8,428 matches
-
Atotputernic îmi dă viața. 5. Dacă poți, răspunde-mi, apără-ți pricina, fii gata! 6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, și eu ca și tine am fost făcut din noroi. 7. Astfel, frica de mine nu te va tulbura, și greutatea mea nu te va copleși. 8. Dar tu ai spus în auzul meu, și am auzit sunetul cuvintelor tale: 9. Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine. 10. Și Dumnezeu caută pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în fața tuturor. 27. Abătîndu-se de la El și părăsind toate căile Lui, 28. ei au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit. 29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Își ascunde El Fața, cine poate să-L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om, 30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească și să nu mai fie o cursă pentru popor. 31. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
amintiți că v-a creat Dumnezeu, În schimb munții, cât și marea, oceanele și valea, Suntem recunoscatori, Pe noi cresc mereu flori, Știm să prețuim ce am primită.”. Îl privesc ca o furnică și îl văd din ce în ce mai mare, Marea e tulburată și încet, încet dispare. Iar plâng și mă gândesc ce multă dreptate are, O ploaie rece și deasă, apare. INEXISTENTĂ Mă înfiorați cu ale voastre vorbe, Pline de cenușă și ceață. Mă faceți să cutremur o întreagă poezie, Căutând un
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ce mă învăluie. ECOU DE TOAMNĂ Toamna și-a extins grădina. Chiar acum plouă afară Iar în sufletul meu cerne O rouă de lacrimi. A învins vântul și-n casă Tot mai mult el suflă peste noi, Vremea s-a tulburat, norii sunt negri Iar soarele a apus în doi. Tăcerea s-a rupt, egoistă e viața Când face ce vrea din noi. Neputința e mare, doare și iubirea, Când nu știi ce urmează apoi. Și lăcrimezi, poate ai vrea Să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
nu te mai poți trezi, căci Arzi, arzi până la ultima picătură Din lacrima uscată a soarelui. Fericirea e un vis frumos și împlinit Pe care nu o mai poți salva deloc, Nici nu ai ce căuta în ea, aprins, Ești tulburat că tot ce azi există Mâine s-a dus trist. Fericirea e un joc, o iluzie de fapt, O idee, un compromis, O faptă bună facută-n vis. Fericirea, nume scump Nu o poți trăi mereu, Căci se bagă un dușman
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
au găsit. 5. În vremurile acelea, nu era liniște pentru cei ce se duceau și veneau, căci erau mari tulburări printre toți locuitorii țării; 6. un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăți, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strîmtorări: 7. voi dar, întăriți-vă, și nu lăsați să vă slăbească mîinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată." 8. După ce a auzit aceste cuvinte, și proorocia lui Oded, proorocul, Asa s-a întărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă... mulțumită de pacea ei, simți cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră, având la o extremitate intersecția mai multor trasee nepietruite, limitând astfel șoseaua. S-au trezit în vecinătatea nemărginirii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
castani bătrâni și teatrul în fața căruia se găsea un bazin dreptunghic din beton având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și foșnăitoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întreb cum o fi sunat raportul agentului însărcinat cu supravegherea mea pe litoral. " Subiectul a sărit balconul la etajul patru pe la ora 6.15, sumar îmbrăcat și cu niște valize în mână, în timp ce la ușă o duduie bătea și pe deasupra tulbura somnul turiștilor veniți la odihnă prin grija partidului. Sursa vă informează că bătăile în ușă au încetat pe la 6.22, dar au început niște zgomote suspecte de scârțâit de pat pe la 6.30, de data asta din camera cealaltă, dar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
6. Și după ele au răsărit alte șapte spice slabe și arse de vîntul de răsărit. 7. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8. Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9. Atunci, mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
primul care afla. Am stat vreo patru ore de vorbă, camera s-a umplut de miros de țigară, de cutii goale de bere. S-a luminat afară și am stins lampa. Am încercat să-l liniștesc, deși eu însumi eram tulburat. A plecat cu gândul să meargă oriunde, dar nu acasă. De-atunci am fost mult mai apropiați. Am făcut Revelionul în familia lui, ne-a cântat la chitară și ne-a arătat toate trucurile pe care le știa Șura, cățeaua
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
când același blestemat populism nu ne lasă, asemenea cronici s-ar putea repeta - trebuie să se repete - la " De ce trag clopotele, Mitică?". Boborul suveran va avea grijă să nu se recunoască în el, ca nu cumva somnul să-i fie tulburat și o frază nemțească (dar ce căuta neamțu-n Bulgaria?) să-l facă să sară-n capul oaselor: Wo Es war, soll Ich werden. Muntele sacru Cohortele imaginarului par să-și fi dat întîlnire pe câmpurile de luptă ale filmelor lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era un zăvor? Și de ce nu-i răspunsese la întrebare? Iar îl socotea poate copil... Drumul lung cere multe cuvinte și sclavul le dăruia greu. - Ești din ținuturile astea spre care ne ducem? îl întrebă Iahuben pe sclav. Ești poate tulburat că vii în țara ta... Sclavul zâmbi fără să spună nimic. Iahuben se simți ațâțat. - Spune-mi despre tine! zise el. Nu tace atâta, vorbește măcar ceva, să scurtăm drumul. - Drumul oricum e foarte lung, răspunse Auta. Nu sunt de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate. Iahuben nu mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea de făcut. Nu era ca altădată, când drumurile sale nu se scurgeau în singurătate și când trebuia sau să-și încordeze auzul ca să nu scape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe Tefnaht. Totuși, fie că nu voia să lase fără răspuns ultima întrebare a sclavului, fie că își căuta el însuși o lămurire, se întoarse cu spatele spre mare, începînd să surâdă. Auta își dădu seama că nimic nu-l tulbură mai mult decât aceste surâsuri în care nu se putea citi nimic. - Am să-ți dezvălui o taină pentru care ai să-mi fii recunoscător, spuse Tefnaht cu voce tărăgănată. Ascultă, tatăl tatălui meu era preotul Zeului de Foc. Înainte de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din lungul lor șir, băga de seamă că fiecăreia pe rând i se ivește întîi pânza și apoi se vede toată corabia. Era încă o taină pe care Auta ar fi vrut s-o dezlege și nu putea. Noaptea îl tulbura steaua nouă și ciudată, ziua ridicarea și căderea corăbiilor în zări. Șirul de corăbii, rămas numai fără două din ele, sparte de valuri, mai fu zbătut de furtuni ușoare. Șirul de corăbii pluti și pe marea liniștită ca lacurile din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uită și zâmbi. În cea din urmă călătorie ochii săi se obișnuiseră să vadă mulți oameni scunzi. Mai ales răsăritenii din Șumer sau Akkad, sau mărunții hananei nu le ajungeau atlanților mijlocii nici măcar până la umăr. Iar acum ochii îi erau tulburați de înălțimea de prăjină a acestui soldat, care i se părea caraghios. Soldatul nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii bătrânului dacă acesta știe și îl încearcă, sau nu știe și vrea să afle, dar în ochii acestui bătrân nu se putea citi nimic. Sclavul știa bine că această putere de a nu se lăsa dezvăluit și de a tulbura cu ochi nemișcați pe cei care îndrăzneau să se uite în ei era una din armele cu care bătrânul își cucerise puterea încă din tinerețe și și-o păstra asupra regelui, preoților și Atlantidei întregi. Acești ochi aveau darul neasemuit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mereu ba să vină vreun sol dintr-o țară depărtată a cărui limbă n-o știa nimeni, ba să fie aduși robi din ținuturi necunoscute cu care nimeni nu se putea înțelege deslușit. Îi și părea rău că a fost tulburat tocmai când dorea să-l întrebe pe bătrân dacă nu mai sunt și alte cărți necercetate de ajuns sau uitate din care s-ar putea pricepe oarecât taina stelei necunoscute. Ajungând în casa robilor, Auta văzu un om negru, tânăr
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vreau să aud ce gânduri ți-a iscat citirea cărții despre timpurile vechi! Auta oftă adânc și se așeză pe blana de leopard. Apoi răspunse, încercînd să treacă mai repede decât putea de la o stare sufletească la alta: - M-a tulburat cartea, stăpâne, dar nu mai tare ca steaua stranie care mă îngrijorează mai mult de când nu mai este, decât atunci când era. Marele Preot păru că se gândește la ceva nou. În privirea lui nu se vedea nici nehotărâre, nici îndoială
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întoarse spatele. Neavând de ales, Auta își îndemnă măgarul la drum. Un soldat îi strigă din urmă: - Nu rămâi să mănînci? Să nu mori flămând... - De mîncare-mi arde mie acuma?! răspunse Auta vrând să glumească, dar glasul lui era prea tulburat ca să fie glumeț. În cercul câmpiei, lumina slăbise. Soarele, mare și roșcat, mergea să se scufunde în grâu. Lovit de picioarele lui Auta, măgărușul alerga cât era în stare să alerge. Auta privi o pasăre în zbor. Totdeauna pizmuise păsările
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țintei lor, bătrânul era frământat de gânduri și neliniște mai tare ca oricând. Iarăși stătea de vorbă în încăperea sa din corabie cu Tefnaht, care încă necrezând că vestea ciudată putea să fie altceva decât nălucă, începea totuși să se tulbure și el. Marele Preot nu-i arătase scrisoarea primită de la Auta; îi spuse numai ce îi scria sclavul. Tefnaht se uita din când în când cu oarecare milă la bătrân, socotindu-l cu mintea obosită de vârstă. Nu îndrăznea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ne-a spus că nici aerul din câmpie nu e vătămător, dar trebuie să ne deprindem întîi cu cel de pe munți. Credeam că deosebirea de aer e mult mai mare. Mai-Baka holbase ochii și asculta uluit. Nu îndrăznea să-l tulbure pe Auta, totuși nu se putu stăpâni să nu rostească pentru sine: - Am știut că sunt zei: nici nu vorbesc, cîntă! Lui Auta îi veni în minte tot timpul trecut, când era nevoit să se târască umilit la picioarele tuturor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aducîndu-și aminte. Chiar pot pleca? Am crezut atunci că glumești. Hor îl privi aspru și-i spuse: - Hai să plecăm. Poate liniștea dragostei îți va fi de folos. - Dragostea nu e liniște: când femeia iubită nu e lângă tine, ești tulburat, și tulburat ești și când este alături! îi răspunse Auta, dar porni către mica luntre; cârmaciul aștepta, râzând. Luntrea ajunse, firește, repede și apoi se roti de câteva ori deasupra grădinii palatului. Copacii înalți o împiedicau să se așeze. Găsiră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]