65,481 matches
-
sunt, ca să spun doar câteva: rugăciunea, Euharistia, caritatea, sacrificiul. Trebuie să am încredere în rugăciune. Dacă eu vreau să obțin totul și repede și mă agit, nu am avut încredere: vom face ca apostolii care la jumătatea nopții se întorc acasă. Rugăciunea cere o acordare de încredere și de răbdare deoarece prin intermediul acesteia, omul poate ajunge la situația autentică în care Dumnezeu i se manifestă. Vă citesc o pagină care m-a impresionat foarte mult dintr-o carte asupra rugăciunii scrisă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
bucurie: „E Domnul!” ÎN FAȚA CHEMĂRII În general acesta este momentul cel mai dificil al reculegerii, deoarece s-a făcut deja cu entuziasm un parcurs și începe să se simtă oboseala, și poate chiar se simte ispita de a ne întoarce acasă sau poate de a ne bucura de ceva distractiv. Să încercăm să ne apărăm în modul cel mai bun posibil și să ne așezăm din nou în barcă cu apostolii, în punctul culminant al experienței de pe lac. „Atunci, discipolul acela
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
gândit. David a fost cel mai mare dintre războinici, cel mai agil, cel mai robust, cel mai curajos, și iată că începe să trăiască o viață mai comodă și decide să trimită în război pe alții și el să rămână acasă. Totuși David, să ne amintim, a fost întotdeauna un om măreț, unul dintre cei mai mari care au existat în istorie. Aceasta o putem observa, fie din cărțile istorice, fie din Psalmi. Nici un om de pe pământ, poate, nu L-a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Domnului dar nu am făcut-o din respect față de unsul Domnului”. David nu ar fi rupt un fir de păr unui prieten, ar fi murit pentru prietenul său, atât de mare era fidelitatea sa. Dar iată că începe să rămână acasă pentru a se bucura de puțină odihnă. „Într-o seară, David s-a ridicat de pe pat. Când se plimba pe terasa palatului regal, a văzut de pe terasa casei o femeie care făcea baie. Femeia era foarte frumoasă la chip. David
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
este aceasta Batșeba, fiica lui Eliam, soția lui Urie, heteul? David a trimis mesageri ca să o ia. A venit la el și el s-a culcat cu ea; apoi ea s-a curățit de impuritatea ei și s-a întors acasă. Femeia a rămas însărcinată și a trimis să i se aducă la cunoștință lui David, zicând: Sunt însărcinată” (2Sam 11, 2-5). Iată cât de rapid David se precipită. Cum se întâmplă în astfel de cazuri, din glumă în glumă: dintr-
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
e frică de nimic. Chiar dacă privesc, nu mai sunt un copil”. Și gluma se îngroașă, când trimite vorbă acestei femei să vină, spunându-și sieși că nu e mare lucru o mică aventură. Și din glumă o cheamă la el acasă: „Nu vom face nimic, vom discuta un pic, mă simt puțin singur, vreau o persoană care să mă înțeleagă puțin, să mă binedispună”. Din glumă în glumă, David primește această veste: „Femeia a rămas însărcinată și a trimis să i
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
și inteligent, decide să fie chemat Urie din război, îl îmbrățișează și îi spune: „Cum îți merge?” și îi face multe complimente. Vedem cum David se umilește și dintr-un om autentic și loial, începe să joace teatru. Îl trimite acasă și îi spune: „Mergi acasă și spală-ți picioarele”, adică, stai liniștit, mergi acasă și bucură-te de soția ta. „Urie a ieșit din casa regelui și i-au fost date bucate de pe masa regelui”, adică și vin bun. Dar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
chemat Urie din război, îl îmbrățișează și îi spune: „Cum îți merge?” și îi face multe complimente. Vedem cum David se umilește și dintr-un om autentic și loial, începe să joace teatru. Îl trimite acasă și îi spune: „Mergi acasă și spală-ți picioarele”, adică, stai liniștit, mergi acasă și bucură-te de soția ta. „Urie a ieșit din casa regelui și i-au fost date bucate de pe masa regelui”, adică și vin bun. Dar Urie, cel mai probabil, a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Cum îți merge?” și îi face multe complimente. Vedem cum David se umilește și dintr-un om autentic și loial, începe să joace teatru. Îl trimite acasă și îi spune: „Mergi acasă și spală-ți picioarele”, adică, stai liniștit, mergi acasă și bucură-te de soția ta. „Urie a ieșit din casa regelui și i-au fost date bucate de pe masa regelui”, adică și vin bun. Dar Urie, cel mai probabil, a înțeles ceva, sau cel puțin simte foarte puternic loialitatea
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
soldații cu care era în luptă; ideea e că în timp ce David devine un om al intrigilor, Urie se arată a fi un om calculat. „Dar Urie s-a culcat la poarta regelui cu toți slujitorii domnului său”: nu se duce acasă și David se înfurie: a doua zi, trimite pentru a-l chema: „I-a dat să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat”. Deja David e de nerecunoscut. Dar seara, chiar dacă era beat, Urie merge să doarmă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
pentru a-l chema: „I-a dat să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat”. Deja David e de nerecunoscut. Dar seara, chiar dacă era beat, Urie merge să doarmă cu slujitorii domnului său și nu se duce acasă la soția sa. David înțelege că se află într-o capcană cu adevărat din care nu este nici o cale de ieșire; fără să vrea ajunge să facă lucruri la care niciodată nu s-ar fi gândit. Dacă cineva cu ceva
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
susținere pentru a le urma. Evident, toate acestea comportă un risc, e nevoie de o oarecare climă de tăcere, de rugăciune; dacă cineva ascultă toată ziua muzică, dacă cineva petrece ore în șir pentru a dansa și apoi se întoarce acasă, cu siguranță nu vor fi acelea momentele cele mai potrivite pentru a asculta mișcările interioare. În schimb, după o seară de rugăciune, de adorație, după un timp de rugăciune comunitară, va simți aceste momente: nu doar momentele de susținere, dar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
fruct al Diavolului. Stanley are acea înrâurire." Gregory Rabassa, traducător Elogiu adus volumul lui Stanley H. Barkan, Mishpocheh (Merrick, NY: Cross-Cultural Communications, 2003), în The Pedestal Press #31. "Modul profund în care Barkan articulează dorința constantă de a se întoarce acasă și de a-i aduce pe cititorii lui acasă, introducându-i în familia lui numeroasă și extinsă, face ca Mishpocheh să fie, cu siguranță, una dintre cele mai remarcabile culegeri de versuri de la începutul mileniului trei." JoSelle Vanderhooft, autorul volumului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
traducător Elogiu adus volumul lui Stanley H. Barkan, Mishpocheh (Merrick, NY: Cross-Cultural Communications, 2003), în The Pedestal Press #31. "Modul profund în care Barkan articulează dorința constantă de a se întoarce acasă și de a-i aduce pe cititorii lui acasă, introducându-i în familia lui numeroasă și extinsă, face ca Mishpocheh să fie, cu siguranță, una dintre cele mai remarcabile culegeri de versuri de la începutul mileniului trei." JoSelle Vanderhooft, autorul volumului Desert Songs CALISTRAT COSTIN Data nașterii: 30.01.1942
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
avem ocazia să dialogăm. Fără a sta mult pe gânduri, să începem. Ce caută Calistrat în numele dumneavoastră? Când și din ce motive ați apelat la pseudonim? Calistrat Costin: Nu știu dacă merită o explicare... Semnam la începuturi cu prenumele de-acasă, ales de mama, că i-a plăcut ei alintul de "Costinel"! S-a întâmplat că într-un articol-cronică am fost cam aspru cu un autor destul de răsfățat al acelor ani (spre '70 și ceva), drept pentru care un opinent mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
e să ai o țintă în care să crezi. Omul e doar Capul, restul sunt anexe supuse simțurilor, slăbiciunilor. Le faci și lor voia, cu moderație. Dar Capul e stăpânul, cu el te duci la școală, cu el te întorci acasă. Acum, la optzeci de ani, când nu-mi mai este foame, nici sete, nici frig, nici cald, pot fi suspectat de atrofie emoțională. De împietrire, de solidificare. Nici vorbă. Sunt tânăr încă, uimirile mele funcționează, bucuriile așișderea. Ciudat e că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-i jos. Și m-am dus la Sfat. Acolo îmbulzeală, aglomerație. Era prea târziu, toate locurile fuseseră ocupate, fum de țigară, comandament, ședințe, toți aveau merite ca în Rezistența franceză, subminaseră dictatura. Ăla eu, ăla eu. Așa că m-am dus acasă ca să vizionez Revoluția în grup, solidar cu familia. Un filozof din București clama că am câștigat dreptul de a huidui. Așa a început Marea Defulare, sub această deviză mobilizatoare, care continuă și astăzi; să construim ceva huiduind altceva. Să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
respectivă răspundea doctorul Prelipceanu, fratele poetului Nicolae Prelipceanu. Cum Virgil era tot timpul provocator și periculos, pentru că-l înjura pe Ceaușescu, doctorul, să scape de el, l-a externat din clinică înainte de a termina tratamentul: cura de dezalcoolizare. A venit acasă și s-a dus la Uniune. Acolo, s-a apucat iar de băut. Și așa i-a fost sfârșitul. Acasă, în toaletă. Asta mi-a relatat Paul Daian. Că doctorului Prelipceanu i s-a făcut frică și a fost imposibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ceaușescu, doctorul, să scape de el, l-a externat din clinică înainte de a termina tratamentul: cura de dezalcoolizare. A venit acasă și s-a dus la Uniune. Acolo, s-a apucat iar de băut. Și așa i-a fost sfârșitul. Acasă, în toaletă. Asta mi-a relatat Paul Daian. Că doctorului Prelipceanu i s-a făcut frică și a fost imposibil să-l mai țină: făcea tot timpul scandal, înjurând partidul, președintele țării. V.P.: Legat de scandal și înjurături, cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
am dus la om. Cred că avea peste 90 de kilograme. Era mare, înalt, solid, cu curul cât vatra. Îi zic: ieși afară! Mă, porcule, tu vii aici, în redacție, unde este soțul aceleia cu care tu ai fugit de acasă? Dan Cristea era colegul de redacție. Nu eram noi prieteni, dar era colegul meu. Și-i mai spun: dacă te întâlneai cu Dan aici? L-ai dezonorat! Tu vii aici și-ți comanzi cafea? Ieși afară, nemernicule! El se făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Muzeu Pușkin și la Galeria Tretiakov. V.P.: Spui lucruri foarte interesante. Confesează-te mai pe larg. În timp ce vorbești, vreau să văd tot ce spui. I.M.: Nu am fost un copil cuminte. Am făcut tot felul de șotii, de nebunii: și acasă și la școală, dar eram iertat, fiind un elev bun. Învățam foarte bine. Am terminat cu eminență și Școala de opt ani, și Colegiul "Alexandru Plămădeală". Mi se iertau multe. V.P.: Am ajuns unde doream. Ai o imaginație fabuloasă. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Sunt trăirile tale, pe care cauți să le pui pe pânză... I.M.: Da, aici în Regele vagabond, unde eu am fost modelul. V.P.: Să comentăm, cu voia ta, Regele vagabond. Să transmitem cititorilor un mesaj mai special. Ei stau, undeva, acasă, în avion, citesc interviul, dar, în același timp, mental, văd tabloul... I.M.: Regele vagabond, despre care unii au spus că este cel mai expresiv autoportret al meu. Ei știind cum sunt eu: adeseori nu poate să mă găsească nimeni. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nimic. Miezul e bun sau e putred? Pentru a afla, trebuie spartă. Și mai vedem o păpușă-arlechin, care, de cele mai multe ori, i-a transformat pe oameni în arlechini. Care au renunțat forțat la principiile esetetice, la morală, din cauza sistemului politic. Acasă, erau cei adevărați, dar ieșind în public în calitate de pictori, scriitori sau muzicieni, nu mai erau sinceri. Urmează să mai pictez două tablouri pentru a forma un alt triptic. Un portret al secolului XX, Hitler și Stalin fiind copiii lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
joacă și fiul lui. Nu e acel atelier sobru. V.P.: Auzind ce face fiul tău, Richard, te întreb: ce face pictorul Iurie Matei când nu pictează? I.M.: Eu locuiesc în alt imobil. Când nu pictez, merg spre casă. Și de acasă spre atelier. Am simplificat foarte mult. Fac scenografii de film, fac decor și costume la piese de teatru. Am și luat multe premii pentru aceste activități. Prima mea scenografie în teatru a fost la Regele Lear, de W. Shakespeare, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Nu, nu, era un joc idiot pe care-l făceam. N-o să crezi, scriu poezii și acum. V.P.: Mai aflăm ceva. Trebuie să mă întorc spre începutul interviului, unde ai afirmat că îți place foarte mult literatura. I.M.: Venise Valeriu acasă, în Cazangic, înainte de a merge spre pictură. Mă întrebă: ai mai scris ceva poezii? Da, da, îi răspundeam. Casa noastră fiind la marginea satului, am ieșit pe costișă. Am luat și foile cu poezii și am început să-i citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]