65,481 matches
-
de-acasă primăvara la Gropeni singur, cu 10000 de lei pentru muncă. Nu găseam oameni, am lucrat cu elevi de clasa a XII-a și cu țigani. Făceam seara tot felul de robinsonade ca să-mi mențin forma. Mă repezeam pe-acasă, aveam meciurile noastre conjuncturale și trebuia să fiu mereu în formă ca să nu sufăr. Așa eram bun și de muncă. Am făcut treabă, nu glumă în 1989. Degeaba. Mi-au luat activiștii toată recolta cu japca. Eu am apucat numai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
erau aruncate și tocite oricum. Era noapte. De serviciu era un locotenent Barbu. M-a legat cu lanțuri de mâini și de picioare. Dar, uite ce înseamnă omul: mi-a dat mâncarea lui, brânză și ce mai avea el de-acasă. Un gest pe care nu-l pot uita. Eram leșinat de foame. Domnu, nu mă mai legați cu lanțurile că mă dor picioarele, uite cum țâșnește sângele, am coptură! Până la urmă tot m-a legat. Își făcea datoria și el
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
l-a căutat pe boxerul Daniel Dăncuță, care avea un contract pe cinci ani. "Eu l-am promovat pe Daniel Dăncuță în 1990 în lumea astlaltă." Nu l-a găsit pe nicăieri. A plecat cu bani puțini, chiar dacă avea destui acasă. Ca un "producător" care se respectă. Stătea la un motel din Los Angeles. Nu cunoștea pe nimeni, nu știa engleza. Stăpânea perfect limba gimnasticii. Într-o seară a luat un whiski. "Eu de obicei nu beau pentru că nu vreau să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zi. L-a prins Garda. Avea actele în regulă, bilet dus-întors, dar trebuia să plătească o taxă pentru "năzbâtie"! L-au expulzat din Los Angeles de vreo două-trei ori, îl trimiteau în Atlanta, peste patru ore se întorcea. A venit acasă, convins că "năzbâtia" nu prinde acolo. Altă viață în Franța. "Arabii din Paris jucau tare. Făceam mărturie rapid și în jumătate de oră luam cinci mii de dolari. Nu se supărau, domne! Nu rămâneam eu câștigătorul. Unul pierdea, altul câștiga
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
s-a supărat rău, că ținea la Pufy. “Ce, ești nebun?” “Tu nu vezi că cățaua îmi mănâncă coiu?”, zic eu. M-am dus la Spitalul „Victor Babeș”, mi-am făcut rost de formol și l-am păstrat. Îl am acasă. “Bă Victore, mai poți, bă?”, mă tot întreabă câte-un nebun. “Fut mai tare ca înainte! Îi dau în freză de jar mănâncă nevastă-mea...” Povestea vorbei. Merge unul la doctor. Dom doctor, m-am însurat. Foarte bine. Da, da
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
însurat. Foarte bine. Da, da nu-mi merge jucăria, mă lasă nevasta. Il controlează doctorul la testicule. Da, zice, totu-i în regulă. Și jart! taie unul. Ce-ați făcut, domnu doctor, m-ați nenorocit de tot! Dă-i drumu acasă! Peste 5-6 luni, vine ăsta din nou la spital. Dom doctor, mă lasă nevasta! Ce vrei să-ți mai fac, mă? Tot nu merge? Nu, acu merge prea tare. Cum o prind pe nevastă-mea, o cotocesc peste tot, îi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
după el. Ca să nu-i spună pe numele Celui Rău, oamenii l-au botezat Cataroi. Potera nu putea să-l prindă. Sau nu voia. Într-o dimineață, au pus răzeșii mâna pe furci și topoare, s-au dus la Cataroi acasă, dar hoțul își făcuse vizuină și a ieșit de partea cealaltă a crângului. S-au luat după el. Tot satul a ieșit. Și aici l-au prins și l-au omorât ca pe un câine turbat... De-atunci, nimeni nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
coborât și motorul a pornit. A urcat părintele și motorul s-a oprit iar. «Părinte, n-avem ce vă face: mai aveți de trăit»... Îl urmăreau și prin mânăstire. Intră o doctoriță. «Părinte, haideți să faceți o sfeștanie la mine acasă că toată mobila cade, diavolul face prăpăd!» Securiștii erau postați peste tot, dar nu l-au recunoscut când a plecat. Nici portarul nu l-a văzut. Activiștii veneau și ei la rugăciuni. Pe ascuns. Umbra Vocea călugărului Haralambie deapănă monoton
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Bătrâna tăia așchii, le ținea cruce, spunea «Tatăl nostru» și-i afuma pe copiii bolnavi. Îi tămăduia. Nepotul a luat icoana și-a dat-o pe dolari la Constanța. Am patru icoane de la 1700. Le scot când fac sfântul maslu, ajung acasă și pe drum ne prinde ploaia. Parintele Alexandru a făcut Teologia la București. E pasionat de tâmplărie, de sculptură. Face catapetesme de nuc, de stejar, de paltin și ia bani frumoși, chiar dacă lucrează mult mai ieftin decât meșterii consacrați. - Tata
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
salvat-o pe Ana Pauker să n-o omoare oamenii după război, că voia să facă colhoz. Ea venise în sat cu propaganda comunistă. Unul pe vechi avea trei fete care se îmbrăcau la fel. Au lăsat-o pe una acasă și i-au dat hainele Anei Pauker ca să iasă din sat. Gaița sfântă Pe bunicul l-au scos din conac și tata a plecat peste dealuri și păduri, cu o gaiță care l-a condus la Valea Glodului, la bunicii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
intrigat. A doua zi am vizitat magazinul și l-am întrebat pe casier ce se întâmplase. Și mi-a spus că era vorba de soția unui diplomat mexican care cumpărase câteva cutii muzicale ca să le dea cadou când se întorcea acasă. Cutiile erau scumpe, și ea cumpărase vreo douăsprezece, în valoare totală de aproape 9.000 de dolari. Trebuia să plătească repede, înainte de a se termina pauza de la operă, trebuind să aranjăm să primească produsele la domiciliu. Mai era și problema
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
bărbații le întrec pe femei. În cadrul unui studiu făcut într-un magazin, 17% din bărbații chestionați au spus că intrau în acel magazin mai mult de o dată pe săptămână! Aproape un sfert din bărbați spuneau că atunci când au plecat de acasă nu aveau intenția de a intra în magazin - s-au trezit doar că se plimbă printre rafturi din curiozitate. Probabil faptul că era vorba de un magazin de calculatoare era decisiv în cazul acesta. Produsele informatice hardware și software au
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
aceste cupoane sunt folosite la cumpărături. Viața femeilor s-a schimbat, și gândul că ar mai putea sta aplecate peste masa de bucătărie decupând din Daily Buggle a părut la un moment dat la fel de costisitor ca și a bate untul acasă. Mai există totuși câteva persoane care țin artificial în viață cupoanele cu discounturi - pensionarii, care au grijă de fiecare bănuț și sunt cumva motivați, și mai ales femeile casnice. Dar altfel au dispărut. Desigur, știm cu toții cum au devenit bărbații
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
încercând să reflecte realitatea socio-economică materializată prin faptul că femeile nu mai depind de bărbați ca acum douăzeci-treizeci de ani. Ce treabă are asta cu piulițele și cablurile? Pe atunci, când abia se întrezărea revoluția politică și socială, femeile veneau acasă și se apucau să cerșească de la soții lor (pentru a cincisprezecea oară) să vopsească odată rama de la fereastră sau să monteze întrerupătoarele. Acum acest lucru e puțin probabil. Ca să nu mai pomenim de înmulțirea, a gospodăriilor conduse de femei singure
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a-și pune problema amenajării unor condiții speciale pentru copii. Astăzi ambii părinți au serviciu, ceea ce înseamnă că ceea ce nu se poate cumpăra în timpul pauzei de prânz, trebuie achiziționat în timpul pe care familia ar putea să-l petreacă în liniște acasă. Deci cumpărăturile devin un fel de ieșire de plăcere - ceva mai puțin distractivă decât o deschidere la Disney World, dar nici lipsită total de orice posibilitate de distracție, după cum de altfel, vom vedea. De asemenea, divorțul este destul de comun, pentru
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
deoarece copiii (ca și persoanele în vârstă) sunt cei mai fideli cumpărători ai biscuiților cu aromă de ficat prăjit. Pe de altă parte, dacă nu iei toate măsurile pentru a face magazinul o zonă sigură pentru copii, cum procedează părinții acasă când au copii mici, te expui la multe surprize neplăcute. 3. Dacă sunt situații în care părintele trebuie să fie foarte atent la o anumită explicație (acordată, de exemplu, de un angajat al unei bănci sau de un vânzător de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Trebuie păstrat un echilibru aici, însă merită încercat. În al doilea rând, dacă promovezi magazinul pentru a avea succes la copii, trebuie să-i și protejezi. Cu alte cuvinte, trebuie să faci genul de modificări pe care le faci și acasă când ai copii mici. Plimbă-te prin magazin cu ochii până la aproximativ un metru înălțime, ca să încerci să-ți imaginezi cam ce fel de pozne ar putea face un copil energic de patru ani. Pericolele evidente, cum ar fi prizele
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
va vedea diferența? Supermagazinele se străduiesc mai mult în ultima vreme să influențeze cumpărătorul, determinându-l să-și folosească simțurile. Cele mai pricepute au amenajat brutării care umplu aerul cu arome calde, care te duc cu gândul la bucătăria de acasă. Se poate să te găsești în fața rafturilor cu vitamine când ajunge mirosul la tine, și înainte de a apuca să conștientizezi că ai urmat firul olfactiv, te trezești în fața raftului. Dintr-o dată ți-a venit în cap, am nevoie de pâine
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
real? Lângă biroul meu este un supermagazin de produse pentru baie și dormitor, unde sunt expuse așternuturi care au fost spălate o dată, care sunt atârnate de cârlige, pentru ca toți clienții să știe cum vor fi la atingere odată ce le duci acasă. Tocmai asta interesează pe toată lumea. Poate cel mai evident loc unde trebuie să ne bazăm pe atingere și probă este raionul de haine. În ziua de astăzi rar se întâmplă să fie magazine în care cumpărătorii să nu poată atinge
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
nu în sensul bun. Când am atenționat o vânzătoare, a întrebat sarcastic: „Nu-și dorește fiecare femeie șolduri mai mari?” Piesele de mobilier ar fi trebuit să semene cu cele pe care oricine și le-ar dori într-un budoar acasă. Lumina ar fi trebuit să facă pe oricine să arate superb. De fapt, lumina ar fi trebuit să fie obținută din mai multe aplice mici, ca să poți vedea cum ar arăta culoarea la lumină naturală, fluorescentă, sau la cea a
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
distant - omul era obișnuit să facă suporturi care permiteau publicului să vadă, ținându-l totodată la distanță; exact genul de situație pe care nu ți-o dorești într-un magazin, unde vrei ca oamenii să fie încurajați să ia lucrurile acasă. Marfa expusă s-a vândut mai prost, în comparație cu cea de pe suporturile mai puțin pretențioase. Iată cum fac magazinele bune. Am făcut un studiu pentru RadioShack chiar când lanțul de magazine se hotărâse să devină cel mai important distribuitor de telefoane
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
cu fustă, modestia ta poate fi pusă serios la încercare. Poate fi ceva mai jenant decât această postură? Iar dacă nu este așternut pe pat, nu vei ști niciodată cum va fi la atingere, dacă sau când vei duce patul acasă. Neavând nici perne, nu poți să-ți dai seama dacă va fi confortabil sau nu. Se pare că dacă saltele de calitate ar fi amplasate departe de ochii oamenilor de pe stradă, poate chiar în separeuri, pentru a crea impresia de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care se plimbă încoace și-ncolo prin magazine, în căutare de informații. După ce se chinuie un minut sau două, îi vezi enervându-se. Bărbații sunt cei mai vulnerabili - dacă nu pot obține un răspuns repede, se dau bătuți și pleacă acasă (sau la un alt magazin). Am făcut un studiu la un magazin universal care tocmai făcuse niște modificări în politica de personal; în loc să păstreze casele de marcat prin raioane, toate au fost amplasate la intrarea în magazin (reducând personalul, normal
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care în momentul respectiv nu sunt interesați de aceste produse în mod deosebit este nevoie de puțină ingeniozitate. Pun pariu că au fost destui clienți care au pășit pragul magazinului în căutare de șervet pentru masă și s-au întors acasă cu o comodă nouă din lemn de arțar. Poți să improvizezi combinații inteligente stând pur și simplu lângă un articol și întrebându-te: oare cu ce s-ar mai asocia produsul acesta? În raionul cu vopsele s-ar putea face
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mai multor magazine (presupunând că informația este computerizată) și să trimită răspunsurile clienților. Acest tip de conectare între spațiul virtual și cărămizi este logic pentru noi toți, cei care nu locuim în Ozzie sau Harriet, unde este tot timpul cineva acasă pentru a prelua comanda trimisă. În timp ce modelul de vânzare în sistem e-commerce funcționează pentru majoritatea celor care locuiesc în suburbii, viitorul comerțului electronic cu amănuntul nu se poate baza pe sistemul actual. Livrarea este un element important care trebuie rezolvat
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]