5,630 matches
-
ce s-a întâmplat? — ...un oraș cu case cu o arhitectură superbă, plin de temple, sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îi îngăduiau să ajungă nevătămat în tabăra vitelliană. Își drese din nou glasul. — Ceva care te privește personal, îmi închipui. — Fratele meu? — Fratele tău, Orpheus, secutor-ul. O clipă, lui Antonius i se tăie respirația. Și-l închipui pe Valerius zăcând în arenă, plin de sânge, asemenea lui Salix. Asta era vestea pe care voia să i-o dea ambasadorul roman? — Fratele meu? Ce... — Împăratul meu a hotărât să-l pună pe Skorpius să lupte împotriva lui Orpheus. Antonius îl apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius stătea lângă Skorpius, care zăcea în nisip. — Ridică-te. Glasul său era calm, dar suna ca o poruncă. Mulțimea amuți. O pală de vânt rece ridică un nor de praf, flutură pânza purpurie și se îndreptă spre pulvinar, unde Vitellius stătea cu mâinile încleștate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna lui Valerius și, fără să ezite, își tăie gâtul. Se prăbuși în nisip cu ochii larg deschiși. Din pulvinar, Vitellius îl privea încremenit pe Orpheus, care îi întorsese spatele și se îndrepta spre poarta principală a arenei. În spatele lui zăcea Skorpius, pe care îl văzuse învingând de atâtea ori. Deodată, Vitellius se ridică de pe tricliniu și îndepărtă cu mâna tăvile cu mâncare și paharele de pe masă. Le făcu semn comesenilor să nu plece. — Nu are nici o importanță că Orpheus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ani înainte de Marea Unire la 1 918 în „Iașul” din 12 august 1915, N.N.T., desigur N.N. Tonitza secretarul general al redacției, consemna referindu-se la altă provincie românească, Basarabia: „... Pământul Basarabiei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pământul sub care zac eroii neamului românesc, e rănit și disputat astăzi. Ne-a fost furat odată cu sila acel pământ, de „prieteni i” noștri, dar să se afle că au rămas acele morminte care mai păstrează încă oasele celor ce au știut să mo
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în Capernaum, lîngă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali, 14. ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: 15. "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor, 16. Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina." 17. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: 15. "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor, 16. Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina." 17. De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică: "Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape." 18. Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
13. Apoi a zis sutașului: "Du-te, și facă-ți-se după credința ta." Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 14. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri. 15. S-a atins de mîna ei, și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, și a început să-I slujească. 16. Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor. $9 1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, și a venit în cetatea Sa. 2. Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința, și a zis slăbănogului: "Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!" 3. Și iată că, unii din cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește!" 4. Isus, care le cunoștea gîndurile, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ca niște morți. 5. Dar îngerul a luat cuvîntul, și a zis femeilor: Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. 6. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul; 7. și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta." 8. Ele au plecat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
N-o să mă preschimb În ierburi, flori, sau gîndăcei. / Din mine nu va mai rămîne nimic. / Eu nu voi lua parte / La circuitul naturii. / Rămășițele mele trupești nu mai sînt eu! / Poeții mint! Trebuie să fii necruțător: / << Nimic>> asta va zăcea / Sub movilița din cimitir... / Tu o să vii, sprijinindu-te-n umbrelă. / Te vei reculege lîngă movila / Sub care zace <<Nimic>>, apoi Îți vei șterge / o lacrimă... / Dar băiatul care mi-a citit poemul / Va privi lumea cu ochii mei”. Evgheni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu este benefică pentru scris (și pentru nici o altă formă de artă, fie chiar și săpatul În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă pe față, Însă ești prea extenuat ca să te dai la o parte. Nu-ți mai face plăcere nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se pricepe. Nu era deloc impresionată de faptul că se afla bolnavă aici, în creierul munților, singură, fără să cunoască limba și fără să nădăjduiască vreun ajutor. Îmi spune că suferă de febră de vreo trei săptămâni, că a zăcut pe moarte în casa unui bhutanez de lângă Almora, dar că nu îi e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că voiam să-l împiedicăm să se dea jos. Lăsați-l să facă ce vrea el! Destul l-am chinuit până acum. Îl sprijini, și Moșu se ridică deodată în picioare. M-am mirat cât se făcuse de mic cât zăcuse. Îl credeam tot atât de înalt și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea, întreagă, barba albă acoperindu-i pieptul. Întinse mâna, parcă ar fi căutat ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poeților mai tineri, pe care îi descopăr și care-mi plac. - Nici eu, îl întrerupse. Știam pe dinafară aproape tot Paradiso, și acum... Iar din scriitorii tineri, după ce-i citesc, nu rețin aproape nimic... Și totuși... În ultimul timp, așa cum zăcea în pat cu ochii închiși, își amintise fără dificultate multe cărți citite de curând, și recitase în gând poeme de Ungaretti, de Ion Barbu și Dan Botta, texte pe care nici nu știuse că le învățase vreodată pe dinafară... Cât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
refuzat să precizeze mai mult, să indice contextul sau măcar paginile unde s-ar găsi acele aluzii. Ani și ani de zile câțiva dintre noi s-au străduit să le descopere. Deocamdată, fără rezultat. Dacă tradiția e autentică, eventualele aluzii zac ocultate în acele o sută optzeci și nouă de pagini din Finnegans Wake, care așteaptă încă să fie descifrate... - Numai după ce-am fost nevoiți să recunoaștem acest eșec, îl întrerupse doctorul Griffith, am hotărât celebrarea centenarului. Poate că am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și bătrînul Pancho a căzut cu greutate și s-a prăbușit cu fața-n jos. Încerca să se ridice, ținîndu-și În continuare Luger-ul În mîini, numai că nu reușea să-și salte capul, și negrul a luat arma șoferului, care zăcea sprijinită de roata mașinii, și i-a zburat creierii. Mare figură, negru’. Am luat o gură scurtă din prima sticlă pe care am găsit-o deschisă, și nici azi n-aș ști să-ți spun ce era În ea. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-am dat pe spate tot angrenajul pînĂ s-a rupt. Și să nu crezi cumva că n-auzi cînd se rupe. L-am ținut o secundă ca să nu se mai zbată și pe urmă l-am Întins peste pupă. ZĂcea acolo, liniștit, cu fața-n sus, cu hainele lui scumpe și cu picioarele atîrnîndu-i În carlingă - așa că l-am lăsat. Am adunat banii căzuți pe podeaua din carlingă și apoi am aprins lumina și i-am numărat. După aia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se uite cu atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mod clar, nici un prieten, pentru că bărbații Începură să-și bage armele la loc, cineva le dădu jos pe blondele urlătoare și toți cei care se-ndreptaseră spre locul acțiunii cînd se auzise Împușcătura se retraseră acum de lîngă pistolarul care zăcea liniștit, Întins pe spate. Nu pleacă nimeni pînĂ nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-i mai reții pe ceilalți? — Nimeni nu poate pleca. Toți trebuie să aștepte. — E de rîs, i-am spus forțoasei. — Nu, nu e. E pur și simplu oribil. Ne ridicaserăm În picioare și ea privea indignată la locul unde zăcea regele pistoalelor. Avea brațele desfăcute larg și un picior Îi era Întins. — MĂ duc să-l ajut pe bietul om. E rănit. De ce nu l-a ajutat nimeni? — Eu l-aș lăsa-n pace, i-am spus.E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care, mergînd cu capul sus, a Încercat să dezerteze. Dar nici victoria lui n-a durat decît pînĂ a ajuns la jumătatea culmii. CÎnd coboram ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]