65,481 matches
-
ajuns să-mi dați telefon și vin singur”. A plecat la hotel și după vreo săptămână, văzând că nu este arestat, s-a dus înapoi la șeful Securității: „Domnule, ce faceți, nu mă arestați? Mi s-au terminat banii și acasă nu vreau să mă întorc”. „N-ați fost trecut pe listă”, i-a răspuns acesta derutat. Așa că a plecat acasă. În aceeași noapte, a fost arestat cu tot ceremonialul. C.Ș.: A cam forțat destinul. Poate totuși scăpa. Așa, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
arestat, s-a dus înapoi la șeful Securității: „Domnule, ce faceți, nu mă arestați? Mi s-au terminat banii și acasă nu vreau să mă întorc”. „N-ați fost trecut pe listă”, i-a răspuns acesta derutat. Așa că a plecat acasă. În aceeași noapte, a fost arestat cu tot ceremonialul. C.Ș.: A cam forțat destinul. Poate totuși scăpa. Așa, ce nenorocire! A.B.: A avut până la urmă noroc în toată această nenorocire. A fost trimis la Pitești exact în perioada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
despre ceea ce se întâmpla în lume. Sau îmi povestea despre o femeie care afla când îi transportau pe deținuți cu trenul dintr-un loc în altul și umbla în urma trenului culegând biletele pe care le aruncau deținuții și le trimitea acasă ca un indiciu că mai sunt în viață. Mi-a povestit o sumedenie de lucruri impresionante despre un anumit tip de existență umană. Acolo a învățat meseria de șofer, pe care a practicat-o și după eliberarea din detenție. Tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Tribuna. Așa l-am cunoscut pe Romulus Rusan, soțul Anei Blandiana, de fapt, pentru noi, Doina. M-am împrietenit cu el foarte repede. Eram cei doi de alte profesii: el era inginer, eu medic. Îi vizitam foarte des. La ei acasă era o atmosferă foarte culturală. C.Ș.: Cine mai venea la cenaclul lui Zaciu? A.B.: Veneau foarte mulți tineri. Păunescu printre alții. Foarte tânăr, nu știu dacă publicase ceva, dar mi-aduc aminte că era pus pe fapte mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
țară căderii lui în dizgrație? A.B.: Nu l-am văzut de multă vreme. Am avut o relație de amiciție în perioada când era foarte tânăr, în vremea debutului lui cu Ultrasentimente și Mieii primi, în anii când citea poezii acasă la Blandiana. După aceea, a fost o perioadă în care el făcea poșta redacției la Tribuna și atunci trebuia să vorbim săptămânal, când îi expediam plicurile și el îmi trimitea răspunsurile. Conversam destul de des. Îi purtam o mare recunoștință pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
A.B.: Am dedus, dar n-am argumente. Poate să fi fost pentru amândouă. Sigur este că m-am speriat, gândindu-mă că s-ar putea să pierd un an de școală. Mai trecusem prin ceva asemănător când, în 1959, acasă la profesorul Hațieganu, am cântat „Hora Unirii”. Un coleg s-a urcat pe statuia lui Matei Corvin și de acolo am plecat pe la profesori să le cântăm. Era prima oară când se cânta în mod deschis. Pe urmă am aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
baștină. Acest lucru i l-am spus și lui Günter Grass, că eu cred că are mai mulți cititori în România decât în Germania. Și acesta este adevărul. Foarte mulți pictori străini sunt mai cunoscuți la noi decât la ei acasă. Nu cred că a scăpat vreo carte importantă publicată în Occident care să nu fie citită în țară, vreun curent artistic caresă nu fie cunoscut. Sau vreun fenomen științific. C.Ș.: Nu există un sentiment al izolării? A.B.: Chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
numai de dragul acestei meserii. Am făcut-o și mi-o fac cu toată convingerea. Atâta pot. Mai mult nu pot. Detest ignoranța celor de aici. Nu celor de aici vreau să le fiu util. Știu că sunt foarte util acolo, acasă. Cred că o carte în care am spus tot ceea ce am avut de spus este mult mai utilă decât un articol care m-ar face cunoscut aici, dar m-ar împiedica acolo să scriu. Nu am nevoie de ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ani și nu m-a văzut nimeni?! Probabil că voi ajunge și la gestul la care sunt îndemnat acum: să-l înjur pe Ceaușescu. Dar voi ajunge în clipa în care nu voi mai putea să scriu și să public acasă, în clipa în care nu voi mai avea încotro... C.Ș.: Se poate spune atunci că atâta timp cât nu ai fost lovit direct... A.B.: Dar am fost lovit tot timpul. Însă nu contează. Aici e o diferență de optică. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cărți pe care le-aș putea scrie sunt foarte importante pentru mine. Și cred că măcar la fel de utile cât au fost cele pe care le-am scris deja. Așa cred în momentul de față. S-ar putea ca, după ce ajung acasă, să găsesc o situație schimbată și împrejurările să mă oblige la altceva. Nu exclud, dimpotrivă... Am și un soi de nemulțumire. De ce cei care vorbesc despre România îi prezintă numai fața care se poate filma și fotografia și nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
pe care au fost nevoiți să le părăsească. C.Ș.: Și indirect? A.B.: Știu eu? Arătându-le altora că nici noi nu suntem la marginea lumii. C.Ș.: Mâine pleci spre casă. A.B.: Da, și cred că plec acasă puțin altul. Nu pot spune că m-am schimbat în două luni, dar mi-am văzut mai bine și părțile bune, și părțile slabe. Știu măcar ce trebuie să fac, cum trebuie să gândesc. Și iau de bune, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
200 de lei citit/ xerox-ul. Mi s-a retras romanul. Mi-am făcut acte de plecare definitivă din țară. Sunt agent de securitate, de aceea mi s-a dat voie să tipăresc romanul pomenit. Sunt pe moarte. Când veneam acasă noaptea, din oraș, un grup de vagabonzi m-a desfigurat. Sunt homosexual. Sunt curvar. Voi fi mutat la ziarul local. Etc. Așadar, cu nici un preț nu trebuie să fiu ce sunt. Plus că se testează reacțiile cititorilor și nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
convinsesem cu prisosință că oamenii întâlniți, prieteni, viitori prieteni și necunoscuți nu cunoșteau dimensiunile spaimelor și durerilor noastre, că lumea nu se împarte numai în buni și răi. Cu cât eram mai adânc în Occident, cu atât mă simțeam mai acasă și încercam să trăiesc în viitor, în ceea ce urma să se întâmple peste puțin timp, să-i imaginez cu datele pe care le aveam, date care mă nelinișteau. Vreau să spun că și viitoarea libertate mi se părea însoțită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
oarecum, deoarece de atâtea ori întorsesem lucrurile pe toate fețele, încât nu vedeam ce aș mai fi putut spune, dar am acceptat-o imediat. Citind astăzi acel dialog, rămân surprins de calmul și siguranța de atunci. Gândul însă îmi era acasă: nu voiam să lipsesc de la Evenimentul inevitabil, care zguduise Estul nostru trist și, firesc, România nu putea face excepție, nu putea și nu avea cum să fie ocolită. Mă întorceam acasă cu o certitudine, o mare și așteptată certitudine, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
calmul și siguranța de atunci. Gândul însă îmi era acasă: nu voiam să lipsesc de la Evenimentul inevitabil, care zguduise Estul nostru trist și, firesc, România nu putea face excepție, nu putea și nu avea cum să fie ocolită. Mă întorceam acasă cu o certitudine, o mare și așteptată certitudine, dar, când am împărtășit-o unor prieteni, am fost socotit deplasat sau chiar provocator, fapt care nu m-a mirat: pentru lașități și ignoranță se găsesc totdeauna mii de justificări, de scuze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
condusă de Ion Ghica trimitea peste Milcov doi lideri politici importanți, Al. Golescu și Al. Lahovary, cu misiunea clară de a combate agitațiile separatiste. Apropierea alegerilor provoca deloc neașteptat, în perioada 26-31 martie, noi dispute politice desfășurate la Universitate sau acasă la Vasile Pogor. Pentru observatorii atenți devenea limpede existența, în mediul politic ieșean, a unei grupări favorabile guvernului de la București, alcătuită din Vasile Pogor, Titu Maiorescu, frații Negruzzi și P.P. Carp, în timp ce N. Ionescu, D. Lateș, D. Tacu își exprimau
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
reuniunea cenaclului la care participa un număr restrâns de studenți: cele 3 fiice ale familiei Caraman, 4 studenti basarabeni, 14 tinerii poeți - George Mărgărit, Alecu Popovici, Florin Modreanu, Gh. Nichituș și alți câțiva. Speranța refugiaților basarabeni de a se reîntoarce acasă se spulberase. Destinele erau diferite: unii, În special tineri, arestați de poterile rusești, au fost transportați peste Prut și despre mulți nu s-a mai știut nimic. Alții, nu puțini, care au avut oarecare activitate, nu neapărat politică, au fost
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
generație, precumpănitor rurală, se lepădase de tarele Înaintașilor ei, de aceea reținere și timiditate În raporturile cu târgoveții, În majoritate ruși, că Își formase o conștiință a egalității cu toți ceilalți oameni ți Începuse să se simtă stăpână la ea acasă. Din nefericire insă, În 1940, Basarabia a fost din nou răpita, iar avocații expansionismului rusesc au Început o și mai distructivă campanie de ponegrire a generației Unirii. Profesorul Vasile Harea și-a luat răspunderea să Înfrunte riscurile vremiii și să
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Antonie Plămădeală În toate Împrejurările vieții a purtat nostalgia satului de baștină, Stolnicești. Mărturisirile din scurta sa biografie pe lângă drumul luminos pe care l-a parcurs relevă drama refugiului din 1944 cu gândul mângâietor că va ajunge zilele când Întoarcerea acasă va fi liberă, necondiționată. Avea certitudinea că cei peste 700.000 basarabeni refugiați În țară ar fi Însemnat tot atâția deportați, condamnați la ani grei de temniță, la pieirea multora În condiții de lagăr polar. În zilele luminoase sau nefaste
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ca niște fii buni ai Țării ce a dat asemenea oameni.” Dr. Valentina Pelin: Realizarea unei ediții complete a operelor preotului P. Mihail ar fi totodată un omagiu, un semn de recunoștință și prețuire la baștina sa. L-am aduce acasă pe acest om de știință și patriot Înflăcărat prin operele sale... dacă dorința sa de a-și dobândi odihna de veci În Basarabia, la Cornova nu i-a putut fi Îndeplinită. Constantin Bobeică: În galeria icoanelor scumpe sufletului meu, alături de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
fost supus ĭn temnițe, și lagăre, ĭn țarcul sărmei ghimpate, În intunericul concentranțional, nu s-a lăsat copleșit , intimidat, invins. El privește uneltele inchiziției ca “opere ale diavolului care nu a supus niciodată lucrarea generoasă a divinității”. Cele două perioade “acasă” și apoi În refugiu sunt identice ca inspirație și valoare poetică relevând astfel identiteatea celor două meleaguri. În ambele etape, sentimental național imprimă convingerea unității, și nu putem distinge regionalisme vădite. Din poezia inchisorii la Andrei Ciudugă ca și la
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mâine, senină, atrăgătoare care mângaie, consolează. Speranța În supravietuirea condițiilor din lagăr este salavatoare. Norii negri se risipesc și se vede seninul Înstelat, cum numai cerul patriei poate da mangâiere și speranță. În ambianță distructivă a celularului amintirea zilelor de acasă aduce forța și sperantă supraviețurii. Poetul se menține Încrezător În steaua lui, și după cum declară nu a supus nimănui fruntea “decât la munți și holde cosânzene”. Prietenul de temniță Radu Gyr Îl stimulează stând “frâu lângă frâu” ceea ce Îi dă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
să ajungă În stăpânirea unui iubitor de cărti și nu la o bibliotecă. În proprietatea unui prieten cărțile Îi vor perpetua năzuințele și ființa. O dată cu ele va rămâne și el În țară, pentru totdeauna, și chiar de se va Întoarce acasă. Creația lui Andrei Ciurunga este suferițnă temnițelor transformată În biruintă asupra infernului. În acest sens criticul Dan Zamfirescu scrie “capacitatea de a face din puscării și lagăre de exterminare spații de inflorire a poeziei și locul unde ea a dobandit
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
propria mânnă de aderare la orientarea prooccidentală, după ce Apusul ne-a Întors spatele. Puțini dintre cei care au populat lagărele de muncă forțată au mai ajuns la vetrele lor. Dacă sovieticii au nevoit mulți ani la lichidarea inteligenței la ei acasă, În România decapitarea valorilor mai multor generații s-a făcut ușor, consultând doar listele formațiunilor politice neagreate de regimul totalitar. Cu excepția eroilor rezistenței armate. Opunerea fățișă la partidul unic nu numai că n-a oferit nici o perspectivă, dar dădea ocupanților
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
1956 Bogata la telefon - teatru 1980 Misiune În prima zi de pace - teatru 1989 Zbor paralel - teatru radiofonic 1982 Sunetele arse - versuri 1974 Cântarea verbului a fi - versuri 1979 Cetățile de rouă - versuri 1985 ... și punctum - versuri 1989 Să vii acasă pe un nor - proză 1989 Constelația lirei - antologie scriitori din Chișinău și Cernăuți Rugi basarabene - versuri 1994 Carré de ași - versuri 1996 Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița - 1996 Păstrez și recitesc cu emoție volumul Rugi basarabene oferit la o
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]