5,886 matches
-
în MAE, ziarist de talent, dramaturg și poet, la negocierea programului de schimburi culturale cu Spania pe anii 1991-1993. Era o iarnă geroasă , cu multă zăpadă și mă bucuram că voi putea fugi pentru câteva zile de frigul și peisajul urât din București. Întrucât făcusem o revoluție, sau ce-o fi fost, personalul navigant de la TAROM s-a gândit ca, în numele libertății, fraternității și egalității, în vigoare teoretic și la noi, să declare o grevă, cerând nici mai mult nici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
distruse, continuând totuși să fie în slujba "poporului revoluționar albanez". Comunismul de la noi a fost floare la ureche pe lângă cel din Albania, unde teroarea și iraționalul au atins sub Enver Hodja dimensiuni patologice. Sărăcia era lucie, oamenii prost îmbrăcați, casele urâte, străzile murdare și în toată Albania, țară islamică, nu mai rămăsese în picioare decât o singură moschee, cea din Tirana, salvată de UNESCO, fiind o construcție din secolul al XVII-lea. Cu sprijinul ambasadei am avut câteva runde de discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lumești le vom rezolva cum se cuvine, au început telefoanele, mai întâi la rude, apoi la prieteni și cunoștințe și în ultimă instanță la "dușmani", ca să-i punem pe frigare. La sfârșitul lui noiembrie 1992, într-o dimineață geroasă și urâtă, ne îmbarcam pe cursa TAROM București-New York. Planificasem o escală de 4 zile la New York, la cererea expresă a lui Adrian Dohotaru, pentru a vedeam cum merg lucrurile la recent inauguratul Centru Cultural. Spre același obiectiv se îndreptau cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dolari, dar cu apropierea de apă și ploile torențiale, clădirea se degradase serios și avea nevoie urgent de reparații. Interioarele nu arătau nici ele mai bine, iar mobilierul din birouri și apartamente se adapta titlului piesei "Mobilă și durere" gioarse urâte, vechi, nefuncționale, cumpărate la mâna a doua de la un evreu român din Montevideo, tipul clasic de harpagon, creionat și de Shakespeare în Shylok, "Neguțătorul din Veneția". Predecesorul meu, un bun diplomat, cu experiență și "vechime" la Montevideo, lăsase "treburile lumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
17 etaje, Cazinoul, restaurantele și piscinele sale, "Conrad" era ceva din "1001 de povești" și nu mi-am închipuit niciodată că aveam să fiu prezent cu "exponatele" mele aici. Dar cum după Decembrie '89 toate visele românilor (chiar și cele urâte) se transformă în realitate, am ajuns și la "Conrad". Primisem din țară o notă care mă informa că la data de... va sosi la Montevideo domnul X, patronul unui birou de turism, pentru a participa la " Feria sur-americana de turismo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trimiși s) cear) un armistițiu. Și acestea nu sunt ficțiuni pe care le vedem doar la televizor, ci realit)ți Înfricoș)toare - „evenimente istorice”, istoria unei clipe. Supraviețuitori ai lag)relor de concentrare naziste ne spun c) preferau cele mai urâte coșmaruri realit)ților cu care se confruntau dimineață. Ei Își acceptau cele mai Îngrozitoare vise și se ag)tău de ele. Profesorul Harold Fisch, un evreu ultraortodox, cu barb) și purtând pe cap chipa, Îmi spune c) „teritoriile eliberate” trebuie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
imperialism. Este suficient că naționaliștii arabi s) strige lozinci anticapitaliste și antiimperialiste pentru a obține sprijin În Occident. În plus, exist) În Franța și Germania o important) tradiție a antisemitismului celor de stânga. Istoria antisemitismului socialist este - vai! - veche și urât), Ins) m) Îndoiesc c) a supraviețuit prea mult din acest antisemitism de stânga printre intelectualii europeni. Ei nu sunt antisemiți pe fâț). Pentru ei, este suficient c) Israelul, beneficiind de subvenții americane, slujește scopurile imperialiste ale Americii În Orientul Mijlociu. (Sartre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își limitează cunoștințele și apetitul la acestea din urmă, inferiorii și urâții bureți, și În felul acesta, pentru mintea profană a anglo-americanilor, aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
domn bătrân, renumitul pictor de peisaje marine, Aivazovski. Își amintea că pictorul spusese (repetând fără Îndoială ceea ce spusese de multe ori) că În 1836, la o expoziție de tablouri din St. Petersburg, Îl văzuse pe Pușkin, „un tip mărunțel și urât cu o nevastă frumoasă și Înaltă“. Asta se Întâmplase cu mai bine de jumătate de secol În urmă, când Aivazovski era student la belle-arte, și cu mai puțin de un an Înaintea morții lui Pușkin. Își amintea de asemenea trăsătura
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am dus să-l Întâmpin la gară (trebuie să fi avut pe atunci unsprezece sau doisprezece ani) și-l urmăream cum coboară din lungul vagon de dormit internațional, s-a uitat la mine și a spus: „Cât de palid și urât“ (jaune et laid) te-ai făcut, sărmanul meu băiat!“. Când mi-am sărbătorit cea de a cincisprezecea onomastică, m-a luat deoparte și mi-a comunicat, În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trasând cu Îndemânare apărătoarea și farurile sofisticate ale unei locomotive care arăta de parcă ar fi fost achiziționată la a doua mână pentru Transsiberian, după ce Își făcuse datoria la Promontory Point, statul Utah, În anii șaizeci. Urmau cinci vagoane dezamăgitor de urâte. După ce termina definitiv cu ele, hașura cu grijă fumul gros care ieșea din coșul uriaș, Înclina capul Într-o parte și, după o clipă de contemplare Încântată, Îmi Întindea desenul. Eu Încercam să par la fel de Încântat. Uitase tenderul. Un sfert
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Mahomed e triumful Islamului asupra Europei. De fapt, războiul nostru e un război pentru pace, pentru pacea noastră, pentru pacea Europei. De s-ar uni mai micile și mai marile Puteri ale Europei, teroarea otomană ar fi o amintire urâtă a istorie. Chinuită țară... Clipă de tihnă n-am avut... Ticăloase vremi petrecem prin veacul aista, oftează Țamblac. Nu ni le-am ales noi, spune Ștefan. Ne-au fost date de Dumnezeu. Ce să facem? Să ne mutăm în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași facultate, cealaltă era plecată, probabil, acasă, nu erau din Cluj). Mai mare cu câțiva ani buni decât mine, nici frumoasă, nici urâtă, L.C. m-ar fi primit, probabil, în patul ei. Avea de altfel un fel de prieten cu care se vedea din când în când. Nu era o stricată, dar nici ușă de biserică nu se putea spune că era. Dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
leneșă, gălăgioasă și chiar isterică, monologa adeseori de la fereastră, de sus, de la etaj. Soțul ei, în schimb, era un om liniștit, cumsecade, delicat. Nu-l voi putea uita niciodată pentru că tocmai el mi-a dat prilejul să comit o faptă urâtă. Era într-o seară de iarnă, și, nu știu de ce, mă aflam singur în casă. Unde putuseră să dispară ceilalți, nu-mi dau seama. Împrejurarea e puțin ciudată, deoarece, în primul rând, căzuse zăpadă multă și mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-l construiască; și, cobind, lângă pădure, unde Doina și cu mine îl întâlnisem din întâmplare (sau apăruse înadins ca să ne spună acele vorbe), dând ca sigur sfârșitul tatei, pe care, sosind atunci la Sângeorz, îl găsisem bolnav, cu o rană urâtă puțin mai sus de șale, o adevărată plagă. Acolo, în dreptunghiul verde, de refugiu, de la poalele pădurii, atât de familiar mie - se lăsau umbrele mari ale serii și se făcuse aproape frig - s-a produs fulgerător înstrăinarea mea înciudată, mânioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sub reflectoarele aprinse, orbitor, în atelierul cine știe cărui maestru din provincie... De câte ori sting acea lumină, de pe hol, „ca să nu ardă degeaba”, sau noaptea târziu, când mă culc, mai întotdeauna ultimul, simt o vinovată strângere de inimă, ca și cum aș comite un gest urât față de Luminița, moartă din 1981, una din miile de jertfe cu care femeile au plătit timpuriul ordin ceaușist de chinezo-înmulțire. Parcă aș îmbrânci-o din nou în întuneric, parcă aș băga-o iarăși în pivnița în care e pedepsită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-nteleg, S-a lăsat că un Mielușel. Și-au pornit asupra Lui, Cu tot felul de minciuni, Acum să plătească, Ca să-l răstignească, Vazandu-l pe Cruce, Chinuindu-se amar, A strigat între tâlhari : -Mi-e sete de dreptate, Nu de urâte fapte ! Și multe minciuni s-au aflat, Și natura s-a-ntristat, De Mielul nevinovat. Astăzi lumea e grăbita, Nu le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu grămadă se duc toți Că-i Duminică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se spune în drept, „fără justă cauză” (formula este aici folosită impropriu, în drept înseamnă altceva). „A da lovitura”, iată idealul tânărului epistolier ; soluția cea mai bună îi pare căsătoria cu o femeie bogată, oricât de în vârstă sau de urâtă. De unde cercetarea situației patrimoniale a celor disponibile și abordabile. În rest, numai bârfă și colportaj, plus relatări scabroase de aventuri galante. Cinismul mărunt dar éhonté al junelui Caragiale are ceva provocator, ca și revendicarea unor genealogii și titluri faraminoase, fără
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o pună în practică, știu însă că e teribil de grea, ne incumbă de fapt la tot pasul, la tot pasul riscăm să greșim. A fi drept, ca și a ierta (ceea ce poate nu e totdeauna drept, dar transfigurează miraculos urâtele priveliști interioare) înseamnă maximul de forță a umanului ; nimic nu e omenește mai greu, când e vorba de realități și de fapte cu adevărat grave. „Fii drept !” - ușor de zis ! - presupune o atenție cumplită, un echilibru peste fire. Și asta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
capul pe pernă, s- o închin, ca să nu dorm cu frică, pentru ca să nu visez urât. În afară de rugăciunile obisnuite mă învăța să cer: „Dă-mi Doamne minte, sănătate și noroc”. Au trecut anii cu amintiri duioase, au venit ani grei, urâți, cu război, cu secetă, cu oameni răi, care au batjocorit-o și au scos-o din casa și din gospodăria ei. La vârsta de 65 de ani au făcut-o servitoare la școala din sat, au mutat-o în alt
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
boi, două vaci și vreo 50 de oi. L-am rugat să vândă boii și să- mi dea bani pentru Facultate, cu angajamentul că toată viața nu-i voi mai cere nimic. M-a înjurat de toți sfinții. Cu ciudă urâtă l-am înfruntat: „Vezi că tu ții mai mult la boii din grajd decât la mine”?. M-a înjurat și mai amarnic. A suferit mult tata de la regimul comunist după anul 1945, dar mai ales după începerea colectivizării. I s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Numai domnul profesor Papu nu spunea nimic și nu râdea gregar cu alții. I-am povestit eu însămi toată istoria, și el a pus mâna lui frumoasă peste mâinile mele spunând numai: „O să fie bine, ai să vezi!”. În trenul urât, cu vagoane rău mirositoare, am fost treziți la miezul nopții de vameșii de la graniță, care ne-au scotocit în bagaje, acuzându-ne parcă pentru tot ce nu făcusem. După plecarea lor eram epuizați, murind de sete. Profesorul Papu mi-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îngreunându-mă cu povara unui terapeut de profesie. Sunt aproape toți, cu mici excepții, fără credință, deci fără puterea de a se „vindeca singuri”, și atunci fac (inconștient?) transferul acesta teribil care mă apasă. După plecarea lor rămân cu „balastul urâtei umanități” care nu luptă pe cont propriu, ci, precum plantele și animalele parazitare, se agață, din lene, de alții. În natură trebuie să fie o cauză profundă că unele plante și animale sug viața din altele, dar Omul, aproape un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja din pomul vieții? Durerea mea nu are leac, e sterilă. Caut prilejuri de a iubi viața din nou, vreau să mă angajez în inima cuiva. Orașul strălucește cu fețe urâte și frumoase, orașul e plin de valuri venind din inimile și sexele ascunse. Orașul aruncă peste mine excesiva lui energie onirică. Vapoare vin și pleacă în portul din Stockholm. Aș vrea să plec și eu undeva, fără întoarcere. Unde? Oriunde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]