57,196 matches
-
fii ai lui vor muri în 1958, într-o șură incendiată de Securitate. Întreaga familie Șușman va avea un destin tragic, cu excepția lui Traian, singurul care va supraviețui după ani lungi de pușcărie. Există încă un grup armat din regiunea Munților Apuseni, numit Frontul Apărării Naționale - Corpul de Haiduci, pe care istoricii îl consideră drept important. Acest grup era condus de un fost ofițer al armatei regale, care participase la războiul împotriva URSS pe Frontul de Est, Maiorul Nicolae Dabija, și
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
pe Frontul de Est, Maiorul Nicolae Dabija, și va ataca biroul perceptorului din Teiuș, înarmat cu carabine și pistoale. Autoritățile române vor descoperi refugiul rebelilor după ce îl vor aresta pe unul dintre ei, iar acesta le va indica locul, pe Muntele Mare. O operațiune condusă de forțele de securitate se lansează împotriva rebelilor în dimineața zilei de 4 martie 1949. Conduși de Colonelul Mihai Patriciu, securiștii vor ataca vârful unde erau ascunși rebelii. Au urmat focuri și lupte corp la corp
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Colonel, apoi trecut în rezervă odată cu epurarea armatei de către comuniști. Șef (local) în Partidul Național Țărănesc (PNȚ) cu ocazia alegerilor generale din 1946, Uță a trebuit să fugă, deoarece se știa urmărit de Securitate. Prin urmare, el se retrage în munții Țarcul și Cernei. Încă de la implicarea lui în Rezistență, va căuta să organizeze și să coordoneze între ele diferitele grupuri de rezistență românească din Banat, cu scopul de a întări și a unifica forțele existente, apoi de a organiza o
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
organiza o revoltă populară generală în regiune. Este unul dintre rarii șefi de rețea care au dorit să creeze un schelet regional, apoi național, pentru Rezistență, printr-un plan precis și un calendar. Format exclusiv din locuitori ai satelor de munte din Severin, grupul său va include 30 de persoane - în grup se vor infiltra elemente ale Securității, iar Uță va fi omorât în 1949. În jurul lunii iulie 1947, la București se decide formarea unei organizații de Rezistență în Dobrogea - aceasta
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în grupuri mici, pentru a-și crește șansele de supraviețuire, Grupul Carpatin de Rezistență Națională Armată este cunoscut în special datorită supraviețuirii șefului său, Ion Gavrilă Ogoranu, personalității sale marcante, scrierilor lui, care aduc numeroase detalii cu privire la supraviețuirea partizanilor în munți, în condiții extrem de dificile. Legionar și credincios fervent, Ion Gavrilă Ogoranu a marcat spiritele și a servit chiar ca sursă de inspirație pentru un film românesc ce povestește viața de zi cu zi a unui grup de tineri rezistenți anticomuniști
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în contact cu mai multe grupuri civile sau religioase și va încerca, dar fără succes, să trimită un plic la legația americană. Securitatea pornise deja în căutarea lui, prin urmare, în februarie sau martie 1950, Lupșa se va ascunde în munți, împreună cu Gheorghe Corneliu. Episodul numit "chermeză" a aruncat o umbră asupra intențiilor reale ale lui Victor Lupșa. În noaptea dintre 23 și 24 iulie 1950, apare un zvon conform căruia urma să fie dat semnalul pentru începerea revoltei. 19 sate
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
reuși să îi oprească pe milițieni și pe activiștii comuniști. Dându-și seama de alerta falsă (din cauza inerției tuturor celorlalte sate), răsculații se vor refugia în pădure. Majoritatea vor fi prinși de Securitate, judecați și închiși. În septembrie 1950, în Munții Vrancei se ascundeau peste 100 de partizani. Gheorghe Corneliu se va sinucide în 1951, pentru a scăpa de următorii comuniști, iar Lupșa se va ascunde în pădurile din Munții Zagon, de unde se și trăgea. După mai mulți ani de urmărire
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
fi prinși de Securitate, judecați și închiși. În septembrie 1950, în Munții Vrancei se ascundeau peste 100 de partizani. Gheorghe Corneliu se va sinucide în 1951, pentru a scăpa de următorii comuniști, iar Lupșa se va ascunde în pădurile din Munții Zagon, de unde se și trăgea. După mai mulți ani de urmărire și fugă, pe 27 noiembrie 1955, Lupșa s-a predat autorităților din Câmpulung Muscel, declarând că nu dorește să facă recurs la sentința din iunie 1951, de condamnare la
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
intelectuali, dar și mai mulți soldați din armată. Ținând cont de faptul că schimbările sociale dramatice produse de dictatura comunistă au afectat toate clasele sociale (colectivizarea pământurilor, desființarea profesiilor liberale, naționalizarea tuturor întreprinderilor etc.), spectrul social al rezistenței române din munți semăna cu societatea română în ansamblul ei, deci țăranii reprezentau 80% dintre combatanți. În ceea ce privește etichetele politice, după opinia lui Georges Diener, afilierea rezistenților și a celor care îi sprijineau este marcată de o majoritate fără partid, restul împărțindu-se între
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
obligați să fugă la țară. Pentru aceștia din urmă, rezistența reprezenta răspunsul la problema supraviețuirii în fața unei administrații care le devenise ostilă dar și, pentru cei mai curajoși, răspunsul la dorința de a se lupta cu dictatura. Păduri dese în munți, văi abrupte, platouri la care se ajungea cu greu, toate acestea ofereau rezistenților un refugiu și o vizibilitate bună către câmpiile înconjurătoare. Mulți țărani sau pădurari din satele din jur îi sprijineau logistic și le furnizau informații prețioase despre mișcările
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în unele cazuri chiar până la 15 ani. Membrii Rezistenței armate nu erau numiți "partizani" de către populație, ci Haiduci, termen care desemnează bandiții generoși, considerați eroi populari. Rezistentul și legionarul Ion Gavrilă Ogoranu, care a condus un grup de rezistență în Munții Făgăraș între 1948 și 1956 și a fost prins de-abia în 1976, descrie cu lux de amănunte viața și organizarea mai multor grupuri de rezistenți. Mai degrabă decât o acțiune planificată, mișcarea de rezistență a fost o reacție spontană
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
perioada de 1945-1947, regimul comunist s-a folosit de foști legionari în lupta împotriva rezistenței. Astfel, au existat grupări fantomă, organizate de NKVD și Siguranță, constituite din ex-legionari, utilizate de autorități în depistarea și prinderea celor care se aflau în munți (cazul gruparii Mandea). Rebelii arestați și cei care îi sprijineau erau fie uciși în interogatorii, fie judecați în procese publice sau cu ușile închise. Condamnările erau foarte mari: moartea, sau ani lungi de pușcărie sau de muncă silnică. Au fost
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
absolută cu privire la existența vreunei rezistențe demonstrează preocuparea exacerbată a regimului și teama ca nu cumva un simbol al nesupunerii să devină contagios. Simpatizant al Gărzii de Fier, Gavrilă Ogoranu relatează discursul pe care rezistenții l-au ținut unor vagabonzi din munți în anii 1950: Securitatea era organul esențial al PCR. Asigura menținerea partidului la putere prin acțiuni de supraveghere, prin spionajul intern a vieții private a populației și prin represiune. Această represiune a fost în mod particular foarte brutală până în 1964
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
cuvintele senne, care înseamnă pășune (montană) și hund, însemnând câine. A fost folosit predilect de crescătorii de animale (în special bovine) și însoțea turmele când urcau primăvara pe înaltele și bogatele pășuni alpine, urmând să revină în așezările de la poalele munților la apropierea iernii. În același timp, a fost și un foarte apreciat câine de familie, utilizat pentru tractarea cărucioarelor cu produse, a săniilor, pentru pază și tovarăș de joacă al copiilor. Ciobănescul de Berna este foarte apreciat în Statele Unite ale
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
Rasa este afectată de numeroase forme de cancer, maladii ale sistemului osos și muscular. Este un câine ciobănesc clasic, care este obișnuit cu traiul în aer liber. Preferă zonele cu climat mai răcoros, fiind foarte bine adaptat pentru viața la munte. Este destul de lent în reacții și își va însuși mai greu anumite comenzi de dresaj cu un grad de complexitate mai ridicat. Are instincte înnăscute de conducător de turmă. Acest câine este calm și preferă să nu se grăbească, trăsături
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
Regula Ordinului Fraților Preafericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel Albert, prin harul lui Dumnezeu chemat a fi Patriarh al Bisericii din Ierusalim, iubiților fii în Cristos, B. și ceilalți eremiți, care sub a lui ascultare locuiesc în preajma Izvorului, pe Muntele Carmel, salutare în Domnul și binecuvântare de la Duhul
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
Regula Ordinului Fraților Preafericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel Albert, prin harul lui Dumnezeu chemat a fi Patriarh al Bisericii din Ierusalim, iubiților fii în Cristos, B. și ceilalți eremiți, care sub a lui ascultare locuiesc în preajma Izvorului, pe Muntele Carmel, salutare în Domnul și binecuvântare de la Duhul Sfânt. De multe ori și în multe feluri, Sfinții Părinți au stabilit cum fiecare, indiferent de Ordinul în care s-ar găsi sau de felul de viață călugărească ce și-ar fi
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
și-a trăit în ultima parte a vieții. Deși ar fi putut să folosească cetățenia israeliană, inclusiv pensia și celelalte avantaje garantate de titlul obținut, el a preferat lupta, rezistența, în meleagurile de care era legat. S-a refugiat în munți, ca pe vremea lui Antonescu. „Mereu ne spunea că-l caută Securitatea, să-l lege. Eu eram de 11 ani când a venit potera și l-a luat cu cătușe la mâini. Înainte vreme, a stat fugar în Dealu Săcăturii
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
lui Antonescu. „Mereu ne spunea că-l caută Securitatea, să-l lege. Eu eram de 11 ani când a venit potera și l-a luat cu cătușe la mâini. Înainte vreme, a stat fugar în Dealu Săcăturii, cel mai înalt munte din Nistorești, unde a mâncat numai mure, zmeură și bureți” (Gaftona Chiciorea, nepoata sa de la Năruja). Femeia își amintește că unchiul ei a fost prins de securiști. „De foame, a coborât în sat. L-au ținut legat șapte luni, iar
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
în terțiar prin sedimentele aduse de apele curgătoare din Alpi. Pe direcția est-vest câmpia are o lungime de 400 km și o lățime între 70 și 200 km. La nord și vest câmpia are un relief deluros fiind limitată de munții Alpi, iar la sud de munții Apenini. La est este mărginită de coasta Mării Adriatice, unde Padul se varsă printr-o deltă largă. este regiunea cu populația cea mai deasă și pământul cel mai roditor din Italia. Aici se cultivă
Câmpia Padului () [Corola-website/Science/323091_a_324420]
-
apele curgătoare din Alpi. Pe direcția est-vest câmpia are o lungime de 400 km și o lățime între 70 și 200 km. La nord și vest câmpia are un relief deluros fiind limitată de munții Alpi, iar la sud de munții Apenini. La est este mărginită de coasta Mării Adriatice, unde Padul se varsă printr-o deltă largă. este regiunea cu populația cea mai deasă și pământul cel mai roditor din Italia. Aici se cultivă sfeclă de zahăr, viță de vie
Câmpia Padului () [Corola-website/Science/323091_a_324420]
-
astăzi). Istoricii rasei sunt de părere că au existat câini asemănători în Scoția și Țara Galilor, cu specificația că cei din Scoția erau de talie mai mare, mai puternici și mai voluntari, folosiți pentru a urmări și încolți oile semi-sălbatice din munți, iar cei din Țară Galilor erau mai mici în talie, măi agili și mai maleabili, preferați de crescătorii de capre. Cele două varietăți au suferit încrucișări succesive de-a lungul veacurilor, singurele criterii urmărite fiind obținerea unor exemplare robuste, rezistente
Collie cu păr lung () [Corola-website/Science/323125_a_324454]
-
(numit și "Pasul Surduc") este o trecătoare situată, în partea vestică a Carpaților Meridionali în defileul Jiului, în centrul „Parcului Național Defileul Jiului”, între munții Parâng la est și Vâlcan la vest, la o altitudine de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu Jiu - Câmpu Mare" (Depresiunea Olteană), de-a lungul Drumului național 66, suprapus peste un segment al Drumului
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
de cele mai multe ori Irlanda și reformarea Camerei Lorzilor s-au înscris pe aceeași linie. În această perioadă el a călătorit în întreaga lume: Imperiul Rus și Asia Centrală (1888 - 1889), Persia (1889 - 1890), Siam, Indochina Franceză și Coreea (1892), Afghanistan și Munții Pamir (1894). El a publicat de asemenea o serie de cărți legate de Asia centrală și răsăriteană și chestiunile politice legate de aceste regiuni. Curzon a fost un călător înrăit și curajos, iubitor al Orientului, geograf amator. A fost răsplătit
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
expansionistă agresivă și nemascată a Imperiului Țarist împotriva controlului britanic asupra Indiei. Calea ferată începea în orașul Krasnovodsk sau Kîzîl Su de lângă Marea Caspică, azi Türkmenbașy, se întindea de-a lungul Deșertului Karakum, trecea prin Așgabat, continua de-a lungul Munților Kopet Dag și ajungea la Tejen. În vreme ce rușii au susținut neîncetat că unicul scop al acestei căi ferate era creșterea controlului local în provinciile asiatice ale imperiului, Curzon a dedicat un întreg capitol din cartea sa „Russia in Central Asia
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]