56,318 matches
-
rădica la locul ce se chiamă Gura Motrului"". La acea vreme primea, după cum amintește același document, moșii în Șușița și Groșieri pentru întreținerea sa și hrana călugărilor. Trebuie subliniat că Logofătul Harvat este ctitorul primului așezământ atestat documentar ridicat la Gura Motrului. Cetatea mănăstirească a fost refăcută din temelii în anii 1642-43 de către domnitorul țării Matei Basarab. Participarea lui vodă Matei Basarab nu este surprinsă de vreo pisanie însă este indicată de Patriarhul Constantinopolului, Partenie, care arăta în anii 1640 că
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
reparație a zugrăvelii, după stilul original, s-a făcut cu bunăvoința Înălțimei Sale Barbu D. Știrbei, Prințul stăpânitor a toată Țara Românească, slobozind cheltuiala din Casa Centrală și prin osârdia Cuvioșiei Sale, Arhim. Eufrosin Poteca, eugumenul acestei Sfinte Mănăstiri de la Gura Motrului, la anul 1852, zugrav Niță Stoenescu."". Refacerea picturii a însemnat în epocă o repictare a scenelor acoperindu-le pe cele originale cu un strat protector. Imagini
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
Elena Udrea, Dida Dragan, Simona Sensual, soacra lui Silviu Prigoană, Emonica, Daniela Gyorfi, Mihaela Cocuța, Magda Ciumac, Simona Pătruleasa, Loredana Chivu, Mioara Mantale, Priscila Țuțuianu Ciorogârla Notă: "Părăsește grupul, semnând un contract cu Antena 1 în direct la emisiunea „În gura presei“ a lui Mircea Badea din data de 24 august 2009. Motivul plecării sale din grup: „Relația mea cu conducerea postului Prima Tv a fost, în mare masură, civilizată. Îmi pare rău însă că nu au folosit corespunzator și nu
Mondenii () [Corola-website/Science/310962_a_312291]
-
este un monument statuar ridicat în memoria scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska, amplasat în orașul Gura Humorului (județul Suceava). Scriitoarea de limbă ucraineană Olga Kobyleanska (în limba ) s-a născut la data de 27 noiembrie 1863, în familia unui funcționar mărunt (de religie greco-catolică) din orașul Gura Humorului din Bucovina aflată pe atunci în Imperiul Austro-Ungar
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
în memoria scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska, amplasat în orașul Gura Humorului (județul Suceava). Scriitoarea de limbă ucraineană Olga Kobyleanska (în limba ) s-a născut la data de 27 noiembrie 1863, în familia unui funcționar mărunt (de religie greco-catolică) din orașul Gura Humorului din Bucovina aflată pe atunci în Imperiul Austro-Ungar. În acest oraș, ea și-a petrecut copilăria și adolescența, iar începând din anul 1891, s-a mutat în orașul Cernăuți, unde a locuit pentru tot restul vieții și unde a
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
martie 1942. Opera sa literară are ca temă viața țăranilor bucovineni, huțulilor și intelectualității ucrainene. A fost o luptătoare vehementă împotriva războiului. Teatrul Național din Cernăuți îi poartă numele. La data de 14 noiembrie 2003, în orașul natal al scriitoarei, Gura Humorului, a fost dezvelit bustul scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska, odată cu aniversarea a 140 de ani de la nașterea sa. Acest eveniment a beneficiat de un program artistic ce a fost susținut de formații din regiunea Cernăuți și județul Suceava și de
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
Radei Supreme a Ucrainei, Vasili Boeciko - Consulul General al Ucrainei la Suceava, Ioan Cușnir - prefectul județului Suceava, Gavril Mârza - președintele Consiliului Județean Suceava, senatorul sucevean Ghiorghi Prisăcaru - președintele Comisiei de politică externă a Senatului României și Mircea Dobre - primarul orașului Gura Humorului . a fost realizat în Ucraina și are înscris în relief pe soclul său semnătura scriitoarei. În fața bustului a fost amplasat pe un suport de 3 țevi metalice o tablă de culoare albă pe care au fost înscrise în limba
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
revopsită în galben, numele scriitoarei fiind înscris Olga Kobylianska, mai apropiat de pronunția ucraineană. În fiecare an, reprezentanți ai Consulatului General al Ucrainei din Suceava și ai Uniunii Ucrainenilor din România depun coroane de flori la bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului.
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
(în , transliterat Olha Iulianivna Kobîlianska) (n. 27 noiembrie 1863, Gura Humorului, Bucovina, Austro-Ungaria, astăzi în județul Suceava, România — d. 21 martie 1942, Cernăuți, România, astăzi în Ucraina) a fost o scriitoare ucraineană, reprezentantă a curentului literar modernist. Romanele sale explorează stările stările sufletești specifice micii burghezii intelectuale de la sfârșitul secolului
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
Romanele sale explorează stările stările sufletești specifice micii burghezii intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și pledează pentru emanciparea femeii. s-a născut la data de 27 noiembrie 1863, în familia unui funcționar mărunt (de religie greco-catolică) din orașul Gura Humorului din Ducatul Bucovina care se afla în acea vreme sub stăpânire austro-ungară. Era al patrulea copil al lui Julian Kobyliansky și al soției sale, Maria Werner. Tatăl ei era născut în Galiția. Mama sa, Maria Werner, provenea dintr-o
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
denumită Strada Iancu Flondor, a primit denumirea de Strada Olga Kobyleanska, iar Teatrul Muzical-Dramatic a devenit Teatrul Olga Kobyleanska. De asemenea, în memoria sa, a fost ridicat un monument în acest oraș. În anul 2003, în orașul natal al scriitoarei, Gura Humorului, a fost instalat bustul scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska, odată cu aniversarea a 140 de ani de la nașterea sa. Bustul a fost realizat în Ucraina având înscris pe soclul său semnătura scriitoarei. În prezent, două romane ale Olgăi Kobyleanska și anume
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
peșterilor, cât și pe suport moale (os, corn, fildeș). Foarte probabil, aceste unelte de dimensiuni mici erau înmănușate în mânere de os sau de lemn. Pictura era realizată cu ajutorul ocrului, un oxid de fier sau de magneziu. “Pictorul” frământa în gură acest ocru, apoi îl amesteca într-un recipient realizat din stalagmite retezate cu grăsimi sau cu apă. Pictura propriu-zisă era realizată cu ajutorul unui pămătuf din plante și care îndeplinea rolul de pensulă sau, mult mai frecvent, utiliza un tub de
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
recipient realizat din stalagmite retezate cu grăsimi sau cu apă. Pictura propriu-zisă era realizată cu ajutorul unui pămătuf din plante și care îndeplinea rolul de pensulă sau, mult mai frecvent, utiliza un tub de trestie cu ajutorul căruia sufla ocrul aflat în gură; după unele cercetări, unele reprezentări (cele realizate într-o tehnică asemănătoare cu pointillée) au fost realizate prin suflarea direct din gură a pigmentului. Operațiunea trebuie să fi fost destul de laborioasă, căci sunt multe reprezentări care combină două-trei culori, iar ocrul
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
îndeplinea rolul de pensulă sau, mult mai frecvent, utiliza un tub de trestie cu ajutorul căruia sufla ocrul aflat în gură; după unele cercetări, unele reprezentări (cele realizate într-o tehnică asemănătoare cu pointillée) au fost realizate prin suflarea direct din gură a pigmentului. Operațiunea trebuie să fi fost destul de laborioasă, căci sunt multe reprezentări care combină două-trei culori, iar ocrul are calități astringente. Originea utilizării ocrului trebuie căutată în tehnica tatuajului (mai precis, a vopsirii corpului). Deși nu există dovezi clare
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Gura Humorului este un lăcaș de cult ortodox din orașul Gura Humorului (județul Suceava). Ea a fost construită în anul 1862, fiind pe rând biserică armenească, biserică luterană și apoi, după cel de-al doilea război mondial, biserică ortodoxă. Biserica "Sf.
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Gura Humorului este un lăcaș de cult ortodox din orașul Gura Humorului (județul Suceava). Ea a fost construită în anul 1862, fiind pe rând biserică armenească, biserică luterană și apoi, după cel de-al doilea război mondial, biserică ortodoxă. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Gura Humorului se află pe
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
cult ortodox din orașul Gura Humorului (județul Suceava). Ea a fost construită în anul 1862, fiind pe rând biserică armenească, biserică luterană și apoi, după cel de-al doilea război mondial, biserică ortodoxă. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Gura Humorului se află pe strada Mănăstirea Humor nr. 2, pe drumul ce duce către Mănăstirea Humor. Biserica a fost construită în anul 1862 de către comunitatea armenilor din orașul Gura Humorului (localitate aflată pe atunci în Ducatul Bucovinei din cadrul Austro-Ungariei), în
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
război mondial, biserică ortodoxă. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Gura Humorului se află pe strada Mănăstirea Humor nr. 2, pe drumul ce duce către Mănăstirea Humor. Biserica a fost construită în anul 1862 de către comunitatea armenilor din orașul Gura Humorului (localitate aflată pe atunci în Ducatul Bucovinei din cadrul Austro-Ungariei), în memoria lui Lusik Koilavian. Lăcașul de cult îl avea inițial ca patron pe Sfântul Gheorghe. În lăcașul de cult se află încastrate în pereți două plăci de marmură (una
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
deceniu mai târziu numărul armenilor scăzuse la 1.710. Începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, numărul armenilor s-a micșorat vertiginos. De asemenea, și comunitatea armenilor din oraș a scăzut numeric. În 1890, Dimitrie Dan afirma că în târgușorul Gura Humorului mai locuiau doar 10-15 familii de armeni. Deoarece comunitatea din oraș era redusă numeric, această biserică era administrată de Parohia armeano-ortodoxă din Suceava, iar unul dintre preoții armeni din Suceava se deplasa aici de cinci ori pe an pentru
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
iar unul dintre preoții armeni din Suceava se deplasa aici de cinci ori pe an pentru a oficia liturghia în această biserică și anume: În duminica de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), era obiceiul ca membrii comunității armenești din Gura Humorului să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Recensământul din 1930 a numărat în această localitate doar 11 armeni dintr-o populație de 6.042 persoane. Nemaifiind armeni în oraș, lăcașul de cult armenesc din Gura Humorului a fost folosit pentru o scurtă perioadă de timp de către cultul evanghelic-luteran (cu sediul la Sibiu). Fiind distrusă în parte în timpul celui de-al doilea război mondial, biserica se afla într-o stare deplorabilă și conducerea din acele timpuri
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
XIV-lea) flașnetele (în secolul al XV-lea), ceasurile muzicale (în 1598), pianele cu manivelă (în 1805) și cutiile muzicale (în 1815). În 1860, Herr Faber din Viena a construit un cap vorbitor, care putea reproduce mecanic sunetele vocii umane. Gura păpușii avea buzele și limba din cauciuc care puteau fi controlate pentru a modela sunetul dorit. În gât se afla o rotiță de ventilator cu ajutorul căreia era obținută litera "r". Corzile vocale erau simulate printr-un muștiuc, iar gura, de
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
umane. Gura păpușii avea buzele și limba din cauciuc care puteau fi controlate pentru a modela sunetul dorit. În gât se afla o rotiță de ventilator cu ajutorul căreia era obținută litera "r". Corzile vocale erau simulate printr-un muștiuc, iar gura, de formă ovală, își putea modifica dimensiunile după nevoie. Când „vorbea franțuzește”, păpușa avea un tub atașat de nasul său. Toate aceste mecanisme erau controlate cu repeziciune prin intermediul unor clape, însă rezultatele obținute erau mediocre. Din 1876 au apărut pianele
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
urechea umană, întrucât girafele comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor. Limba de culoare gri, foarte lungă (circa 41 de cm), îi permite să-și curețe urechile. Are două coarne și o creastă osoasă datorită dezvoltării excesive a oaselor frontale și nazale. Gura este diferită de cea a altor rumegătoare, buza superioară nu este tăiată ca la cămile, are o formă mai ascuțită. Are un sistem care îi permite să deschidă și să închidă fosele nazale în mod voluntar, protejându-le de praf
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
tratamentul fazelor de excitație maniacală din evoluția psihozelor maniaco-depresive sau în tratamentul psihozelor organice. În afara efectelor terapeutice, medicamentele neuroleptice produc și o serie de manifestări adverse secundare. Foarte gravă este diskinezia tardivă, care constă în mișcări involuntare anormale ale limbii, gurii sau altor segmente ale corpului. Aceasta apare după o cură îndelungată și poate persista chiar după întreruperea tratamentului neuroleptic. Medicamentele neuroleptice se obțin prin sinteză chimică, există însă și unele substanțe din natură aplicate în terapia psihiatrică. Un exemplu îl
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]