54,049 matches
-
legătură." La începutul pasajului, referirile la interior și exterior par a fi cele obișnuite. Aflat într-un apartament, Ulrich privește de la o fereastră lumea de afară. Mai departe, însă, dimensiunea interioară și cea exterioară sunt dislocate. Lumea invadează, la propriu, scena pe care conștiința lui Ulrich se desfășurase până atunci într-o singurătate deplină. Mulțimea pune stăpânire pe acea poziție din care subiectul își exercita supremația. Astfel, prin încercarea de a reda experiența lui Ulrich în termenii spațiali ai unei interiorități
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
spre Turn. Richard jură că-l va sprijini în fața regelui, plănuind de fapt ca el să nu apuce ziua următoare. Ne aflăm deci în apropierea zilei de 18 februarie 1478, data morții lui Clarence, înfățișată de altfel în actul I scena 4. Reamintesc că împărțirea convențională pe scene a survenit ulterior scrierii pieselor. În aceeași scenă, Richard află de la Hastings că regele nu se simte prea bine, ceea ce-l face să se grăbească să-l înlăture pe Clarence: HASTINGS: (...) Rege bolnav
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
sprijini în fața regelui, plănuind de fapt ca el să nu apuce ziua următoare. Ne aflăm deci în apropierea zilei de 18 februarie 1478, data morții lui Clarence, înfățișată de altfel în actul I scena 4. Reamintesc că împărțirea convențională pe scene a survenit ulterior scrierii pieselor. În aceeași scenă, Richard află de la Hastings că regele nu se simte prea bine, ceea ce-l face să se grăbească să-l înlăture pe Clarence: HASTINGS: (...) Rege bolnav, slăbit și melancolic. Iar doctorii îngrijorați de-
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
să nu apuce ziua următoare. Ne aflăm deci în apropierea zilei de 18 februarie 1478, data morții lui Clarence, înfățișată de altfel în actul I scena 4. Reamintesc că împărțirea convențională pe scene a survenit ulterior scrierii pieselor. În aceeași scenă, Richard află de la Hastings că regele nu se simte prea bine, ceea ce-l face să se grăbească să-l înlăture pe Clarence: HASTINGS: (...) Rege bolnav, slăbit și melancolic. Iar doctorii îngrijorați de-a dreptul. GLOUCESTER: Da, proaste vești. A dus
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
aluzie răutăcioasă printr-o ambiguitate, întrebînd dacă „e tot la pat”. Eduard va muri însă la 9 aprilie 1483, la peste cinci ani de la moartea lui Clarence. Despre apropiatul său sfîrșit, soția lui Eduard, regina Elisabeta, vorbește cu îngrijorare în scena a 3-a. Între arestarea lui Clarence și scena aparentei împăcări între Richard și rivalii săi din partida reginei Elisabeta (pe care îi va executa cînd va veni la putere), se plasează o altă scenă memorabilă. Richard de Gloucester o
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
la pat”. Eduard va muri însă la 9 aprilie 1483, la peste cinci ani de la moartea lui Clarence. Despre apropiatul său sfîrșit, soția lui Eduard, regina Elisabeta, vorbește cu îngrijorare în scena a 3-a. Între arestarea lui Clarence și scena aparentei împăcări între Richard și rivalii săi din partida reginei Elisabeta (pe care îi va executa cînd va veni la putere), se plasează o altă scenă memorabilă. Richard de Gloucester o seduce pe Anne Neville, văduva prințului Eduard și nora
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
Elisabeta, vorbește cu îngrijorare în scena a 3-a. Între arestarea lui Clarence și scena aparentei împăcări între Richard și rivalii săi din partida reginei Elisabeta (pe care îi va executa cînd va veni la putere), se plasează o altă scenă memorabilă. Richard de Gloucester o seduce pe Anne Neville, văduva prințului Eduard și nora ucisului rege Henric al VI-lea. Deși, conform lui Shakespeare, Richard îi omorîse pe amîndoi, lucru pe care acesta, în piesă, îl recunoaște. Iau de nevastă
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
în piesă, îl recunoaște. Iau de nevastă fata cea mai mică A contelui de Warwick... Ce contează Că i-am ucis bărbatul și chiar tatăl? (I.1.) Aici, tată fiind folosit în sensul de socru (father-in-law). Pentru dramatism, Shakespeare plasează scena memorabilă a pețitului lîngă sicriul regelui Henric în preajma morții lui Clarence (18 februarie 1478) și a lui Eduard al IV-lea (9 aprilie 1483)? Așa s-ar crede. De fapt, Richard și Anne erau căsătoriți din 12 iulie 1472. Cu
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
aprilie 1483)? Așa s-ar crede. De fapt, Richard și Anne erau căsătoriți din 12 iulie 1472. Cu simțul său dramatic magistral, Shakespeare adună credibil trei evenimente petrecute la mare distanță în timp într-un mozaic unic. El creează și scena trecerii Annei de la ură la acceptare, neatestată istoric. Regele Henric murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum trei luni (s.m.) Twekesbury l-am ucis cu
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum trei luni (s.m.) Twekesbury l-am ucis cu ură. (I.2.) E limpede acum, din aceste versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum trei luni (s.m.) Twekesbury l-am ucis cu ură. (I.2.) E limpede acum, din aceste versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
s.m.) Twekesbury l-am ucis cu ură. (I.2.) E limpede acum, din aceste versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție pe fiica lui Warwick chiar dacă i-a ucis fiul și
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție pe fiica lui Warwick chiar dacă i-a ucis fiul și socrul. La momentul întemnițării lui Clarence, faptul era consumat demult. Aceste aspecte nu au mai fost, din cîte știu, cercetate sau
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
-o explicit, pentru a închega acțiunea piesei. E un flash-back implicit ca să-l numim așa. De care autorul, cunoscător al cronicilor, nu avea cum să nu-și dea seama. O eventuală montare ar putea specula plasarea în timp a acestei scene, de altfel ficțională în raport cu istoria, prezentîndu-l pe protagonist costumat altfel și mai tînăr cu 10 ani în scena 2 decît în scenele 1 și 3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
cunoscător al cronicilor, nu avea cum să nu-și dea seama. O eventuală montare ar putea specula plasarea în timp a acestei scene, de altfel ficțională în raport cu istoria, prezentîndu-l pe protagonist costumat altfel și mai tînăr cu 10 ani în scena 2 decît în scenele 1 și 3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia după cîteva secole. Geniul său incomparabil se dovedește și prin acest fapt. O altă modificare a cursului istoriei
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
avea cum să nu-și dea seama. O eventuală montare ar putea specula plasarea în timp a acestei scene, de altfel ficțională în raport cu istoria, prezentîndu-l pe protagonist costumat altfel și mai tînăr cu 10 ani în scena 2 decît în scenele 1 și 3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia după cîteva secole. Geniul său incomparabil se dovedește și prin acest fapt. O altă modificare a cursului istoriei reale în favoarea piesei este
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia după cîteva secole. Geniul său incomparabil se dovedește și prin acest fapt. O altă modificare a cursului istoriei reale în favoarea piesei este aducerea în scenă, în Richard al III-lea, a reginei Margareta, a cărei primă apariție (I.3) o confruntă direct cu Richard dar și cu tabăra adversă lui, a rudelor reginei Elisabeta. Precum se știe, Margareta de Anjou a fost soția lui Henric
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
zel, oportunismul. Lecția de cinema continuă, pe cît de stupid pe atît de amuzant: "Obligațiile unui regizor sînt supravegherea lucrărilor de decoruri, costume, recuzită (sic), de înregistrare a imaginii, a finisării filmului (montaj, sonorizare, copie standard) și bineînțeles punerea în scenă și jocul actorilor". Fals. L-a obligat cineva, pe Sergiu Nicolaescu, să se distribuie personal în Mircea și să joace așa cum a jucat? L-a obligat cineva să facă un film cu o scriitură cinematografică atît de mediocră? După cum, îl
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
buna dezvoltare a relațiilor dintre România și China. Anul Cocoșului este un an pozitiv, norocos, care îndeamnă la curaj și viziune. Le dorim prietenilor noștri chinezi, așa cum ne dorim și nouă, un an bun și fericit. La mulți ani!”. În scenă au intrat apoi membrii Academiei de Dans din Beijing, care, într-o atmosferă de lumină, sunet și culoare, au prezentat programul intitulat sugestiv „Comori Folclorice din China”. Cei prezenți au asistat la 12 dansuri tradiționale, din nouă regiuni diferite ale
Anul Nou Chinezesc () [Corola-website/Journalistic/296290_a_297619]
-
mari și importante lucrări, de la istorie și geografie până la muzicologie - amintim că era membru al Academiei din Berlin, iar familia sa a jucat un rol important în istoria culturii ruse. Împlinirea sa intelectuală s-a realizat abia atunci când a părăsit scena politică a propriei țări și chiar țara. Am ales acești doi mari și emblematici precursori ai exilului românesc deoarece amândoi au realizat mari fapte culturale, amândoi fiind obligați să ia calea exilului din cauza politicii la care au participat activ și
Au păşit pe calea exilului… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296311_a_297640]
-
fondatorul Corului de Cameră „Preludiu”, unul dintre cele mai titrate și apreciate ansambluri corale din România, apoi, regizorul și omul de televiziune Al. Bocăneț, cel care a revoluționat divertismentul pe micul ecran, actorii Ion Lucian și Mihai Fotino, repere ale scenei românești, compozitorul Cornel Fugaru și mulți, mulți alții. Dintre aceștia amintim nume de referință pentru nenumărate domenii ale vieții publice și culturale cum ar fi Sașa Pană, Ilarie Voronca, Lucrețiu Pătrășcanu, acad. Nicolae Cajal, Aurel Baranga, soprana de renume internațional
Tradiţie de înaltă ţinută by Viorica Popa () [Corola-website/Journalistic/296329_a_297658]
-
de seamă în domeniu, cum este Teatrul de Comedie, pe care Radu Beligan l-a înființat și l-a condus multă vreme, instituția devenind un reper de destin artistic pentru atâția mari actori români care s-au format pe această scenă. Decenii la rând, așadar, Radu Beligan a fost considerat de spectatori de toate vârstele, de toate categoriile sociale și de orice pregătire un simbol al teatrului românesc; acest lucru a fost valabil în toate epocile pe care le-a străbătut
Un maestru în Panteonul culturii naţionale – Radu Beligan () [Corola-website/Journalistic/296328_a_297657]
-
care le-a străbătut România, ceea ce denotă faptul că arta sa a depășit vremurile și obstacolele într-o manieră de mare clasă. Toate acestea s-au datorat versatilității și complexității performanțelor sale, reliefate pe deplin în roluri memorabile - deopotrivă pe scenă și în cinematografie - care nu mai pot fi percepute altfel decât așa cum le-a imaginat maestrul. Din toate aceste considerente, se poate spune că marele public i-a stabilit lui Radu Beligan o notorietate intangibilă și un loc distinct în
Un maestru în Panteonul culturii naţionale – Radu Beligan () [Corola-website/Journalistic/296328_a_297657]
-
naționale de la țările în care acestea ar fi trebuit să fie la adăpost (doar) temporar. Tezaurul Belgiei a trecut printr-o adevărată aventură în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe fondul ascensiunii nazismului și a tensiunilor grave de pe scena internațională, Guvernul țării decidea să trimită peste granițe mare parte din cele 600 de tone de aur și alte obiecte de patrimoniu care constituiau tezaurul național. Destinația inițială a fost Anglia, dar o parte a bogățiilor a trecut printr-o
Captivanta poveste a tezaurelor în pribegie () [Corola-website/Journalistic/296354_a_297683]