8,047 matches
-
, (Istoria lui Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă, carele au făcut multe războaie cu turcii pentru creștinătate), cronică scrisă între 1602 și 1608, inclusă în Letopisețul cantacuzinesc. În cancelaria domnească a lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu (fratele Simei, cea care a dictat cuvintele ca de cronică de pe piatra de mormânt a soțului ei, Stroe Buzescu) scria - în slavonă sau poate în română -, sub supravegherea voievodului însuși, o Istorie a faptelor acestuia. Din
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
participanți la Liga Sfântă. Deși nu toți istoricii literari sunt de aceeași părere, varianta preluată de Letopisețul cantacuzinesc în secolul al XVII-lea reprezintă, probabil, o prelucrare venită din familia Buzeștilor. O crâncenă rezistență antiotomană animă Cronica domniei lui Mihai Viteazul (în forma transmisă de Letopisețul cantacuzinesc). După câteva decenii de certuri fie între diferitele familii boierești, fie între boieri și domni, turcii considerau că încercarea de a instaura un pașalâc în Țara Românească se putea repeta, susținută de infiltrarea lor
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
transmite esențialul cu o admirabilă sobrietate de mijloace. Peste două secole și jumătate, Nicolae Bălcescu va înțelege pe deplin valoarea relatărilor concise și pline de forță evocatoare din vechea cronică. Admirația și rolul de îndreptar atribuit, în vremea lui Mihai Viteazul, figurii lui Alexandru Macedon au fost remarcate de N. Iorga. În Cronică... (ca și în poemul lui Stavrinos) apare un pasaj scris, probabil, sub influența cărții populare. După ce pierde lupta de la Sibiu, Andrei Báthory („Oh, nepricepută minte omenească!”), „fugi pân
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
mai apărut totuși: Petru Rareș procedează la fel cu ucigașii lui Ștefan Lăcustă și Alexandru Cornea (după cum spune Nicolae Costin), iar Alexandru Iliaș (nepotul de fiu al lui Rareș), cu ucigașii lui Gaspar Graziani (după cum relatează Miron Costin). În Cronica... Viteazul, modalitatea povestirii amintește însă neîndoielnic întâlnirea dintre Alexandru cel Mare și cei doi „boieri” ce-și uciseseră stăpânul fugărit, pe Darius. Despre sfârșitul Cronicii... s-a scris mult și contradictoriu. În stadiul de acum al cercetărilor se pot desluși mai
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Matei al Mirelor. Ediții: Istoria lui Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă, carele au făcut multe războaie cu turcii pentru creștinătate, în Istoria Țării Românești (1290-1690). Letopisețul Cantacuzinesc, îngr. Constant Grecescu și Dan Simonescu, București, 1960, 54-79; Cronica domniei lui Mihai Viteazul (Cronica Buzeștilor), LRV, I, 85-114; Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd Dan Zamfirescu, București, 1981. Repere bibliografice: Ion G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 168; N. Iorga, Cronicele muntene
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Pătrașco Vodă, carele au făcut multe războaie cu turcii pentru creștinătate, în Istoria Țării Românești (1290-1690). Letopisețul Cantacuzinesc, îngr. Constant Grecescu și Dan Simonescu, București, 1960, 54-79; Cronica domniei lui Mihai Viteazul (Cronica Buzeștilor), LRV, I, 85-114; Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd Dan Zamfirescu, București, 1981. Repere bibliografice: Ion G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 168; N. Iorga, Cronicele muntene, București, 1899, 48-49; N. Iorga, Faze sufletești și cărți
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 168; N. Iorga, Cronicele muntene, București, 1899, 48-49; N. Iorga, Faze sufletești și cărți reprezentative la români cu specială privire la legăturile „Alexandriei” cu Mihai Viteazul, AAR, memoriile secției istorice, t. XXXVII, 1914-1915, 545-605; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 605-609; Cartojan, Ist. lit., I, 85-88; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 314-315; Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne contemporane, „Studii și materiale
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
specială privire la legăturile „Alexandriei” cu Mihai Viteazul, AAR, memoriile secției istorice, t. XXXVII, 1914-1915, 545-605; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 605-609; Cartojan, Ist. lit., I, 85-88; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 314-315; Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne contemporane, „Studii și materiale de istorie medie”, 1959; Chițimia, Probleme, 145-158; Piru, Ist. lit., I, 47; Panaitescu, Contribuții, 412-418; Ist. lit., I, 274-277; Ivașcu, Ist. lit., I, 118-120; Dicț. lit. 1900, 247; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
cei doisprezece copii ai Mariei (n. Avram) și ai lui Sebastian Coșbuc, preot. Crescut într-un climat al culturii folclorice și al respectului pentru tradiție, propriu familiei (cu numeroși ascendenți preoți, dar cu strămoși iobagi, fugiți pe vremea lui Mihai Viteazul de pe moșia unui grof din Ilișua, pentru a se stabili în ținutul liber al Năsăudului) și satului, C. vine în contact nu numai cu folclorul - prin mama sa sau prin povestitorii Ion Goriță ori Tănăsucă Mocodean, primul său învățător, cântăreț
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
i se opune înțelepciunea populară, întemeiată pe credință, ce acceptă stingerea ca lege a tot ce există, formulată de bătrânul sfetnic: „El nu e mort! Trăiește-n veci, / E numai dus” [...] „Zici fum? O, nu-i adevărat. / Război e, de viteji purtat! / Viața-i datorie grea”), aliajul prețios, reprezentativ pentru psihologia noastră etnică, de poezie și profundă filosofie, implicat în atitudinea în fața vieții și a morții. Pretexte istorice servesc poeziei de revoltă socială și națională, încărcată de o mânie adâncă și
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Facultatea de Litere și Filosofie din București. Mai întâi funcționar în București, din 1926 este profesor de limba și literatura română, ulterior și director al Liceului „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat. Transferat din 1945 în București, predă la liceele „Mihai Viteazul” și „Matei Basarab”. C. debutează cu versuri în 1929, în revista „Lumina” din Râmnicu Sărat. Conduce tot aici revista școlară „Glas tânăr” (1932-1942), scrie la „Luceafărul” din Brăila, „Caiet literar”, „Pământul” din Călărași, „Cuget clar” ș.a. Colaborările târzii, din anii
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
datorită genului de aventuri, intrigă și spionaj, mergând pe o filieră franțuzească, de tipul romanelor de capă și spadă. Cele mai importante realizări ale scriitorului, evocări axate pe Evul Mediu românesc, centrate pe figurile lui Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, dar și pe cele ale unor eroi „anonimi” exemplari, adevărate modele de curaj și înțelepciune, sunt Curierul secret (1974), Cavalerii (1975), Taina cavalerilor (1976), Cavalerii Ordinului Basarab (1977), la care se adaugă, în 1987, Cavalerii râsului (în colaborare cu Radu
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
romanului istoric pe considerente naționaliste, „boierimea valahă” fiind pusă într-un mod aproape firesc „în rând cu protipendada europeană” (Marian Popa). Dincolo de indicațiile directoare și de unele clișee inerente, cărțile se citesc ușor, cu plăcere. Romanele despre cavalerii lui Mihai Viteazul și ai lui Mircea cel Bătrân sunt un amestec insolit de adevăr și ficțiune, pe lângă chipurile simbolice ale domnitorilor apărând și o serie de bărbați puternici, luptători „legendari”, supradimensionați, un fel de Hercule, Ulise sau Ahile spadasini, dar și oameni
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
domnitorilor apărând și o serie de bărbați puternici, luptători „legendari”, supradimensionați, un fel de Hercule, Ulise sau Ahile spadasini, dar și oameni de lume, adică niște prototipuri eroice născute de imaginația autorului, pentru a deveni arhetipuri ale masculinității biruitoare. „Căpitanii” Viteazului sunt, în paginile conturate după o rețetă bine însușită (intrigi, aventuri, cavalcade, dueluri, agenți secreți, dragoste, femei frumoase, onoare, răsturnări de situație, baluri strălucitoare și castele somptuoase), tot patru, ca și mușchetarii lui Dumas: Cae Indru, „nepotul secret” al voievodului
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
demonstrat pentru recunoașterea și garantarea drepturilor românilor înscrise în programul politic al Partidului Național Român. Sediul societății brașovene găzduiește, în octombrie-noiembrie 1918, adunările Marelui Sfat al Țării Bârsei în vederea organizării plecării la Marea Adunare de la Alba Iulia. Portretele domnitorului Mihai Viteazul, simbol al unității naționale a tuturor românilor, ale lui Decebal și Traian au împodobit sălile unde se desfășurau întruniri. Printre membrii societății s-au numărat personalități ilustre ale culturii naționale: George Barițiu, Andrei Mureșanu și Iacob Mureșianu, Tiberiu Brediceanu, Vasile
CASINA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286134_a_287463]
-
suferinzi, pentru a-și continua studiile. Inițiativa ca profesorii și învățătorii din Năsăud să conferențieze pe teme diverse, dar de interes deosebit este primită cu entuziasm. În februarie 1870 sosește din partea revistei orădene „Familia” un cadou reprezentativ, portretul lui Mihai Viteazul, eroul bătăliei de la Călugăreni. La începutul secolului al XX-lea se vor organiza manifestări artistice menite a marca împlinirea a patruzeci și cincizeci de ani de activitate în slujba emancipării culturale a românilor năsăudeni. P.D.
CASINA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286133_a_287462]
-
pentru studierea limbii și literaturii române din Viena, întemeiat de Maiorescu. După un an, izbucnirea războiului îl silește să se înapoieze în țară. Din septembrie 1914 până în 1923, funcționează la Liceul „Gh. Lazăr” din București, cumulând ore și la „Mihai Viteazul”. În paralel, din 1919, predă psihologia la Școala superioară de război, din cursul ținut aici având să iasă volumul Aspectul psihologic al războiului (1922). I se oferă, în 1922, o catedră de română la Universitatea din Roma, pe care nu
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
CIOCULESCU, Radu (20.II.1901, Turnu Severin - 9.I.1961, Dej), eseist și traducător. Este fiul Constanței (n. Miloteanu) și al lui Nicolae Cioculescu, inginer naval, și fratele lui Șerban Cioculescu. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București și Facultatea de Chimie din Cluj, după care urmează cursuri de pian la Conservatorul din Viena. A fost subdirector al Operei Române din București (1930), director adjunct al Filarmonicii (1934), administrator delegat al Radiodifuziunii Române (1944-1946), consilier artistic
CIOCULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
CIORĂNESCU, Ioan I. (27.V.1905, Moroeni, j. Dâmbovița - 18.X.1926, Sibiu), poet. Este fiul Ecaterinei (n. Teodorescu) și al lui Ion Ciorănescu, învățători, și frate cu scriitorii Alexandru și George Ciorănescu. După absolvirea liceului la București („Mihai Viteazul”, apoi „Spiru Haret”), se înscrie, tot aici, la Facultatea de Litere și Filosofie, dar, din cauza ftiziei, nu reușește să termine nici primul an. Începe să publice în reviste școlare („Lumea copiilor”, „Universul copiilor”, „Foaia tinerimii”), iar în 1924 și 1925
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
Școala „Carol I” (1906-1907) și la București, la „Cuibul cu barză” (1908-1910), iar gimnaziul și liceul la „Dimitrie Cantemir”, apoi la „Gh. Lazăr” (1910-1916), iar o clasă în particular la Liceul Internat din Iași, trecându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1917). Se înscrie în 1919 la secția de filologie modernă și filosofie de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, pe care o va absolvi în 1923. În timpul studenției a fost subbibliotecar al Facultății, paleograf și bibliotecar
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ALEXANDRESCU, Sorin (18.VIII.1937, București), teoretician literar, eseist și traducător. Este fiul lui Constantin Alexandrescu, magistrat, și al Ilenei Alexandrescu (n. Eliade), soră a lui Mircea Eliade. A urmat Liceul „Mihai Viteazul” din București (1944-1955), apoi Facultatea de Filologie (1955-1959). Între 1959 și 1962, lucrează ca bibliograf la Biblioteca Academiei Române, iar între 1963 și 1966 e încadrat cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor. În 1962 funcționează, ca asistent, la Catedra
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
de versuri (Blütenlese deutscher Lyrik aus Siebenbürgen, 1877, Parnasul român, 1892) accentuează caracterul industrios al scrisului lui A. SCRIERI: Karpaten-Röschen, București, 1868; Ai carte, ai parte, Sibiu, 1878; Ciarda albă, București, 1879; Harpă și caval, Brașov, 1880; Moartea lui Mihai Viteazul, Brașov, 1881; Babeta, Brașov, 1883; Sus pe Tâmpa, Brașov, f.a; Domnul de Ghiavahazi Măria Sa, Brașov, 1888; Bei, Vodă, Domn, Brașov, f.a.; Junii, Brașov, 1889; Unul scapă, altul piere, Brașov, [1891]; Strada Carmen Sylva, Brașov, 1891; Notarul și banditul, Brașov
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
pe care se puteau constitui și orienta destinele individuale, și noi modalități de investi viața cu sens. Cum funcționează de fapt apelul național? Iau textul foarte cunoscut redactat de Nicolae Bălcescu la Paris, imediat după eșecul revoluției, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Deși tratează un subiect istoric, tentativa de unificare a Țărilor Române din secolul al XVI-lea, acesta nu seamănă cu vulgatele naționaliste de la începutul secolului al XIX-lea care urmăreau reconstituirea unei origini nobile a poporului sau a patriei pe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Opere, IV, Proză, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Minerva, București, 1974. Bălcescu, Nicolae, Opere, I, Partea întâi. Scrieri istorice, politice și economice, ediție îngrijită de G. Zane, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1940. Bălcescu, Nicolae, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, ediție îngrijită de Andrei Rusu, Minerva, București, 1970. Bianu, Ion, Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, I, 1508-1716, Socec, București, 1903. Bianu, Ion, Nerva Hodoș, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, III, 1809-1830, Socec, București, 1912-1936. Bolintineanu, Dimitrie, Opere, I, Poezii; X
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noastre (1838), ediție îngrijită de Eva Mârza și Iacob Mârza, Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 111. 38 Cezar Bolliac, "Către scriitorii noștri" (1844), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 339. 39 Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, ediție îngrijită de Andrei Rusu, Minerva, București, 1970, pp. 13-14. 40 Ibidem, p. 14. 41 Un comentariu al raportului dintre Bălcescu și Fichte, mai exact între construcția vocației eroice și conceptul fichtean de "misie" se găsește la Ioana Em. Petrescu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]