55,711 matches
-
sud) și proscomidiarul (în nord). Deasupra altarului se află o boltă semicilindrică. Lăcașul de cult nu este pictat. Catapeteasma originală datează din anul 1811, fiind restaurată de specialiștii din cadrul Laboratorului zonal de restaurare cu fonduri obținute de la Ministerul Culturii și Cultelor prin programul „Patrimoniul în pericol”. Icoanele catapestesmei sunt de factură populară și se remarcă prin simplitatea execuției și naivitatea compoziției. Biserica are în patrimoniul său un pomelnic pe lemn, în formă de icoană, în care sunt menționați ctitorii lăcașului de
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
prin programul „Patrimoniul în pericol”. Icoanele catapestesmei sunt de factură populară și se remarcă prin simplitatea execuției și naivitatea compoziției. Biserica are în patrimoniul său un pomelnic pe lemn, în formă de icoană, în care sunt menționați ctitorii lăcașului de cult. Acesta a fost descifrat de folcloristul Simeon Florea Marian: ""Pomelnicul ctitorilor care s-au ostenit și au făcut biserica ce din giosu la Vama, unde se prăznuiește hramul Înălțarea lui Hristos, s-au scris aice ca să pomenească în veci 1787
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
turci și austrieci. Turcii au dat foc bisericii în incursiunile lor din perioada 1581-1711 și au împuns ochii sfinților cu sulițele, producând degradări ale picturii și zidului. Biserica a fost multă vreme arsă și neacoperită. Austriecii au folosit lăcașul de cult ca magazie. Biserica a fost reparată în 1721 prin grija episcopului Calistru de Rădăuți și a starostelui Dimitrie Macri, fiind refăcute acoperișul, ușa și mobilierul și construindu-se și scara de acces la clopotniță. O serie de lucrări de reparații
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
averilor mănăstirești, moșia Bălinești a fost împărțită clăcașilor. Într-un Raport adresat Ministerului Instrucțiunii publice la iulie 1872, Alexandru Odobescu afirma că biserica era ""tare stricată, dar tot se mai face serviciul divin întrânsa"". El atrăgea atenția că lăcașul de cult necesită reparații, în lipsa acestora biserica putând deveni în curând o adevărată ruină. Începând din anul 1899, biserica a fost luată în grijă, păstrare și conservare de Departamentul pentru Monumente Istorice. În anul 1904, arhitectul Theodor Ciocoiu a propus un proiect
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
de restaurare au fost efectuate după primul război mondial, începând din 1925, realizându-se următoarele: În anul 2002, în urma propunerii Universității Keiō din Tokio, prin profesorul Riichi Myiake, Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor într-un program de restaurare a picturii interioare și exterioare. Proiectul a fost finanțat la început de japonezi, apoi de Ministerul Culturii și Cultelor. În restaurarea edificiului s-au implicat specialiști din România: arheologi, pictori restauratori, istorici de artă, arhitecți
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
prin profesorul Riichi Myiake, Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor într-un program de restaurare a picturii interioare și exterioare. Proiectul a fost finanțat la început de japonezi, apoi de Ministerul Culturii și Cultelor. În restaurarea edificiului s-au implicat specialiști din România: arheologi, pictori restauratori, istorici de artă, arhitecți, ingineri, precum și un număr de studenți de la Universitatea Keiō, veniți pentru practică. Cu acest prilej, au fost efectuate și unele săpături arheologice, în urma cărora
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
aplice etc. Alexandru Odobescu menționează existența unei ascunzători în care s-au depus mai multe obiecte prețioase, dar intrarea ei rămăsese necunoscută după moartea unui om bătrân, singurul care o cunoștea. În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești se oficiază într-o biserică de lemn amplasată la sud de biserica monument istoric. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Biserică de lemn „Sfanțul Dumitru” din Mănăstioara-Siret, cunoscută și ca Biserică Sbierenilor, este un lăcaș de cult ortodox construit în jurul anului 1730 de către Ioan Sbiera în satul Țibeni și strămutat ulterior în satul Mânăstioara (astăzi cartier aflat în partea de vest a orașului Siret din județul Suceava). Edificiul religios se află localizat pe Strada Lațcu Vodă, în
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
Suceava, deși are o vechime mare. Biserică de lemn din Mănăstioara-Siret a fost construită în jurul anului 1730 în satul Țibeni și avea inițial hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la 15 august. Ctitorul bisericii este Ioan Sbiera, de aceea lăcașul de cult mai este numit și astăzi Biserică Sbierenilor. Biserică a fost mutată ulterior la ieșirea din orașul Siret, în Drumul Sucevei, în locul numit Seliște (loc unde a fost cândva un sat), numit și Satul Vechi. Deoarece lăcașul de cult avea inițial
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
lăcașul de cult mai este numit și astăzi Biserică Sbierenilor. Biserică a fost mutată ulterior la ieșirea din orașul Siret, în Drumul Sucevei, în locul numit Seliște (loc unde a fost cândva un sat), numit și Satul Vechi. Deoarece lăcașul de cult avea inițial hramul "Adormirea Maicii Domnului", iar în acea zi se organiza și bâlciul orașului, hramul bisericii a fost schimbat în cel de "Sfanțul Dumitru", sărbătorit la 26 octombrie. Satul Vechi era locuit de un număr mic de familii de
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
formă poligonala cu trei laturi, latura centrală fiind mult mai mare decât celelalte două. Absida altarului are forma pentagonala și este decroșata față de restul corpului construcției. Pridvorul se încheie către vest cu o contraabsidă nedecroșată, cu trei laturi. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși de intrare: una în peretele nordic al pridvorului și cealaltă în peretele format de decroșul altarului, în partea sudică a absidei altarului. De asemenea, biserica are 17 ferestre în total. Există o fereastră în formă
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
Pășcani și pe alte locuri multe. Tot curții șendilite boiaresștii au arsu atuncea, fiind oameni închiși pen mănăstirii de frica leșilor ș-a tătarilor."". Există controverse cu privire la datarea exactă a bisericii de lemn din Stolniceni-Prăjescu. După unii istorici, lăcașul de cult a fost construit în anul 1733 de către boierul locului, Ioan Prăjescu. Biserica de lemn a fost ridicată inițial pe un câmp din apropiere, numit “La Poieni” (sau Poiana). Satul și biserica de lemn au fost strămutate de marele stolnic Ioan
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
al ancadramentelor. Șarpanta a fost refăcută grosolan și nu a păstrat nimic din elementele originale ale construcției. Inclusă pe Lista monumentelor istorice, biserica de lemn din Stolniceni-Prăjescu a suferit de lipsa de interes a autorităților comuniste față de reabilitarea lăcașurilor de cult. Într-o fișă a monumentului din anul 1955, la capitolul “Propuneri de restaurare”, s-au scris următoarele: "“Nu e cazul. Biserica neprezentând interes deosebit din punct de vedere artistic, nici din punct de vedere al arhitecturii monumentului, se propune scoaterea
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
era foarte degradată. Expertiza tehnică efectuată de specialiști a stabilit că edificiul era în stare de precolaps, fiind necesare măsuri de intervenție urgente. Specialiștii au stabilit următoarele: Potrivit expertizei tehnice, cauzele degradării monumentului erau următoarele: Cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, între anii 1999-2002 s-au realizat lucrări de reabilitare ale bisericii care au urmărit revenirea la forma originală a construcției prin păstrarea elementelor originale, înlocuindu-se doar cele iremediabil distruse. Ministerul a suportat în întregime cheltuielile cauzate de lucrările de
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
legătura între clopotniță și biserică și respectiv între clopotniță și construcția anexă. Biserica de lemn din Stolniceni-Prăjescu este construită în totalitate din bârne de stejar "lucrate în bardă" și îmbinate la colțuri în sistem “coadă de rândunică”. Dimensiunile lăcașului de cult sunt foarte mici: lungime - 12,81 m, lățime - 4,50 m, înălțime până la streașină - 3,87 m și înălțime până la coama acoperișului - 6,40 m. Construcția are formă trilobată, cu abside laterale triunghiulare și absida altarului decroșată față de restul construcției
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
Anton Szandor Lavey (1930 - 1997) a fost un autor, muzician și ocultist american, fondator al cultului „Biserică Satanei”. Anton Szandor LaVey se trage din mai multe naționalități, având strămoși de naționalitate evreiască, georgiana, africană, maghiară incluzând și o țiganca din Transilvania. Încă de la 5 ani s-a apucat să citească, cărți precum Mary Shelly's Frankenstein
Anton LaVey () [Corola-website/Science/317181_a_318510]
-
din Iași. Ca urmare a Legii privind secularizarea averilor mănăstirești din 1863, Biserica "Sf. Voievozi" din Zlodica a devenit biserică de enorie, filială a Parohiei Cotnari. În perioada celui de-al doilea război mondial, soldații ruși au transformat lăcașul de cult în grajd, afectând multe icoane, ba chiar au tras gloanțe în crucea Mântuitorului, ca să vadă dacă-l ochesc. Biserica dispune de o catapeteasmă veche cu icoane pictate pe lemn. Ulterior, pe latura de sud-vest a fost adăugat un turn clopotniță
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
au implicat modificări în arhitectura bisericii. Lucrări de restaurare nu s-au făcut niciodată. În anul 2007, cercetătorul Lucian Lefter constata că lucrările de întreținere efectuate la bisericile de lemn din Zlodica, Costești și Suhuleț au transformat respectivele lăcașuri de cult în kitsch-uri. Arhitecta Smaranda Gâlea a realizat o serie de observații tehnice ale edificiului, ea constatând că starea generală de conservare a materialului utilizat în construcție este bună, însă lăcașul de cult are probleme din cauza cedării fundațiilor, un perete
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
și Suhuleț au transformat respectivele lăcașuri de cult în kitsch-uri. Arhitecta Smaranda Gâlea a realizat o serie de observații tehnice ale edificiului, ea constatând că starea generală de conservare a materialului utilizat în construcție este bună, însă lăcașul de cult are probleme din cauza cedării fundațiilor, un perete fiind în pericol de prăbușire. S-a recomandat realizarea unor ample lucrări de restaurare. este construită în totalitate din bârne de stejar, care au fost placate ulterior cu scânduri de culoare cărămizie. Pe
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
anul 1914, când a fost achiziționată de săteni. O inscripție pe clopotul original, aflat acum în clopotnița bisericii noi, dezvăluie faptul că a fost construită în anul 1665, prin părțile Bradului, unde a și servit multă vreme ca lăcaș de cult. Din păcate cu noul domiciliu, biserica a primit și o altă “identitate” arhitectonică. Astfel a fost mărit pronaosul, s-a schimbat intrarea principală din fațada sudică pe cea nordică, afectându-se calitativ detaliile de mare artă ale construcției originale. Mai
Biserica de lemn din Bretea Mureșană () [Corola-website/Science/317239_a_318568]
-
care au redus înălțimea turnului-clopotniță cu 3 m, au modificat secțiunea transversală, biserica a fost “urcată” pe o fundație de beton, căpătând în final imaginea bisericii tip navă. Cu planul dreptunghiular, cu colțurile teșite la pronaos și altar, lăcașul de cult din Bretea Mureșană se înscrie în tipologia clasică vest-ardeleană. Naosul și altarul erau acoperite inițial cu bolte cilindrice, iar pronaosul cu tavan drept. Peste pronaos, turnul-clopotniță se remarcă prin dimensiunile neobișnuite ale elementelor de perete, care au avut ca efect
Biserica de lemn din Bretea Mureșană () [Corola-website/Science/317239_a_318568]
-
pisaniei aflate deasupra ușii, în centrul satului de atunci (astăzi se află în afara satului Păușești, înconjurată de cimitir), după tipicul școlii de meșteri din timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). Ctitorul bisericii este boierul Ieremia Murguleț , care a construit lăcașul de cult pentru pomenirea sa, a soției sale, Candachia, și a fiicei lor, Biliușca. Construirea bisericii a fost finalizată la 14 iulie 1643, fiind unul dintre cele mai vechi și mai frumoase monumente de arhitectură în lemn din județul Iași. Sub streașina
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
este datată 14 martie 1658. Acesta a fost înmormântat în biserică, alături de soția sa, Biliușca (fiica lui Ieremia Murguleț). Catapeteasma bisericii datează din secolul al XVIII-lea, pictura sa fiind realizată în culorile roș-albastru, dar este foarte deteriorată. Lăcașul de cult dispune de cinci icoane din secolul al XIX-lea, având pictura în stil bizantin deteriorată. De asemenea, există și doi suporți de lemn pictat pentru icoane, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Stranele sunt și ele vechi, provenind
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
1859 de logofătul Alecu Dimitrie Ghica și soția sa Ecaterina, proprietarii de atunci ai moșiei Păușești. În decursul timpului, biserica a mai suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) și de zeci de cărți bisericești vechi, printre care o Evanghelie din 1693, un Apostol etc. Vechea bisericuță se păstrează aproape în forma inițială, lemnul construcției fiind în stare
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
întreținută și restaurată pe cheltuiala sătenilor. Între anii 1911-1913, biserica a fost reparată radical prin strădania deosebită a slujitorilor ei în frunte cu preotul paroh și epitropul Lazăr Condrea, fiind adusă la forma în care se prezintă astăzi. Lăcașul de cult a fost reparat în anii 1956 și 1968 pe vremea preotului Alexandru Țurcanu. Lucrările din 1956 au constat în reînnoirea fundației, construirea unui trotuar din beton, repararea ulucelor, burlanelor și dușumelelor, reînnoirea pridvorului, legatul în ancore și vopsitul pereților, zugrăvitul
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]