57,196 matches
-
de ani, soțul său optsprezece. Căsătoria fusese negociată de către mama lui Ferdinand, Claudia de' Medici, care regentă după moartea soțului său în 1632, reușise să țină Tirolul în afara războiului de treizeci de ani. Cuplul a preferat fastul de la curtea Toscanei, munților Tirolului, prin urmare stăteau mai des la Florența decât la Innsbruck. Ca rezultat, prima lor fiică s-a născut în Toscana. Cuplul a avut trei fiice, însă a doua fiică a murit la naștere. În 1632 Ferdinand a murit. Cum
Anna de' Medici (1616–1676) () [Corola-website/Science/323833_a_325162]
-
al secolului al XIV-lea, atenția lui Murad I a fost atrasă din nou de Balcani. În timp ce vasalul turcilor Șișman era preocupat de războiul cu voievodul muntean Dan I, armatele sultanului au cucerit Sofia, ultima posesiune bulgărească la sud de Munții Balcani. Această victorie le-a deschis otomanilor drumul strategic al Nișului, capătul unei importante căi comerciale europene. În vara anului 1380 sau în iarna anului 1381 (data este încă incertă), armatele sultanului Murad I au atacat pentru prima oară Serbia
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
unde Isus a alungat comercianții din împrejurimile Templului. Iar mormântul (craniului) lui Adam, primul om creat și alungat de Dumnezeu din Rai, va fi și el considerat de către tradițiile creștine a se afla sub Golgota, relocalizat fiind din Hebron sau muntele Moria, unde-l punea de obicei tradiția evreiască Biserica a devenit un important loc de pelerinaj pentru creștini, fiind atestat în acest sens încă din secolul al IV-lea, întrucât este considerat de ei a fi locul învierii lui Isus
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
lui Eragon că a fost un Cavaler al Dragonilor, al cărui dragon se numea tot Saphira. Murtagh și Eragon o salvează pe Arya, care se dovedește a fi o elfă și pleacă împreună să caute ajutorul vardenilor, ascunși în capitala Muntelui Beor, Tronjheim. Acolo, Eragon îi cunoaște pe conducătorul vardenilor, Ajihad, fiica lui Nasuada, Regele piticilor Hrothgar și fiul său Orik. Vardenii sunt atacați de o armată de urgali, iar Eragon este rănit de Durza, dar reușește să ucidă în cele
Ciclul Moștenirea () [Corola-website/Science/323858_a_325187]
-
pe Regele Hrothgar și îl învinge pe Eragon, căruia îi ia sabia Za'roc, dar îi lasă viața. Eragon, Saphira și Roran pornesc spre Helgrind, unde o eliberează pe Katrina și ucid creaturile Ra'zac. În continuare, Eragon călătorește spre munții Beor - unde îl sprijină pe Orik să devină rege al piticilor - și spre Du Weldenvarden - unde își creează propria sabie, Brisingr, află că el și Murtagh sunt frați vitregi și este inițiat în tainele pietrelor Eldunari, care păstrează în ele
Ciclul Moștenirea () [Corola-website/Science/323858_a_325187]
-
atacul unor trupe imperiale conduse de Murtagh și Thorn, dar acestea sunt puse pe fugă de Eragon, Saphira și magicienii elfi. În continuare, conducătoarea vardenilor, Nasuada, îi ordonă lui Eragon să participe la alegerea regelui piticilor care are loc în Munții Beor. Acolo, Eragon este ținta unei tentative de asasinat pusă la cale de clanul Az Sweldn rak Anhûin, pe care piticul Orik îl va exila. Câștigând simpatia piticilor, Orik este ales rege de către aceștia. După încoronarea lui Orik, Eragon și
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
Buhund este o rasă canină, originară din Norvegia, unde este rasa națională. Numele "Buhund" este format prin ligamentarea cuvintelor din limba norvegiană "bu" - însemnând fermă sau cabană de munte de genul celor folosite vara de crescătorii de animale și "hund" - câine. Este cunoscut și sub denumirile alternative: "Buhund nordic", "Spitz nordic" sau "Ciobănesc norvegian". Scheletele unor șase câini, identice cu cele ale câinilor cunoscuți astăzi, au fost descoperite de
Buhund norvegian () [Corola-website/Science/323007_a_324336]
-
Danemarcei iar prin mama ei era descendentă a reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Ei au avut cinci copii: La 7 octombrie 1943 Prințul Christoph a murit într-un accident de avion în Munții Apenini în Italia. Corpul său a fost găsit două zile mai târziu. În Almanahul de la Gotha scrie că a murit ucis în misiune în timpul invaziei germane în Italia.
Prințul Christoph de Hesse () [Corola-website/Science/323028_a_324357]
-
sunt o comunitate mică din România, o populație despre care se spune ca ar fi urmașii dacilor așezați în Valea Jiului. Numărul lor este estimat undeva între 10.000 și 20.000 . i sunt locuitori ai Văii Jiului, depresiunea înconjurată de munții Șureanu, Parâng, Vâlcan și Retezat, străbătută de cele două Jiuri, de Est sau Ardelean, și de Vest sau Românesc Ei au format o comunitate de o rară stabilitate și trăinicie în timp, care a rămas până în ultima vreme foarte puțin
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
până în ultima vreme foarte puțin cunoscută. Termenul „momârlan” a fost și este încă puternic controversat. Termenul "momârlan" , are deci o istorie îndelungată. Băștinași în vârstă susțin că el ar veni de la "momârlele (momâi, oameni de piatră") ridicate pe culmile de munte, pentru închinăciune și pentru orientare. Cercetări lingvistice dovedesc faptul că sursa numelui poate fi foarte veche, și anume pre-indo-europeană, care duce la rădăcina moma cu sens de "mamă" și de a "conduce". Or, momârlanii, păstori care au cutreierat cu turmele
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
pentru orientare. Cercetări lingvistice dovedesc faptul că sursa numelui poate fi foarte veche, și anume pre-indo-europeană, care duce la rădăcina moma cu sens de "mamă" și de a "conduce". Or, momârlanii, păstori care au cutreierat cu turmele lor pășunile din munți, sunt cei care au ridicat pe culmi de munte acele „momârle” sau „momâi”, cu termenul mai nou de „oameni de piatră”, cu rol cultic, închinate "mumei pământului," și de orientare. De aceste „momârle”, sau „momâi”, este legat termenul de "momârlan
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
poate fi foarte veche, și anume pre-indo-europeană, care duce la rădăcina moma cu sens de "mamă" și de a "conduce". Or, momârlanii, păstori care au cutreierat cu turmele lor pășunile din munți, sunt cei care au ridicat pe culmi de munte acele „momârle” sau „momâi”, cu termenul mai nou de „oameni de piatră”, cu rol cultic, închinate "mumei pământului," și de orientare. De aceste „momârle”, sau „momâi”, este legat termenul de "momârlan". În ambele variante de denumire veche a "oamenilor de
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
precreștine au fost foarte puternice, coexistând chiar și azi cu credința creștină, a ridica "momârle/momâi" pentru a se închina "mumei pământului" este mai mult decât plauzibil, cu atât mai mult cu cât ei cutreierau mult cu turmele culmile de munți și aveau nevoie atât de ocrotire, cât și de orientare. Deci explicarea termenului de momârlan ca derivând de la „momârlă”, termenul autohton, vechi, pentru „om de piatră”, „momâie”, este singura variantă care rezistă la o examinare lingvistică, documentar-istorică și logică. Momârlanii
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
este o operă în trei acte de Richard Wagner. Muzica și libretul: Richard Wagner. Premiera operei a avut loc la Bayreuth în ziua de 26 iulie 1882 la Festspielhaus. Durata operei: cca 4 ½ ore. Locul și perioada desfășurării operei: Muntele Monsalvat din nordul Spaniei, Evul Mediu Timpuriu. Opera este bazată pe poemul epic din secolul al XIII-lea "Parzival" de Wolfram von Eschenbach, care povestește despre cavalerul arthurian Parzival (Percival) și căutarea de către el a Sfântului Graal, precum și pe "Perceval
Parsifal () [Corola-website/Science/323044_a_324373]
-
în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe. Dispersați, dar numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani din fața autorităților. Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
puterilor imperialiste externe. Dispersați, dar numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani din fața autorităților. Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o descoperire relativ
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani din fața autorităților. Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o descoperire relativ recentă în România, grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
1945, în România au fost antrenate câteva grupuri armate având drept misiune hărțuirea Armatei Roșii, în perspectiva unui viitor conflict Est-Vest. Odată terminat războiul, cea mai mare parte a acestor grupuri sunt desființate, dar unele se mențin în continuare în munți, rezistând activ. În mai 1946, Generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul Constantin Sănătescu, este arestat și acuzat că ar fi reunit sub comanda sa mai multe grupuri subversive. În realitate, „Mișcarea Națională de Rezistență” pe care o
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
mai mult de 80% dintre persoanele implicate în mișcare. Prin urmare, rezistența națională coordonată a fost decapitată. La începutul toamnei anului 1948 și în pofida dispariției oricărei coordonări la nivel național, mai multe grupuri, sau doar indivizi, intră în clandestinitate, în Munții Carpați. Se vor constitui astfel diverse puncte de rezistență armată în ceea ce a devenit o mișcare totalizând mai multe mii de persoane. Rebelii proveneau din toate păturile sociale și din toate regiunile țării. Un ansamblu de măsuri radicale ce tulbură
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
chiar eliminarea fizică, din cauza apartenenței sociale sau politice din trecut. În cele din urmă, la această listă se adaugă cei care intră în clandestinitate pentru a scăpa de o arestare iminentă. Un număr mare de familii s-au refugiat în munți la sfârșitul lui 1948 și începutul lui 1949. În acest sens, responsabilul Consulatului Britanic la Cluj scrie la 1 mai 1949, referitor la subiectul situației partizanilor conduși de Generalul Corneliu Dragalina: Este elementul esențial al revoltei împotriva puterii comuniste. În
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
fuseseră trimiși ""pentru a pune în aplicare acte de sabotaj și de spionaj contra armatei române"". Conform declarațiilor lui Gordon Mason, șeful biroului CIA la București între 1949 și 1951, misiunea agenților parașutați consta în contactarea grupurilor de rezistenți din munți, informarea acestora cu privire la faptul că Occidentul era interesat de soarta lor, aprovizionarea lor cu arme, muniții, medicamente și bani. De asemenea, era prevăzut ca rezistenții români să primească stații de emisie recepție, prin care să rămână în contact cu Occidentul
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
informații britanice (contraspionaj MI6), și în special din cauza spionului Kim Philby aflat în solda sovieticilor, care informa direct NKVD-ul nu este confirmat de C.N.S.A.S în 2016. Astfel, trei agenți formați de americani și trimiși în iunie 1953 în Munții Apuseni au fost capturați fără să fie executați, deoarece autoritățile comuniste doreau să facă din ei agenți dubli. În regiunile orașelor Oradea și Satu Mare, trei agenți parașutați au fost omorâți: unul într-un schimb de focuri, alți doi executați. În
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
iar mai apoi îi trimite în România. În octombrie 1953 are loc procesul acestor 13 parașutiști, cu mare vâlvă. Cei 13 au fost condamnați la moarte și executați la 31 octombrie 1953, în închisoarea Jilava. Grupurile de rezistenți români din munți au fost foarte numeroase și diferite, puțin peste o mie. Puține dintre ele au reușit să se coordoneze la nivelul regiunii în care se aflau. Conform arhivelor Securității care au putut fi recuperate și după mărturiile rezistenților care au supraviețuit
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel toate în rândul grupurile cele mai cunoscute, conform arhivelor C.N.S.A.S, arhivelor Naționale, studii istorice Primar al satului Răchițele (în Munții Apuseni) de trei ori, pentru mai mult de zece ani, înainte de 1945, Teodor Șușman a devenit unul dintre cei mai cunoscuți rezistenți ca urmare a descoperirii osemintelor sale, la 23 iunie 2010, de către CICC, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
geloși pe reușita lui personală. După ce a încercat de mai multe ori, fără succes, prin mai multe scrisori, să își dovedească inocența și să arate cât de perfizi erau acuzatorii, Șușman se simte în pericol și decide să fugă în munți. Acest lucru se va întâmpla în august 1948, iar Șușman va fi însoțit de cei trei fii ai săi: Toader (Teodor junior), Avisalon și Traian. La început, rezistența lor se va limita la asigurarea supraviețuirii, apoi va include reacția la
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]