KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

după mine - deși nu avem nici o dovadă în acest sens -, ce-ar trebui să fac eu? Să i-o tragi, m-a lămurit ea. Fata asta n-avea pic de rușine. —Laura! Pentru numele lui Dumnezeu! Sunt femeie măritată, am urlat la ea. —A, da? m-a luat ea de sus. Atunci unde ți-e bărbatul? Am tăcut. —Claire, mi-a spus Laura cu blândețe, după ce amândouă am tăcut, într-o atmosferă tensionată, preț de cinci minute. Nu spun decât că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
profit din plin de Adam. —Doamne, Claire, m-a admonestat mama când am schimbat din nou canalul la televizor. Ce ai? N-ai stare? Parcă ai mâncărimi. —Iartă-mă, mamă. Tocmai atunci a sunat telefonul. —Doamne, Claire, piciorul meu! a urlat tata, ca un câine cu coada prinsă în ușă, când eu m-am repezit să răspund și în goană i-am strivit mai multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi fost o partidă de rounders teribil de importantă dacă tata se înfuriase în halul ăla. — Udă un șervet de bucătărie și aruncă-l deasupra imediat! a urlat tata în telefon. A, bine, m-am gândit când mi-am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba voia mătușă-mea să ude șervetul? Era mai sănătos să nu mă gândesc la asta. —Julia, ascultă-mă! Eu o să închid telefonul și tu o să faci la fel, a spus tata rar și cu atenție, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu cam stânjenită. Mama și tata erau tot în hol și amândoi se uitau la mine. Cărați-vă, le-am șuierat fluturându-mi spre ei mâna rămasă liberă. Avem o nenorocită de urgență, a urlat tata. Lasă dracului telefonul! — Într-un minut, i-am spus. —Un minut, m-a amenințat el. Dar după asta amândoi au dispărut. — Îmi cer scuze, i-am zis lui Adam când tata și mama s-au întors, împotriva voinței lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cunoștea decât de câteva zile și deja avusesem mai multe minidispute. De ce Dumnezeu avea el senzația că merit tot efortul ăla? Dar înainte să apuc să analizez chestia asta, tata a apărut în hol. Era foc și pară. —Claire! a urlat el. Lasă telefonul ACUM! —Trebuie să închizi? m-a întrebat Adam. Da, am spus eu. Îmi pare rău. Nu voiam să închei conversația înainte să mă asigur că totul era în regulă. Că Adam nu era supărat pe mine fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
adevărat iureș. Tata și Helen au început să se lupte în ușă. Tata voia s-o sune pe mătușa Julia ca să vadă dacă infernul fusese controlat. În timp ce Helen avea alte planuri cu telefonul. —Trebuie să-l sun pe Anthony, a urlat ea. Am nevoie ca marți să mă ducă cineva cu mașina până la Belfast. —Ei, incendiul Juliei e mult mai important, a insistat tata. —Las’ să-i ardă casa, a zis Helen. Să-i fie învățătură de minte. Alcoolica! Miloasă până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nici o explicație privind felul în care povestea mea se aplică pe exemplul supermodelelor și al hainelor lor decoltate și mulate pe formele trăsnet. Oricum, nu contează. Asistenta a închis cu hotărâre ușa în spatele nostru, însă zgomotul produs de copiii care urlau în sala de așteptare se auzea în continuare perfect, din când în când presărat cu lamentări care sunau cam așa: „Doar cinci minute, asta-i tot ce vreau“. Nu te înnebunește zgomotul? am întrebat-o curioasă. —Deloc, mi-a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
prima oră. Cina a fost un adevărat eșec și m-a făcut să nu mă mai gândesc o vreme la toate chestiile astea. Helen se întorsese acasă cu tata și cerea să luăm ceva de la McDonald’s. —Nu, Helen, a urlat tata. Nu mâncăm de la McDonald’s decât de Ziua Băncilor 1. —Asta-i o tâmpenie, a urlat Helen la rândul ei. În alte familii, în familiile normale se mănâncă în orice zi. Vai, ce crudă putea fi Helen! Rezultatul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
o vreme la toate chestiile astea. Helen se întorsese acasă cu tata și cerea să luăm ceva de la McDonald’s. —Nu, Helen, a urlat tata. Nu mâncăm de la McDonald’s decât de Ziua Băncilor 1. —Asta-i o tâmpenie, a urlat Helen la rândul ei. În alte familii, în familiile normale se mănâncă în orice zi. Vai, ce crudă putea fi Helen! Rezultatul a fost că, așa cum se întâmpla de obicei, Helen a câștigat, iar tata a plecat demarând ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-o pe Kate de noapte bună. Tocmai când mă îndreptam pe furiș către ușa de la intrare, cu haina încheiată până-n gât ca nu cumva mama să mă surprindă arătând ca o parașută, a sunat telefonul. —Claire, e pentru tine, a urlat Helen. Of, Doamne! Dar nu era decât Laura. Care mă sunase ca să-mi ureze noroc. În plus, voia să știe dacă exersasem pusul prezervativului cu dinții, așa cum mă instruise ea. Nu, n-am exersat! i-am spus. Muream de nerăbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mă aducă în patul lui. Camerele bărbaților nu sunt curate decât atunci când te culci cu ei pentru prima dată. Odată ce chestia asta s-a întâmplat, camera redevine un dezastru. E ca și cum în secunda în care relația a fost consumată, bărbatul urlă: —Gata, băieți! Puteți să ieșiți! Și, imediat, de sub pat încep să-și facă apariția armate întregi de chiloți murdari, șosete înnegrite, căni, farfurii, reviste cu mașini, pulovere hidoase, costume jegoase de fotbal, pahare de bere, calendare sexiste, cărți de Stephen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să se întâmple. Dar oare asta îmi doream de fapt? Sinceră să fiu, nu. Da, eram emoționată. Dar, fir-ar să fie, chiar voiam să fac sex cu el. Dacă începea să facă pe respectuosul cu mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu Adam, soțului meu i se întâmplase ceva. Ce fel de femeie eram? — Ce e cu James? i-am întrebat. Amândoi stăteau în picioare, uitându-se la mine cu niște expresii pline de grijă și compasiune. —Spuneți-mi odată! am urlat. Spuneți-mi, vă rog! Eram pregătită pentru ce era mai rău. În timp ce eu mă dedasem chinurilor pasiunii împreună cu un alt bărbat, James avusese un accident sau ceva similar. Sigur că am realizat că viața mea se sfârșise. Nu aveam nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
papucii! — De ce? am zis întrebându-mă care putea fi motivul. În sfârșit, Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că are nevoie de cineva mai cu picioarele pe pământ. Ce tupeu pe capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ca altcineva să fie în stare să facă chestia asta. Am făcut duș, m-am spălat pe cap și m-am întors la mine în cameră, unde Anna, Helen (desigur) și mama susțineau o ceartă fără nici un sens. Toate trei urlau în același timp. Kate stătea în pătuț și era ignorată de toată lumea. Nu m-am strâmbat la tine, a negat Anna pe cât de vehement putea, adică nu foarte vehement. —Ba te-ai strâmbat, fir-ar al naibii! a strigat Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de respectiva idee. Pot s-o iau în brațe? În alte circumstanțe, James ar fi putut fi descris ca vorbind cu entuziasm. Acum era clar că furia și amărăciunea mea depășiseră nivelul capului său pieptănat cu grijă. Îmi venea să urlu la el: „Sigur că poți s-o iei în brațe! A așteptat două luni ca s-o iei în brațe! Ești TAICĂ-SU!“. Dar am reușit să nu strig. Mă simțeam ca o trădătoare, ca o mamă din Lumea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nimic despre copiii mici îi țin în felul ăsta. Știu asta pentru că și eu am făcut la fel în primele zile de viață ale lui Kate. Până când una dintre celelalte mame, care se săturase s-o tot audă pe Kate urlând, m-a adus, sfârșită, pe calea cea bună. (- În sus, nu într-o parte!) Dar în nici un caz n-aveam să fiu înțelegătoare față de James pentru că făcuse aceeași greșeală ca și mine. Kate a început să plângă. Normal, bietul copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
încercaseră să audă tot ce se vorbise -, Anna, Helen și mama s-au materializat ca prin farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum mi-ar fi simțit suferința, Kate a început să urle. Sau poate că era numai din cauza foamei. În orice caz, se stârnise un adevărat tămbălău. —Ticălosul, am reușit să spun printre smiorcăituri, cu lacrimile șiroindu-mi pe față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
James părea hotărât să mi-l transmită era că eu fusesem de vină. Chestia asta nu făcea parte din scenariu. Eu eram cea corectă. Iar el era ticălosul. Așa stăteau lucrurile. Aveai nevoie de mine pentru tot, aproape c-a urlat James. Cred că în punctul ăsta ar trebui să vă atrag atenția că James nu țipa niciodată. Nici măcar nu se apropiase vreodată de zona urletelor. — Tot timpul cereai să ți se acorde atenție, a continuat el. Și sprijin. Și niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fost? m-a întrebat mama. Era clar că, momentan, nu aveau nimic altceva de făcut. Serialul lor favorit nu s-ar fi bucurat de atâta interes dacă ar fi avut ceva mai bun de făcut. — Ce s-a întâmplat? a urlat Helen. A, am niște vești minunate, am strigat înlăcrimată începând să urc scările ca s-o văd pe Kate. A, bun, a strălucit mama. Păi, știți cum m-a părăsit James, cum a plecat și a trăit cu altcineva fără ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
îmi doream să se întâmple așa. Îmi doream cu disperare! După care am intrat la mine în cameră, lăsând în capul scărilor trei chipuri uluite cu buzele formând trei „o“-uri surprinse. Când m-a văzut, Kate a început să urle. Și numai așa, de-a naibii, m-am decis să fac și eu la fel. Așa cum probabil că v-ați dat deja seama, nu mă împăcam deloc cu chestia asta - acceptarea vinei. Dar în loc să-mi exprim frustrarea generată de această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
șocată. —Nimic, am zis eu cu o voce pierdută. —Bine, a spus ea. —James mi-a spus că încă mă iubește, am trântit eu. Cum? a strigat ea. Sper că i-ai spus să-și bage iubirea în fund, a urlat o voce din spatele mamei. —Claire, Claire, a zis mama alergând în jos, pe scări. Vino-ncoace. Stai jos. Spune-mi tot. Astea sunt niște vești grozave. Mama m-a luat și m-a dus în bucătărie. Unde e Kate? m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ajung dependentă de el. Ce ticălos! Știți ceva? Cred că l-am urât mai puțin atunci când am aflat c-a făcut sex cu Denise. Asta era cea mai gravă formă de trădare. —Mamă, am strigat în josul scărilor. —Ce-i? a urlat mama din bucătărie. Am nevoie de tine. —Pentru ce? Am nevoie să ai grijă de Kate astă-seară. Și mai am nevoie să mă duci cu mașina până la aeroport. Ce naiba tot zici tu acolo? — Mă duc la Londra. Am nevoie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
masa din bucătărie, pipăind buzunarele hainelor și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți! a urlat ea. —Ce? am răspuns. Eram ursuză. Total dezinteresată. —Adam are o prietenă! M-am albit la față, iar inima aproape că mi s-a oprit în loc. Ce naiba zicea Helen? Cineva aflase de mine și de Adam? — Și stați să vedeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]