55,287 matches
-
cu care se confruntă țara sa natală, Venezuela, ceea ce i-a atras probleme din partea celor două părți ale eșichierului politic. În toamna aceasta a publicat în Los Angeles Times un articol intitulat De ce nu vorbesc despre politica venezueleană, în care afirma că îi înțelege pe opozanți, deși nu împărtășește toate pozițiile lor, și că respectă autoritățile, chiar dacă nu este de accord cu toate deciziile lor. Lăudat de Claudio Abbado sau de Sir Simon Rattle, ca un star al Statelor Unite, este adulat
De Anul Nou, Tritsch Tratsch - Polka sub bagheta lui Dudamel, la Wiener Philhamoniker by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105882_a_107174]
-
anii 60. La Lausanne am vorbit despre Spatele omului, iar la Luxemburg despre problemele traducerii în teatru... Drumuri diverse, încrucișate, dar fără plan, nici ordine. Multe lucruri și vorbe agreabile, dar lipsite de acel centru care organizează un an și afirmă o identitate. Brook mi-a semnalat această tendință a mea de a nu mă focaliza. Ii știu limitele, dar nu-i rezist, căci eu răspund tentațiilor! Și un mare autor spune: "acceptați tentația până nu dispare". Apoi, ca eveniment personal
Corespondență specială de la Paris de la Prof. Univ. Dr. GEORGE BANU: Anul trecut () [Corola-website/Journalistic/105889_a_107181]
-
Mihai Dim. Sturdza. „A împărțit, ca un adevărat prieten, speranțele, neliniștile, lipsurile inerente zilelor de pribegie a căror pecetie arzătoare a fost păstrată în inimile noastre. D. de Saint-Aulaire ne-a dovedit că era adevăratul prieten în vremurile de reștriște”, afirma Regina Maria. „Eminescu nu e o floare rară, desfăcută aproape prin miracol dintr-o sămânță adusă din întâmplare pe solul Daciei de suflarea vânturilor apusene: este un astru trăsnit din adâncurile cerurilor din Răsărit, ca mărturie despre o civilizație tânără
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
din Răsărit, ca mărturie despre o civilizație tânără și nouă, dar înrădăcinată într-un trecut de veche cultură și de severă tradiție. Ca și a Luceafărului său, și lumina lui a străbătut, înainte să ajungă până la noi, o cale lungă”, afirmă autoarea volumului, Rosa Del Conte. Cartea Rosei Del Conte e prețioasă pentru multe alte motive. Pentru întâia oară opera poetică a lui Eminescu este analizată și interpretată în întregimea ei, adică ținând seama de toate variantele, fragmentele și ciornele care
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
radioamatorismului românesc. A publicat numeroase articole tehnice de susținere a activităților radioamatorilor de emisie, inclusiv o rubrică intitulată " Unde Scurte", la care i-a avut colaboratori pe "Liviu Macoveanu" (YR5LM) și "Vali Vasilescu" (YR5VV). Într-un articol din 1936 el afirmă că: "România este țara cu cel mai mic număr de radioascultatori". În "Almanahul Universul" pe anul 1937, cu prilejul intrării în funcțiune a emițătorului național de la Bod, reia criticile privind soluția adoptată, care nu asigură acoperirea radio 100% a teritoriului
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii și 623 de parohii, misiuni și instituții (dintre care 456 sunt parohii). Eparhiile construite pe baze etnice
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
180-330 avioane de vânătoare pe lună, (cifra reală era de peste 490 de aparate lunar) și că acest nivel de producție avea să scadă, ceea ce însemna că RAF nu era capabilă să susțină o luptă lungă de uzură. Tot el a afirmat că sistemul de comandă britanic este rigid și inflexibil, avioanele de vânătoare fiind legate de bazele lor. Schmid nu a menționat capacitatea ridicată a serviciilor de reparații și întreținere a RAF, care erau capabile să repună în funcțiune avioanele avariate
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
zboare spre portul Portland. Germanii au fost întâmpinați de Hurricanele din Escadrila nr. 601. Șase avioane Bf 110 au fost distruse, iar trei avariate. Doar un singur Hurricane britanic a fost doborât, iar un al doilea avariat. O altă sursă afirmă că doar patru avioane Bf 110 au fost distruse, în vreme ce o a treia dă cinci avioane germane distruse și cinci avariate. "Zerstörergeschwader" a revendicat o cifră ridicată de 30 de avioane de vânătoare RAF distruse, (în realitate, RAF a pierdut
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
doua conflagrații mondiale, ambele tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat doborârea a 78 de avioane germane pe 13 august 1940. Altă sursă afirmă că RAF a revendicat în mod oficial doar 64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a revendicat distrugerea 70 de avioane Hawker Hurricane
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
fiind descrise în detaliu și menționate periodic. Ideea unui roman frescă de epocă datează de la începutul anilor '30; Ion Marin Sadoveanu a publicat în anii 1932-1933, în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani „n-aveam încă nici planul romanului, nici viziunea personajului”, dar că „mă obsedă însă numele”. Romanul " Sfârșit de veac în București" a început să fie scris în iarna anului 1935, redactarea
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Corpului Funcționarilor Publici. El este decorat cu Ordinul Coroana României în grad de cavaler și invitat la balul de Anul Nou de la Palatul Regal. În urma unei crize suferite în Parlament, baronul Barbu este diagnosticat ca bolnav de cancer, iar medicul afirmă că nu mai are mult de trăit. O anchetă dispusă de intransigentul și ambițiosul procuror Hangiu pe baza informațiilor oferite de Jurubița și de ziaristul Potamiani, precum și a denunțului lui Ivanciu (instigat de Jurubița), evidențiază falsul în acte realizat de
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Cochetarea sa sporadică cu literatura lăsase impresia unei preocupări incidentale. Ideea acestui roman datează de la începutul anilor '30; Ion Marin Sadoveanu a publicat în anii 1932-1933, în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani nu avea intenția să scrie un roman, neavând nici măcar viziunea personajului principal, dar că îl obseda numele Ion Sântu pe care-l va purta ulterior nepotul lui Urmatecu. Scrierea acestui roman
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
1957 că în acei ani nu avea intenția să scrie un roman, neavând nici măcar viziunea personajului principal, dar că îl obseda numele Ion Sântu pe care-l va purta ulterior nepotul lui Urmatecu. Scrierea acestui roman a început, după cum a afirmat scriitorul în februarie 1955, într-o noapte viforoasă de decembrie a anului 1935, după ce fusese povestit de mai multe ori, într-un cerc de prieteni, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole „din cauze din afară de voința autorului”. Scriitorul
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Socec din București, după ce fusese refuzat de alte edituri. Apariția sa a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada bombardamentelor aliate asupra Bucureștiului. Lectura cărții a produs „o savoare particulară și dureroasă în același timp”, după cum afirma Perpessicius într-o cronică publicată cu prilejul tipăririi celei de-a doua ediții a romanului de către Editura „Cultura Națională” în vara anului 1947, atenuând parțial teama bucureștenilor de alarmele aeriene ce se întețeau prin intermediul fanteziei unui oraș tihnit și patriarhal
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
au inclus printre cele mai valoroase și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și el o opinie superlativă
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Tănase Scatiu: „Îl împușc! îl împușc! Hoțul!... care mi-a mâncat averea!... m-a adus în halul ăsta... Aoleu, aoleu! îl împușc!...” Senilul baron Barbu din "Sfârșit de veac în București" este însă neputincios în fața hoțiilor lui Urmatecu, ba chiar afirmă că îi este recunoscător pentru că l-a scăpat de o bătaie de cap și de afaceri plictisitoare. Deși este informat periodic că omul său de încredere îl minte și-l înșală, baronul refuză să renunțe la serviciile lui, continuând să
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
30 „dragoste și nețărmurit devotament și recunoștință Marelui Stăpân și îndrumător al sufletului românesc”. Cu prilejul aniversării unui deceniu de la Restaurația din iunie 1930, Ion Marin Sadoveanu publică un articol omagial de cinci pagini în "Revista Fundațiilor Regale" în care afirmă că regele Carol al II-lea întruchipează „disciplina și legământul părinților și bunicilor noștri, Țara, trecutul și rostul nostru întreg”, iar cuvântul său „naște o aceeași vibrare în toți și pretutindeni, căci e ca o taină pe care o poartă
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Barbu și Jurubița (țiitoarea lui Urmatecu și amanta ulterioară a lui Bubi Barbu, fiul baronului) își găsesc corespondențe în Dinu Păturică, postelnicul Andronache Tuzluc și Kera Duduca din romanul lui Filimon, având un destin similar într-o oarecare măsură. Perpessicius afirma că aparențele acestor asemănări sunt înșelătoare, pentru că, în ciuda unor apropieri la nivelul subiectului, al stratului social din care provin personajele și al mobilurilor care-i animă, unghiul construcției literare și viziunea autorului este diferită. Astfel, Nicolae Filimon realizează o pledoarie
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
prin temă, abordare și personaje, de esență balzaciană. Unii critici literari (printre care Dumitru Micu) susțin însă că imaginea de epocă din acest roman este mai balzaciană decât cea realizată de George Călinescu. Nicolae Manolescu formulează un criteriu de diferențiere, afirmând că, spre deosebire de romanul lui Călinescu care a fost construit deliberat „în sensul convenției balzaciene”, " Sfârșit de veac în București" urmează neintenționat formula balzaciană. Ca și în romanele lui Balzac, banul circulă viu și este o realitate palpabilă ce poate fi
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
la Palat cu prilejul Anului Nou, la care își face apariția și regele Carol I cu regina Elisabeta. „Cartea foiește de viață și are o nescăzută încărcătură dramatică”, constata Ov.S. Crohmălniceanu. Într-o analiză amănunțită dedicată acestui roman, criticul Perpessicius afirma că " Sfârșit de veac în București" este „unul din cele mai temeinice romane documentare ale literaturii noastre epice” grație portretului complex al arivistului Iancu Urmatecu, realizat cu „o minuțiozitate de ceasornicar”, în care se poate detecta talentul unui romancier ce
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
13 mai. A început să circule în rândurile francezilor un zvon cu privire la înaintarea unei coloane de tancuri spre orașul Bulson. Zonul s-a răspândit în rândurile Diviziei a 55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse cu 12 ore mai târziu. În momentul în care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul militar greu. Principalul asalt terestru a fost executat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
capetelor de pod, pentru izolarea celor trei divizii blindate germane. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului I de Armate franceză, al cărei flanc drept începea de la Sedan, a cerut ca sus-numitele capete de pod să fie distruse de bombardiere. El a afirmat că „peste ele va traversa ori victoria, ori înfrângerea!” Generalul Marcel Têtu, comandatul Forței tactice aeriene aliate a ordonat: „Concentrați totul la Sedan. Pioritatea dintre Sedan și Houx este de 1.000.000 la 1". Escadrilele 103 și 150 ale
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
anii 1990 se constată și trecerea unora la culte neoprotestante. Odată cu schimbările de regim de după 1989 și procesul de democratizare din Europa Centrală și de Sud-Est, a devenit posibilă și afirmarea identităților naționale, în ciuda globalizării. În aceste condiții s-au afirmat și tendințele de „construire a etnicității” la etniile care nu au devenit națiuni, inclusiv la romi și chiar la un grup din cadrul lor cum sunt băieșii. În elitele acestora a apărut ideea posibilității afirmării intereselor și a obținerii drepturilor lor
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
albieri”), cei din generația de mijloc drept români, iar cei tineri drept slovaci, eventual maghiari. În rândul elitelor băieșilor există de asemenea diferențe între țări. Cele din Bulgaria resping în general identitatea romă, dar cele din Croația și Ungaria nu, afirmând totodată particularitățile băieșilor. Aceasta reiese din sintagma „romi băieși” pe care o folosesc. Un element important în autoidentificare este mitul originii. Mitologia originară a băieșilor nu este unitară, fiind influențată și de idei științifice sau pseudoștiințifice care ajung în mod
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
este mai avansat, caută să-i includă în rândul lor și pe băieși. Aceasta se observă de exemplu în Croația, unde sunt băieși care, sub influența organizațiilor neguvernamentale rome, se declară romi. Etnicitatea băieșilor este mai mult sau mai puțin afirmată în funcție de țară. La aceasta contribuie și reprezentarea lor prin organizații politice și civice proprii. Un nivel mai semnificativ de reprezentare prin organizații se găsește în Bulgaria. Există Partidul Patriei, prin intermediul căruia rudarii își negociază interesele pe plan local, participând la
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]