6,856 matches
-
intervin ca factori de regularizare. Fiecare gen de discurs este o componentă, împreună cu limba, a interacțiunii prin limbaj. Desfășurîndu-se în cadrul unui mediu social dat, aceasta este obligată să recurgă la genurile de discurs care circulă în mediul social respectiv. Noțiunea vagă de "formațiune discursivă" pe care o avansează Foucault în capitolul 2 din Arheologia cunoașterii a fost astfel redefinită de către Pêcheux, care a transformat-o într-un concept important al Școlii franceze de analiza discursului: Formațiuni[le] discursive [...] determină ceea ce se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că perioada e o unitate textuală, o unitate de discurs, o "unitate de comunicare" [...]. În termeni saussurieni, ea ține de vorbire, nu de limbă. În cadrul unei analize gramaticale, a te sprijini pe o unitate de vorbire ale cărei limite sînt vagi, este o poziție greu de menținut. Gramatica are nevoie de unități stabile definite a priori, adică în sistem. Termenul de perioadă nu va putea fi păstrat decît pentru a desemna ceea ce eu numesc unități textuale. (2003: 23-24) În momentul în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
absente sau a unui lucru (ultimul vers din poemul de Baudelaire T18, citat mai jos), pînă la numele de calitate (trădător, trădătorul ăla de X, zăpăcitul ăla de Y). • Deicticele spațiale și temporale care comportă o referință absolută (precisă sau vagă) sau o referință relativă la cotext (anaforică) sau la context (situațională). Înglobînd clasa ambreiorilor, această categorie foarte largă este formată din elemente care fac referire la situația în care este produs enunțul: adverbe (ieri, mîine, aici, azi), grupuri nominale (în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
co(n)textul stabilit prin protaza p. Cadrul contra-factual [Dacă p] din T38 face posibilă o aserțiune publicitară q, comparabilă cu T34. Succesul sloganului Whiskas dovedește că interpretarea unui enunț incomplet nu este o problemă. Cititorii restituie, în mod desigur vag, un context ficțional de tipul Dacă pisicuțele ar putea face cumpărături ele înseși, atunci T34. Totuși, nu restituirea este miza acestui mesaj. Numai afirmația alegerii pisicilor contează, alegere garantată de forma eliptică aleasă. Această "sintaxă afectivă", care ajunge la o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
una a oralului, și cealaltă a limbii scrise, însă trebuie să recunoaștem că exemplele din corpus și instrumentarea necesară diferă considerabil. Neglijînd diferențele de date și de metode, un mare număr de lucrări lingvistice se situează fie între două metode vagi, fie generalizează observațiile unui pol la ansamblul funcționării limbii. Multă vreme a fost privilegiată scriitura literară, iar acum, oralul. Optînd pentru una din cele două actualizări ale limbii, se neglijează diferențele de materialitate ale regimurilor oral și scripural. Aceste diferențe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
années plus tard, un soldat qui venait de l'intérieur leur parla d'un Indien aux yeux bleus qui pourrait bien être leur fils. Stînjenit probabil de valoarea articolului hotărât în spaniolă, Caillois traduce [e1] printr-o surprinzătoare sintagmă nominală vagă "l'histoire" (istoria). În spaniolă, "la historia" poate căpăta ușor o valoare pe care o putem reda în franceză printr-un demonstrativ cu valoare cotextuală: cette histoire [istoria aceasta], sau printr-o formă care insistă pe cataforă: l'histoire suivante
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acest enunț este, în limba spaniolă, direct legat de verbul "a povesti" (refieren). În spaniolă, alăturarea metonimică a locului și a sursei povestirii este posibilă, cu elipsa subiectului enunțător: locuitorii regiunilor Junín sau Tapalqé ("sau" subliniind incertitudinea, o referință destul de vagă) sînt cei care povestesc o întîmplare care aparține memoriei colective. În traducerea acestei mediații, avem de ales între "A Junin ou à Tapalqué, on (ils/les gens) racont(ent) cette histore" [La Junin sau la Tapalque se (oamenii) povestește (povestesc
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
place să născocesc ceea ce nu știu"). La indicația sursei mediatoare ("cronica") vin să se alăture modalizările epistemice ("a pierdut", "ceea ce nu știu") care subliniază neștiința autorului. Tăcerile istoriei au drept consecință modalizarea a numeroase propoziții. În [e2b] regăsim o indicație vagă a unei surse de cunoaștere la fel de nesigură (impersonalul spaniol se dijo que) ca și ceea ce relatează: "[se spune] că indienii l-ar fi luat cu ei". În continuare, modalizările subliniază incertitudinea de trei ori: [e3b] după ani lungi, un soldat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e4a] referă la indian, în timp ce al doilea ("avură chiar senzația că-L recunosc") [e4b] trimite clar la fiul căutat. Identitatea referentului este încă nesigură, așa cum indică verbul modal "a avea senzația". Continuarea din [e5a] nu se pronunță asupra acestei identități vagi: fraza începe cu hiperonimul "Omul" și continuă cu o serie de reluări pronominale neutre în "el" (prezent în desinența verbelor din [e5b, e6a, e7a, e8a, e9b]). Referința înglobează astfel două personaje potențiale în acest "el": fiul devenit bărbat și indianul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
conotația cuvintelor este alta. În afară de asta, cărțile sînt încărcate de trecut. (1985: 157) Așezînd timpul în chiar inima lecturii și a povestirii, Borges îl transformă într-o întrebare filosofică esențială. Am văzut că ancorarea temporală a textului nostru este foarte vagă: "după ani lungi". Numeroșii organizatori temporali se mulțumesc să puncteze progresia faptelor relatate ("după", "în sfîrșit", "brusc", "într-o zi"), numeroșii "și" subliniază doar succesiunea. Perfectul simplu pune de asemenea accentul, de la P2 la P11, pe un timp liniar, cantitativ
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
indivizi non-educați. Așadar, nucleul problemei privind organizarea complexității sociale se regăsește în problema culturii. Edgar Morin atrage atenția și asupra faptului că "cercetării științifice îi lipsește cu desăvârșire o teorie a fenomenelor noologice, deoarece acestea sunt în continuare considerate suprastructuri vagi, reflecții deformate ale "lucrurilor reale", fără a se încerca să le fie înțeleasă natura și logica, când, în realitate, universurile ideilor, ideologiilor, miturilor, zeilor rezultați din creierele noastre trebuie considerate ca "existenți", ființe obiective dotate cu o putere de auto-organizare
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
putea să-și dea seama. Restaurantele ar trebui să aibă meniuri în germană și japoneză la îndemână. Dar nici măcar nu e nevoie de măsuri atât de neobișnuite ca să ne dăm seama că, din păcate, detailiștii n-au nici cea mai vagă idee cine calcă pragul magazinelor lor. Mi-a plăcut grozav când am văzut într-un mare magazin din Washington D.C., care aparținea unui lanț național de farmacii, că aveau expuse foarte multe vopsele de păr pentru femei blonde, într-un
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sau un slogan nu se vede decât atunci când ești chiar în fața lui, atunci își face treaba pe jumătate. Partea din spate a unui suport este fără nici o imagine? Părțile laterale, de asemenea? Asta din cauză că designerul nu are nici cea mai vagă idee despre locul unde va fi amplasat în magazin, deci nu are de unde să știe ce parte va fi văzută prima dată de clienți (dacă va fi văzută). Suporturile de la capetele culoarelor sau cele care sunt de sine stătătoare sunt
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dezvoltarea sportului-loisir, întoarcerea spatelui diversificărilor practice, jocuri, reguli de joc și de imaginar sportiv nu duc spre o implozie a sportului care încearcă să caute, dincolo de diferențe, o unitate mitică? Preferința mea merge spre alt mod de a privi lucrurile. Vagul modernizării care s-a întins în sport, a accentuat și distanțarea între modurile de a-l face și a rimat sportul cu realitatea economică și socială de la sfârșitul secolului al XX-lea. Piața de desfacere face parte aici, precum și diferitele
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
minte tabloul care prezenta grupul de elevi, precum și fizionomia fiecăruia și toate evenimentele care modifică, accelerează, rup sau încetinesc ritmul vieții în clasă, determinînd istoria acesteia. Cum de-a uitat totul? Și cum se face că, în afară de cîteva reminiscențe destul de vagi, cuvintele fostului său elev nu trezesc în memoria sa nici un ecou al vremurilor de odinioară? Explicația este că grupul care constituie o clasă este, în esență, efemer, cel puțin dacă din clasă considerăm că face parte și profesorul, alături de elevi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în afara celui dintîi. Într-un mod mai puțin brusc și, poate, mai puțin brutal, prin lipsa tulburărilor patologice, ne îndepărtăm și ne izolăm treptat de anumite medii care nu ne uită, dar despre care noi nu păstrăm decît o amintire vagă. Putem încă să definim, în termeni generali, grupurile din care am făcut parte. Dar acestea nu ne mai interesează, fiindcă, în prezent, totul ne desparte. Să presupunem 25 acum că vom fi făcut o călătorie cu un grup de însoțitori
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
singurul lor punct de intersecție, s-a restabilit contactul, adică a reapărut amintirea mea. La fel se întîmplă cînd privim portretele unor prieteni pe care nu i-am văzut de mult. Păstrăm o amintire despre trăsăturile lor, dar o amintire vagă. I-am întîlnit în circumstanțe diferite, în medii diverse, iar chipul lor nu era exact același cînd îl plasam într-un ansamblu sau altul. Un chip nu este numai o imagine vizuală. Detaliile, expresiile fizionomiei pot fi interpretate în multe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mult sau mai puțin strînse. Știm că acest lucru nu este întotdeauna exact. Unele regiuni, locuite de foarte mult timp, au fost descoperite destul de tîrziu. De asemenea, există popoare a căror existență am cunoscut-o dintotdeauna, dar prin tradiții foarte vagi, prin povestirile succinte ale călătorilor, și care nu au propriu-zis istorie, în sensul că nu putem fixa data evenimentelor 101 străvechi, deși despre acestea se păstrează unele amintiri. Cu toate acestea, se admite că aceste evenimente au fost contemporane cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
general, cînd ne plimbăm, cînd hoinărim, cînd privim vitrinele magazinelor, nu măsurăm durata orelor, nu sîntem preocupați să știm ce oră este, iar cînd trebuie să urmăm o anumită traiectorie pentru a ajunge la timp, ne ghidăm după un sentiment vag, așa cum, într-un oraș, ne orientăm fără să mai citim numele străzilor, datorită flerului. De vreme ce, în diverse medii, nu simțim nevoia de a măsura timpul cu aceeași exactitate, corespondența dintre timpul de la birou, cel de acasă, cel de pe stradă ori
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
puteam atinge. Nu am reflectat pînă acum asupra acestei lacune din memoria mea fiindcă realitatea nu-mi oferea elementele care să mă ajute să reconstitui tot ceea ce înconjoară și pare să provoace ceea ce lipsește încă. Aveam doar un cadru extrem de vag, alcătuit mai mult din idei și sentimente decît din imagini. Cele văzute mi-au permis să-l completez și să-l clarific, dar în același timp mi-a dezvăluit ceea ce lipsea. Astfel încît am crezut că extrăsesem din propria memorie
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un pat mare, cu alcov, pe o estradă. Ușa de la intrare este în dreapta, o altă ușă se deschide spre budoarul contesei, în stânga, în prim-plan78. De regulă, în teatrul clasic, se știe că didascaliile de acest tip lipsesc sau sunt extrem de vagi. În realitate, decorurile sunt determinate de convenții care definesc fiecare gen. 1.13. Focalizarea și punctul de vedere Problemele analizate mai sus interferează cu problema focalizării (pe care unii autori o numesc și "punct de vedere", "viziune", "perspectivă"), temă aflată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se instituie într-un pedagog conștiincios, care și-ar propune să elucideze totul. El evidențiază în special ethosul relativ dezinvolt al omului monden caracteristic nuvelelor lui Mérimée. Oricum, nu există reguli stricte în acest sens: fiecare autor negociază cu normele vagi care variază în funcție de epoci, de genurile și curentele estetice respective. În literatura modernă, fiecare autor tinde să-și inventeze propriile norme, pentru fiecare text în parte. Astfel, în Nord, Céline folosește italicele atât pentru cuvintele germane, cât și pentru onomatopee
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă de barză, cu două brațe; să le aprindem; gata. Camera; albul patului de bambus, la stânga, acolo; și vechea tapițerie de deasupra patului, cu desenele roșii, vagi, estompate, albastru-violaceu, atentuate, o nuanțare negricioasă de roșu închis și albastru închis, o spălăcire de tonuri; ar trebui o nouă rogojină în cabinetul de toaletă; am să iau una de la târg; cel mai bine de la cel de pe bulevardul Operei 219
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doilea, clasificant, care nu poate fi decât postpus. După cum am văzut deja, adjectivul care clasifică aduce un plus de informație substantivului, atribuindu-i chiar și o interogație; în schimb, caracterul non-opozitiv al informației aduse printr-o întrebuințare non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază deja amintite, trebuie să acordăm atenție și factorilor de ordin prozodic: există tendința de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
foarte exigentă cu cititorul și să îngreuneze accesul către un univers fictiv pe care-l construiește. Nu se presupune că acest univers ar avea consistența și plenitudinea unui univers real comun, ci că ar fi, în mod radical, lacunar sau vag. Mai mult de-atât, reluările anaforice nu ar putea fi separate de crearea textului în care ele apar. Ne putem da seama de acest fapt la Flaubert, comparând două fragmente din romanele Salammbô și Educația sentimentală. În ambele cazuri, la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]