55,711 matches
-
a readuce morții la viață pentru aflarea unor taine de la aceștia. În plus, el este și un zeu al celor căzuți în luptă și stăpân al locuinței morților, Walhalla. Un alt zeu zeu important este Thor (Donar), zeu al cărui cult a dominat în Islanda și în coloniile nordice din Arhipelagul Britanic. Este un zeu al războiului și o personificare a furtunii și a tunetului. Este adeseori asociat cu zeii Indra și Jupiter. Freyr este un zeu al fecundității, al ploii
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
familiei uriașilor (Jotnar) trăiește alături de zeii Aesir. Cu toate că este un dușman al zeilor, reușeșete prin firea lui vicleană și lingușitoare să păstreze relații bune cu cei din jurul său. Zeu al magiei și al focului, Loki nu are nici un fel de cult, nu este venerat de oameni. Unii mitologi au observat o serie de asemănări ale lui Loki cu diavolul din creștinism, idee care reiese din caracterul malefic, distrugător al zeului. Loki este un zeu "trickster", responsabil pentru pângărirea și întinarea creației
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
harice. Reforma a fost o mișcare de renovare a religiei sub triplă ipostază ce implică organizarea bisericii, credința și ritualul, fiind un fenomen complex, cu caracter religios, social-politic și ideologic. Scindarea bisericii catolice a dus, astfel, la apariția unor noi culte creștine în Europa. Mișcările de reformă au fost recurente în evul mediu. Cauza fundamentală a fost distanța dintre funcționarea bisericii și idealul cristic. Modalitățile de reacție ale bisericii au fost cooptarea și represiunea. De-a lungul evului mediu au fost
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
catolicismului, ceea ce a dus la reforma catolică și la reorganizarea bisericii catolice - ""in capite et in membris"", ce a fost cerută de mulți reprezentanți în secolele anterioare. Mișcarea de contrareformă a mizat pe lupta împotriva protestanților, pentru a opri noile culte și a readuce la catolicism teritoriile influențate de mișcările reformiste. Europa medievală era predominată de războaie, foamete și epidemii, moartea fiind o prezența obsesivă. În secolul al XIV-lea, în urma Marii Ciume și devastatorului războiu de un veac, temele macabre
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
la creșterea pietății și credinței a individului. Misticismul ia amploare în zonele renane și în spațiul flamand, unde s-a dezvoltat ""Devotio moderna"". Apare o cerere crescută de dovezi certe în privința mântuirii personale, iar biserica nu răspundea decât parțial prin intermediul cultului sfinților, al moaștelor, pelerinajelor, ceea ce ducea la o religiozitate puternică și la o adâncă interiorizare. Reforma a fost inițiată într-o societate marcată de înrădăcinarea renașterii și a capitalismului, punându-se mai mult accent pe om ca individ, și mai
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
insistă pe valoarea vieții active, promovând o asceză laică a muncii. Calvinismul s-a răspândit treptat din Elveția în Franța, între 1562-1589, unde au izbucnit războaie religioase, în Țările de Jos, Anglia și, ulterior, în America de Nord. Ulterior, au apărut numeroase culte: prezbiterianism în Scoția, zwinglianism în Elveția, unitarianism în Transilvania, anabaptism. În 1531, Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547) a obligat clerul să-l recunoască ca ""unicul protector și șef al bisericii și clerului din Anglia"". Astfel, dreptul canonic față de
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
reîntoarcerea unor regiuni la catolicism, având o vocație în Orient și în lumea nouă. La Trento s-au luat decizii care au marcat organizarea bisericii catolice. Capul bisericii era în continuare papa, urmașul apostolului Petru, garantul unității bisericii. Limba de cult era latina, ca măsură împotriva introducerii limbilor vernaculare în cultul religios de către protestanți. Versiunea oficială a bibliei era în continuare Vulgata, nefiind autorizată traducerea bibliei în limbi vulgare și interpretarea laică. Mântuirea era realizată prin credință și prin fapte pioase
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
și în lumea nouă. La Trento s-au luat decizii care au marcat organizarea bisericii catolice. Capul bisericii era în continuare papa, urmașul apostolului Petru, garantul unității bisericii. Limba de cult era latina, ca măsură împotriva introducerii limbilor vernaculare în cultul religios de către protestanți. Versiunea oficială a bibliei era în continuare Vulgata, nefiind autorizată traducerea bibliei în limbi vulgare și interpretarea laică. Mântuirea era realizată prin credință și prin fapte pioase, cu mijlocirea bisericii, singura care avea autoritatea de a interpreta
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
ducând la desființarea unor posturi, printre care și cel al lui Coșbuc. La insistențele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la București, unde sosește pe la mijlocul lunii decembrie 1889 și i se oferă un post de „desemnător ajutor” la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Sosit la București, Titu Maiorescu l-a primit în ședința Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. Spre sfârșitul lunii ianuarie 1890, George Coșbuc este invitat la o nouă ședință a Junimii. Relațiile lui
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Semănătorul" (2 decembrie 1901 - decembrie 1902), revista căpătând ulterior o tot mai accentuată orientare naționalistă. În 1902 publică volumul de poezii "Ziarul unui pierde-vară", colaborează la "România ilustrată" și "Universul literar". La 28 martie 1902 Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor îl numește în postul de șef de birou, creat prin bugetul administrației Casei Școalelor. Conduce revista " Viața literară", este numit în postul de referendar în Administrația Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri: "Georgicele" de Vergiliu, "Don Carlos
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
probleme religioase: între 1562 și 1598, s-au succedat între catolici și calvini. Această criză religioasă a fost dublată de una economica și mai ales politică. În 1598, regele Henric al IV-lea (1589-1610) a dat, prin , libertăți parțiale de cult protestanților. Ludovic al XIII-lea (1610-1643) și miniștrii săi, Richelieu și Mazarin, au fost obligați să se confrunte cu opoziția nobilimii dornice să-și redobândească vechile privilegii. În aceeași perioadă, Franța a ieșit victorioasă din mai multe războaie (între care
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
limbile regionale, cele ale imigranților și dialectele din DOM-TOM, conform unui raport al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și cultul mozaic. Religia catolică este și ea recunoscută în anumite teritorii și departamente de peste mări. Noțiunea de laicitate și reglementările ce derivă din ea sunt încă subiect
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
DOM-TOM, conform unui raport al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și cultul mozaic. Religia catolică este și ea recunoscută în anumite teritorii și departamente de peste mări. Noțiunea de laicitate și reglementările ce derivă din ea sunt încă subiect de dezbatere, cum a fost cazul în 2003-2004
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
raport al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și cultul mozaic. Religia catolică este și ea recunoscută în anumite teritorii și departamente de peste mări. Noțiunea de laicitate și reglementările ce derivă din ea sunt încă subiect de dezbatere, cum a fost cazul în 2003-2004, cu legea privind
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și cultul mozaic. Religia catolică este și ea recunoscută în anumite teritorii și departamente de peste mări. Noțiunea de laicitate și reglementările ce derivă din ea sunt încă subiect de dezbatere, cum a fost cazul în 2003-2004, cu legea privind însemnele religioase în
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
mai puțin importante, în special: iudaismul din Antichitate, diferite ramuri protestante din vremea Reformei și islamul de la sosirea în Franța a imigranților din Maghreb și din Orientul Mijlociu în secolul al XX-lea. De asemenea, pe teritoriul național, sunt prezente diverse culte creștine (Biserica Apostolică Armeană, , mormonismul, Biserica neo-apostolică, Martorii lui Iehova, menonitismul) sau non-creștine (hinduismul, budismul, bahaismul, alevismul). În principiu, statul francez interzice recensăminte cu caracter religios sau filosofic; estimările ponderii fiecărei confesiuni, a ateismului și agnosticismului rămân imprecise și dificil
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Grandes écoles" sunt, adesea, considerate a fi mai performante și mai elitiste decât universitățile. Aproape 17% dintre elevii învățământului primar și secundar sunt școlarizați în unități private, cea mai mare parte sub contract de asociere cu statul și, adesea, cu cultele religioase. Franța a cunoscut în perioada postbelică o mărire considerabilă a ratei de școlarizare. În 1936, mai puțin de 3% dintr-o promoție obținea bacalaureatul; acest procentaj a depășit 30% în 1985 și 60% în 1995. Totuși, această democratizare a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele preot al cultului imperial "coronatus Daciarum trium", discutând problemele și nevoile provinciei și formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian s-au confruntat cu năvălirile dacilor
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
vinuri superioare și articole de lux. Conform inscripțiilor și monumentelor artistice descoperite, locuitorii provinciei române venerau o varietate extraordinară de divinități: Se manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor. Erau construite clădiri tipice arhitecturii române: temple, amfiteatre, edificii, băi
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor. Erau construite clădiri tipice arhitecturii române: temple, amfiteatre, edificii, băi publice, vile suburbane și rustice. Au fost descoperite urme
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
arheologice ce datează din secolul IV în spațiul nord-dunărean, ca gema de la Potaissa, donariul de la Biertan, discul cu monograma lui Christos, opaițe din bronz decorate cu semnul crucii, părți ale unui candelabru din bronz, ce atestă prezența unor lăcașuri de cult. Pe ruinele fostului castru român de la Porolissum sunt atestate biserici creștine. S-au găsit urme de bazilici la Sucidava și la Morisena. S-au găsit locașuri de cult ce indică existența unor preoți și ierarhi. S-au găsit mărturii lingvistice
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
părți ale unui candelabru din bronz, ce atestă prezența unor lăcașuri de cult. Pe ruinele fostului castru român de la Porolissum sunt atestate biserici creștine. S-au găsit urme de bazilici la Sucidava și la Morisena. S-au găsit locașuri de cult ce indică existența unor preoți și ierarhi. S-au găsit mărturii lingvistice ce atestă astfel răspândirea creștinismului, păstrându-se cuvinte că "basilica", "credință", "lege", "cruce", "înviere" etc. În Scytia Minor, creștinismul a luat avânt mai repede decât în Dacia, Dobrogea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
dependența de timp, spațiu și alte condiții au contribuit la asimilarea relativ rapidă a traco-geto-dacilor. Printre factorii de bază ai romanizării traco-geto-dacilor pot fi evidențiați următorii: limba latină, colonizarea română, armata română, instituția cetățeniei române, dreptul român, sistem administrativ provinciala, cultele religioase române, religia creștină, căsătoriile mixte daco-romane, educația de tip român, valorile culturale și morale române, urbanizarea, așezările rurale române, relațiile economico-comerciale, sistemele de alianțe cu dacii liberi, limesul dacic etc. Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latină și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
s-au descoperit cantități însemnate de ceramică fină (ilustrative sunt ceștile globulare ce prezintă două torți supraînălțate; acestea erau ornamentate cu motive solare incizate: cercuri concentrice, cercuri solare sau zigzaguri). Repertoriul decorativ indică o schimbare majoră și în viața spirituală: cultul fertilității și al fecundității (consacrat prin bogata și variata plastică neo-eneolitică) este înlocuit cu un nou cult - cel al soarelui. Au fost descoperite alte așezări aparținând culturii Verbicioara la Clocociov (punctul ”Pădurea Iliescu”), la intersecția străzilor Oituz și Dealul Viilor
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]