54,049 matches
-
să transmit niște mesaje, ca spectacolul meu să aibă viață. UF demistifică de fapt corpul ca templu, prin umor și spontaneitate. Coregrafia e drumul cel mai frumos între două puncte. Teatrul coregrafic ar trebui văzut din tavan, pentru ca desenul de pe scenă să fie mai vizibil. Publicul nu numai că te vede, dar și tu îl simți foarte bine. Verbul teatral este și el o emanație a corpului, așadar ar putea aparține nu doar teatrului, ci și dansului. „Prin Gigi Căciuleanu, Tzara
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
mai dansat niciodată să danseze și să-și găsească locul în spectacole. Gigi Căciuleanu are o contribuție majoră la cultura românească, reprezintă o școală de dans și teatru coregrafic", mărturisea Ion Caramitru, directorul Teatrului Național București. Ai dansat pe marile scene ale lumii și ți-ai dedicat viața acestei arte. În ce măsură dansul are un limbaj universal? Cu siguranță, atunci când ajung pe scenă sau într-o sală de dans nu mă mai situez într-un punct geografic. Când intru într-un teatru
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
reprezintă o școală de dans și teatru coregrafic", mărturisea Ion Caramitru, directorul Teatrului Național București. Ai dansat pe marile scene ale lumii și ți-ai dedicat viața acestei arte. În ce măsură dansul are un limbaj universal? Cu siguranță, atunci când ajung pe scenă sau într-o sală de dans nu mă mai situez într-un punct geografic. Când intru într-un teatru, e ca într-un templu. Iar în teatru nu există scene mari și scene mici, ci doar spectacole foarte bune și
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
dansul are un limbaj universal? Cu siguranță, atunci când ajung pe scenă sau într-o sală de dans nu mă mai situez într-un punct geografic. Când intru într-un teatru, e ca într-un templu. Iar în teatru nu există scene mari și scene mici, ci doar spectacole foarte bune și spectacole proaste. Cum a fost turneul la Veneția? Am prezentat un spectacol la Teatrul Goldoni unde mai dansasem și înainte alături de o companie franceză. Teatrul este o minune. Înainte am
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
limbaj universal? Cu siguranță, atunci când ajung pe scenă sau într-o sală de dans nu mă mai situez într-un punct geografic. Când intru într-un teatru, e ca într-un templu. Iar în teatru nu există scene mari și scene mici, ci doar spectacole foarte bune și spectacole proaste. Cum a fost turneul la Veneția? Am prezentat un spectacol la Teatrul Goldoni unde mai dansasem și înainte alături de o companie franceză. Teatrul este o minune. Înainte am fost invitat la
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
La lansare, criticul Ludmila Patlanjoglu îți caracteriza volumul ca ”Teluric și celest, senzual și spiritual” și sublinia faptul că ești un virtuoz al formei și al ideii prin dans. ”Gigi Căciuleanu dansează pe foaia albă cu aceeași grație ca pe scenă, compunând un chip cioplit din frânturi de viață, din frânturi de corp, din zdrențe de vis, din picături de hău”. Acest volum reprezintă crâmpeie de viață, la fel ca și expoziția organizată cu migală și artă de Irina Tapalagă, ca
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
aceste lucruri își pierd eticheta. Clasicismul lui Miriam Răducanu se leagă cu modernismul Maiei Plisețkaia și cu teatralitatea exacerbată a Pinei Bausch. Eu n-aș spune că Pina era coregrafă. Era un fel de clown păsăresc. Când punea piciorul pe scenă parcă era laba de gâscă a Babei Iaga. Pina Bausch, nemțoaică, Baba Iaga, rusoaică. Cine a creionat-o foarte bine, a fost Fellini, cu acel personaj straniu din Se la nave va. Fiecare dintre ele a evoluat altfel de-a
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
a oglinzii. Și revin la acest volum, Miroirs, care vorbește despre cealaltă parte a oglinzii mele. La ce te referi? Fiecare are călătoria lui. Cele trei balerine au avut o călătorie de la Teatrul Țăndărică și Bolșoi ori Essen pe marile scene ale lumii... Toți ne-am inspirat de la Alice și de la Lewis Carroll, dar fiecare am gândit într-un mod diferit. Mie mi-e teamă de oglinzi, mă înspăimântă, pentru că nu înțeleg cum funcționează. În oglindă, mâna mea dreaptă e stânga
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
euclidiene. Unghiurile pe care le vezi în oglindă nu sunt la fel. Poate din cauza perspectivei. Mișcându-te, schimbi unghiurile de fiecare dată când te uiți. Am avut un moment de groază în Marea Mediterană. Eram cu Ruxandra Racovitză, partenera mea de scenă de o viață, și ea care este o foarte bună înotătoare a plonjat în mare și m-a îndemnat să plonjez și eu. M-am speriat înfiorător de acel hău pe care eu îl văd adesea și în oglindă, un
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
solo al ei. Când am terminat, mi-a zis: „Ăsta este finalul: noi doi”. Eu vedeam un balon plecând în aer, iar ea a ripostat: „nu, trebuie să fie două”. Mi-era foarte teamă pentru că spectacolul trebuia să fie pe scena de la Bolșoi și închipiți-vă că după Béjart, după Alicia Alonso, veneam noi. Muzica lui Scedrin era asemănătoare unor picături de aur care cădeau. Și noi doi, cu acel final simplu și pur... Aș dori să folosesc un fragment din acest
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
am văzut și ei s-au văzut. Regia a fost făcută de Valerian Mareș și fiecare și-a pregătit numărul lui. Excelenți au fost și Adi Nour, care cântă cu corpul, Alex Călin, care a jucat și în Furtuna de pe scena TNB. Sunt bucuros când văd că fiecare dintre ei are conceptul lui, programul lui. Aceste frânturi de poeme și desene sunt de fapt dansuri, iar dansurile sunt în esență poezie, desen, linie pură. Scrii: ”Circ, balamuc, bordel, pogrom/ Hocus și
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
este cel mai bufon pentru că își prezintă ”cocoașa” publicului. Eu cred că întotdeauna m-am simțit bufon. Îmi plăceau la nebunie și piruetele spiritului și nebunia minții. Mi-am dorit de mult să fac ca acest bufon să trăiască pe scenă. Suntem în Anul Shakespeare. Cum ai aplicat în dans discursul bufonului din opera Marelui Bard? L-am tradus prin mișcare. În dans, ești cu adevărat bufon pentru că dansul solicită toți atomii corpului. Eu cred că omul se diferențiază de alte
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
tot felul de proiecte, după o logică a hazardului. Discursul lui Lari Giorgescu din D’ale noastre se continuă în L’Om DAdA, merge către absurdul românesc. Ce te dezamăgește în lumea de azi? Aproape totul. La Paris mă îngrozesc ”scenele” copiilor care ies de la școală, care țipă, urlă, se bat. Am văzut copii, la fel, ieșind din școală, la Chișinău. Erau cu totul altfel. Deschiși, surâzători... La Paris, unde copiii au totul, sunt prost educați. Mă dezamăgește că totul se
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
orice proiect fluturele își arde aripile. Noi ne dorim aceste arderi, pentru că avem nevoie de o Pasăre Phoenix. Cum lucrezi? Eu fac ceea ce se poate numi spectacole de autor. Îmi concep propriile scenarii, propria gamă de mișcări și punerea în scenă, propria spațialitate și uneori chiar propria scenografie. Mi se pare mai interesant să explorez lucrurile în profunzime, fără să caut inovația de dragul inovației. Sunt încântat să creez și să propun o lume a mea în care să-i pot atrage
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
Mie mi-ar fi fost suficient să-l știu acasă. Explicația gestului meu este simplă, nefiind simplistă deloc. Ideea acestui festival a plecat de la Motu Pittis care îl vedea cântat mai mult de oamenii de pe plajă decât de artiștii de pe scenă. Asta a fost visul lui, acela de a pune publicul de muzică sufletului la locul lui cuvenit și binemeriatat, adică în centrul atenției. Că s-a ajuns la delirul asta vestivalier de tip Epoca de Aur este numai meritul lui
Florin Chilian, în război cu Marius Tucă. "De ce nu mai merg la Folk You" by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/106034_a_107326]
-
Aur este numai meritul lui Tucasou. Dar să revin la explicație. Toată lumea a înțeles că s-au scumpit banii și că abia acum ies adevăratele caractere la lumină, motiv pentru care imensă majoritate a celor care au fost vreodată pe scena festivalului au acceptat, ca și mine, să vină o dată, de două ori cu bani de acasă pentru că ideea lui Motu Pittis să nu moară. Problema a aparut atunci când la ediția din toamnă de la București, ediție unde fiind implicată Primăria București
Florin Chilian, în război cu Marius Tucă. "De ce nu mai merg la Folk You" by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/106034_a_107326]
-
transport in comun, etc. Spații girate de primăriile orașelor și comunelor. Nu doar familia și școala educă, ci și trecerea sau petrecerea timpului în aceste spații. Iar aici se petrec multe, la toate orele zilei și ale nopții. Se petrec scene de violență sub ochii cetățenilor care nu intervin, a copiilor care privesc curioși, a adolescenților care privesc indiferenți sau admirativ și care adeseori provoacă astfel de scene. Nimeni nu vede însă legătura între țipetele, urletele, înjurăturile grupurilor de adolescenți care
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
aici se petrec multe, la toate orele zilei și ale nopții. Se petrec scene de violență sub ochii cetățenilor care nu intervin, a copiilor care privesc curioși, a adolescenților care privesc indiferenți sau admirativ și care adeseori provoacă astfel de scene. Nimeni nu vede însă legătura între țipetele, urletele, înjurăturile grupurilor de adolescenți care ocupă jocurile copiilor din parcuri și bătăile din școli. În urmă cu doi ani am fost martora unei scene de o rară violență, petrecută sub ochii a
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
sau admirativ și care adeseori provoacă astfel de scene. Nimeni nu vede însă legătura între țipetele, urletele, înjurăturile grupurilor de adolescenți care ocupă jocurile copiilor din parcuri și bătăile din școli. În urmă cu doi ani am fost martora unei scene de o rară violență, petrecută sub ochii a peste o sută de cetățeni și la un metru distanță de un grup de adolescenți ce priveau râzând. Eram cu o colegă în Piața Unirii. Ea venea dintr-o țară vestică. Eu
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
faptul că un moment se lăsase tăcerea în forfotitoarea piață a Unirii. Am părăsit definitiv piața și nu mai pot să trec pe acolo fără să îmi amintesc urletul de moarte al câinelui și fețele vesele ale adolescenților care priveau scena de o violență incredibilă. Colega mea bolborosea frânturi de fraze din care în final reieșea că trebuie să-l alertăm pe primar. Am scris primarului o scrisoare. Era perioada alegerilor și mă gândeam că va primi cu mai multă sensibilitate
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
primar. Am scris primarului o scrisoare. Era perioada alegerilor și mă gândeam că va primi cu mai multă sensibilitate și că va lua măsuri pentru ca cetățenii orașului și mai ales copiii, tinerii, să nu mai fie expuși la astfel de scene. Am așteptat două luni răspunsul. Răspunsul, semnat de un viceprimar, mă asigura că totul a fost corect și în interesul orașului. Am fost definitiv dezamăgită de posibilitățile cetățenilor de participare la schimbarea în bine a atmosferei orașului nostru iubit. Acum
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
Am fost definitiv dezamăgită de posibilitățile cetățenilor de participare la schimbarea în bine a atmosferei orașului nostru iubit. Acum, când și din orașul nostru apar plângeri privind violența în școli, mi-am amintit fețele vesele ale tinerilor care priveau amuzați scena de suferință mortală a câinelui. Priviți la televizor fețele martorilor dinafară la accidente grave de circulație, intervievați de reporter în legătură cu evenimentul! Adeseori vezi o umbră de zâmbet în timp ce îți relatează despre persoanele care au murit în accident. Violența
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
Marina Constantinescu O piesă cu subiect biblic reduce, în general, numărul cititorilor, al regizorilor dispuși să o pună în scenă și chiar al spectatorilor. Pe de o parte, pentru că se face prea mult tapaj de credință, fără suport profund, iar efectul este de saturație. Pe de altă parte, pentru că este dificil să găsești un subiect care să nu stîrnească un
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
de pușcărie, de teroare, să anihileze spiritul, forța minții și a sufletului de a crede într-o idee, în valoare, în valoarea libertății ființei, a lumii. Toată această poveste, pe care nu se pedalează neapărat, care este explicită episodic, în scene mici, aproape parantetice, crează, în plus, o emoție specială, calmă, interioară, intimă. Și sentimentul concret că modelul adevărului absolut și al rostirii lui nu a încetat să existe și să se propage, în ciuda absurdului năucitor din realitate. Privațiunea de libertate
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
de a borda acest subiect nu neapărat analitic, ci meditativ. Piesa dă posibilitatea ascensiunii terapeutice către sine. Am văzut la sfîrșitul anului trecut, la Teatrul Maghiar din Cluj, premiera pe țară cu Discipolii lui Visky Andras, un spectacol pus în scenă de regizorul Tompa Gabor, secondat de colaboratorii săi fideli, și constanți în ultima vreme, scenografa Carmencita Brojboiu și coregraful Florin Fieroiu. Fin cunoscător al personalității și scriiturii lui Visky Andras, al lumii lui interioare, al filosofiei reale de viață pe
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]