. Din proza românească contemporană dă versiuni în maghiară la Ce mult te-am iubit de Zaharia Stancu (1970), Descoperirea familiei de Ion Brad (1979), Săptămâna neterminată de Petre Sălcudeanu (1971) și Drum deschis de Șerban Nedelcu
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
două piese ocazionale, interpretate la Școala civilă de fete a Astrei, din Sibiu. Cu toate că nu avea vocație de autor dramatic, ispita teatrului pare să fie totuși puternică, de vreme ce, atunci când traduce, el alege, de obicei, lucrări dramatice. Astfel, în 1839-1840, tălmăcește, tipărindu-le în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, scene din Intrigă și iubire, Don Carlos, Conjurația lui Fiesco și Maria Stuart de Schiller, iar în 1840 - câte o scenă din Neguțătorul din Veneția și din Julius Caesar de Shakespeare, acestea
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
istorică despre Avram Iancu, aceasta în colaborare cu St. O. Iosif), B. debutează ca dramaturg, la Teatrul Național din București, în noiembrie 1908, cu piesa în două acte, Mărul. De la această scriere până la Domnul de rouă, basm dramatic reprezentat și tipărit în 1938, caracteristice dramaturgiei lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
N. Vătămanu. Încă din copilărie, scrie singur și editează într-un număr limitat de exemplare revista „Luna”. A mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
s-a hotărât, în primăvara anului 1950, să-și redacteze amintirile, adunându-le în două impunătoare manuscrise: Lume și întâmplări dintr-o jumătate de veac (1900-1950) și Oameni văzuți de aproape (1900-1950). O tentativă a fiului său de a le tipări, prin 1975, a rămas fără rezultat, astfel că lucrarea a apărut abia după un sfert de secol, cu titlul Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), din care lipsesc capitole importante (T. Arghezi, de exemplu). Trecerea amintirilor din
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
literatura română în Bucovina. Adept al cauzei românești și luptător pentru deșteptarea și formarea conștiinței naționale, publică, în 1870, la Pesta, Recugetările politice ale unui muntean. Preocupat de ridicarea morală și culturală a țăranilor, B.-I. scrie câteva istorioare morale, tipărite la Cernăuți, în care deplânge tare sociale din lumea satelor, aducând exemple pentru îndreptarea unor vicii: Terminul Sfântului Nicolai (1886), Norocul unui satulmărean (1888) și Din cătănia mea (1892). Fără vreun merit literar deosebit, lucrările sale păstrează tonul și graiul
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
în Elveția, la Éditions de l’Aire din Lausanne, o antologie din poezia eminesciana. Scrie, în paralel, și poezie originală în limba franceză, publicată în diverse reviste din Franța și Elveția, inițial sub pseudonimul Annie Lucens. În 1989 îi sunt tipărite la Lausanne trei plachete de versuri, reunind paginile editate anterior, urmate, în 1990, de un volum de proza poetica (Phrases pour la vie quotidienne - 1989), care reconstituie lupta interioară pentru supraviețuire în decursul ultimului an de dictatură. Sub titlul Fraze
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
urmate, în 1990, de un volum de proza poetica (Phrases pour la vie quotidienne - 1989), care reconstituie lupta interioară pentru supraviețuire în decursul ultimului an de dictatură. Sub titlul Fraze pentru viața de fiecare zi - 1989, acelasi volum va fi tipărit, în traducerea Irinei Eliade, si la București, în 1998. La sfârșitul anului 2000, un volum de amintiri (Timpul ce ni s-a dat), din care publicase în anii precedenți o serie de pagini în „România literară”, o readuce în prim-
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]