55,711 matches
-
-a Subzistență a Armatei I, dintre care 13 identificați și 56 neidentificați. În arhivele Primăriei și ale Bisericii din Vorovești nu au fost găsite liste nominale cu evidenta militarilor înhumați. Există o informație conform căreia președintele Comitetului regional al Societății "Cultul Eroilor" din acea perioadă a susținut că au fost înhumați 112 militari români în 69 de morminte. O altă relatare despre mormintele eroilor din Vorovești datează din 14 decembrie 1933, fiind făcută de șeful postului de jandarmi Galata, plutonierul Moroșan
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
35 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului aflat în cartierul Rădeni. Biserica de lemn din Popești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Lăcașul de cult se află pe teritoriul fostului sat Rădeni din Ținutul Cârligăturii, actualmente cartier al satului Popești. Biserica de lemn din Popești a fost construită în anul 1710 în cimitirul satului, fiind ctitorită de Smaranda Palade, proprietara moșiei , înrudită cu marile familii
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
pe cheltuiala lui Francisc Rota (Filip) și a soției sale, Maria. Ea a suferit reparații de întreținere în anii 1882, 1926, 1936 și 1958. În 1920 a fost adăugat un pridvor închis pe latura de sud-vest a bisericii. Lăcașul de cult a fost tencuit în interior în 1947. La reparațiile din 1958 s-a consolidat peretele nordic, s-a refăcut bolta naosului și s-a înlocuit acoperișul cu o învelitoare din draniță. În secolul al XX-lea, pereții exteriori ai bisericii
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
putrezit. Pridvorul a fost refăcut din scândură, fără turnul aflat deasupra sa, pereții exteriori au fost curățați de tencuială, iar acoperișul a fost refăcut cu o învelitoare din tablă zincată. Biserica de lemn din Popești dispune de 12 cărți de cult tipărite pâna la 1899, cum sunt Evanghelia din 1746 tipărită în timpul celei de a patra domnii în Muntenia a lui Constantin N. Mavrocordat (1744-1748), cu binecuvântarea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei. Biserica de lemn din Popești este construită în totalitate din
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
verticali. Pereții exteriori ai bisericii au lipiți ulterior cu lut apoi zugrăviți, în timp ce pereții interiori sunt placați cu scândură. Clădirea bisericii are următoarele dimensiuni: 13,80 m lungime, 5,45 m lățime și 3 m înălțime până la cornișă. Lăcașul de cult are formă de navă. Biserica are o temelie din piatră și un acoperiș din șindrilă cu scurgere mare în pante. Streașina este sprijinită pe căpriori ieșiti în afară și are aproximativ 1,50 m. În fața pronaosului, spre sud, ceva mai
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
, comuna Vorța, județul Hunedoara a fost ridicată în secolul XIX. Are hramul „Sfântul Nicolae” (6 decembrie) și nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Lăcașul de cult din centrul comunal Vorța, purtând hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, a fost ridicat, cu probabilitate, la cumpăna sec XVIII-XIX, în acest caz, anul 1802, înscris pe clopotul mic, transmite data finalizării construcției, în timpul păstoririi preotului Florea Popa. De plan dreptunghiular, cu
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
de ieromonahul Lavrentie. Lucrările au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale. Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903 s-a făcut o nouă reparație capitală a bisericii prin contribuția benevolă a credincioșilor parohiei, schimbându-se pardoseala
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
restaurare, reabilitare și reconversie, dar și reparații curente și lucrări de conservare. Biserica de lemn din Brădicești este valoroasă prin stilul arhitectural, similar bisericilor rusești medievale. Arhitectul Smaranda Gâlea consideră proporția și volumetria acesteia ca fiind deosebit de importante, lăcașul de cult fiind unica biserică de lemn din zonă cu aceste proporții. Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 16,60 m, lățime maximă în naos - 6 m și înălțimea pereților - 5,10 m. Biserica este construită din bârne din lemn de stejar de
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
an, slujbele religioase au fost oficiate într-o capelă de lemn (de dimensiuni 12x5,4 metri), prima liturghie ținându-se în Duminica Floriilor din anul 1997. La 1 mai 1998 s-a pus piatra de temelie a noului lăcaș de cult, al cărui proiect de construcție a fost elaborat de către Doru Ghiocel Olaș, arhitectul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. După mai bine de un an, la 11 noiembrie 1998 (de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Mina) s-a săvârșit prima liturghie în noua
Biserica Sfântul Mina din Suceava () [Corola-website/Science/317526_a_318855]
-
lindab. Printre cei care au donat bani pentru construcția bisericii s-a aflat și Gigi Becali, care a dat bani pentru finalizarea catapetesmei. Odată terminate aceste lucrări, Biserica „Sfântul Mina” a fost sfințită la 27 august 2006. Acest lăcaș de cult este una dintre cele trei biserici din România în care se află părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Mina, celelalte două fiind Catedrala Mitropolitană din Iași și Biserica „Sfântul Mucenic Mina” din București. În august 2001, au fost aduse din
Biserica Sfântul Mina din Suceava () [Corola-website/Science/317526_a_318855]
-
licențiat al Facultății de filologie, Universitatea din București(1974). A fost profesor in învațământul gimnazial și liceal; funcționar și director la Casa de Cultură Pucioasa (1980-1989). Din 1990 și până în 2011 este consilier și,respectiv, director în cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului Dâmbovița. A fost profesor asociat (1992-1998) la Universitatea "Valahia" din Târgoviște. Este unul din organizatorii, după revoluția din '89, a Concursului Național de Literatură "Moștenirea Văcăreștilor" care se desfășoară anual, din 1969, la Târgoviște
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Mănăstioara, cunoscută și ca Schitul Mănăstioara, este un lăcaș de cult ortodox construit în secolul al XVIII-lea în satul Mănăstioara din comuna Udești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică", sărbătorit la data de 21 noiembrie. Accesul
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
Antimis: "„Dumnezeu și sfântul Oltariu: ca să se săvârșească pre dânsul sfintele dumnezeiești slujbe, care s-au sfințit de prea sfințitul mitropolit a toată Moldavia Chir Gavril pe numele tuturor sfinților, 1762”". Dintr-un document vechi, întocmit înainte de restaurarea lăcașului de cult, aflăm că biserica a avut inițial doar două încăperi (altar și staulul bărbaților) cu podea de scândură și un cerdac din lemn de stejar acoperit cu șindrilă. Între altar și staulul bărbaților se afla iconostasul care avea șase rânduri de
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
noi, însemnându-se pe ele data și numele donatorilor: "„Acest clopot s-au vărsat satul Plăvălar cu hramul Vovidenia cu cheltuiala Vasile Cosma, Budnar Nica...”". În Cronica parohiei sunt menționate și alte două reparații. La începutul anilor 1900, lăcașul de cult a fost restaurat și căptușit cu scânduri de brad în interior și exterior pentru a-l proteja. Scândurile au fost înlocuite în 1974. Ca urmare a faptului că satul este foarte izolat și are în jur de numai 20 de
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
hram, "Sfântă Varvară". În anul 1854, biserica a fost refăcuta de către vornicul Iordache Miclescu și de surorile sale, monahiile Epraxia și Agapia Miclescu , fiind sfințită la 14 iulie 1854 de către mitropolitul Sofronie Miclescu. Ca urmare a deteriorării sale, lăcașul de cult a fost reparat în 1885, în timpul stăreției maicii Elisabeta Cerchez. Biserică a fost pictată în interior în anul 1946 de către pictorul Constantin Negrescu din Român, cu cheltuiala mitropolitului Irineu Mihălcescu al Moldovei. Biserică de lemn a fost reparata din nou
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Agapia () [Corola-website/Science/317543_a_318872]
-
potabilă a fost descoperit, un puț săpat. În vârful ridicăturii de granit se afla o piatră, de dimensiuni mari, care, se spune, ar fi fost înfipă de însuși Satan. Pentru continuarea lucrărilor, a trebuit să fie smulsă acestă piatră de cult păgân. Singurul care s-a dovedit capabil să smulgă piatra a fost "copilașul Bain", al doisprezecelea fiu al unuia dintre lucrători, puternic, prin inocența sa, la fel cum altădată Arthur, viitor rege legendar al Bretaniei, încă adolescent, reușise să smulgă
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
Mare”. De la înființare și până la 1918, în perioada în care Suceava se afla sub stăpânire austro-ungară, școala s-a impus prin rolul deosebit pe care l-a jucat în menținerea și dezvoltarea în rândul elevilor și al populației românești a cultului pentru limba și istoria națională. În perioada dintre cele două războaie mondiale liceul funcționează, de data aceasta, sub noua stăpânire românească. Mulți dintre elevii Liceului „Ștefan cel Mare” au devenit ulterior profesori, fie în această instituție, fie în alte centre
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
Biserica armenească din Iași este un lăcaș de cult armenesc situat în centrul orașului Iași, pe str. Armeană nr. 22, gard în gard cu Biserica „Sf. Sava”. În interiorul său se află o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395. Unii istorici contestă autenticitatea acestei inscripții fără a exclude însă posibilitatea ca biserica să fi fost construită în 1395. Acest lăcaș de cult a fost reparat radical în anul 1803. Biserica armenească din Iași are hramul Sfânta Maria (15 august). Biserica „Sf. Născătoare” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Pe
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Costache Negri), ea ar fi fost preluată de ortodocși prin secolul al XVI-lea probabil după o învoială bănească. Ortodocșii le-ar fi dat armenilor în compensație un teren în dosul bisericii unde să-și construiască un alt lăcaș de cult. Această legendă este menționată și de prințul Nicolae Suțu în "Notions statistiques", care precizează că domnitorii Moldovei ar fi luat cu sila Biserica „Sf. Sava” de la armeni, iar acest locaș de închinăciune ar fi fost transformat apoi în biserică greco-ortodoxă
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
și a lui Hagi Marcar și Grigor. 1395". Această placă este mobilă, fiind păstrată într-o ocniță din interiorul bisericii, dar pare să fi fost odată așezată stabil în zidul bisericii. După cum atestă pisaniile din această biserică, ctitorii lăcașului de cult sunt epitropul Hacik, preotul Hagop (Iacob) din Sis (azi orașul Kozan din sud-estul Turciei), Hagi Markar din Djugha (azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie). La începutul secolului al XX-lea, N.A. Bogdan considera că
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
construită la Iași o a doua biserică armenească cu hramul Sf. Grigore Luminătorul, cu cheltuiala și osteneala șiscanetianului Arabgherean. Ea se afla pe strada Cizmăriei, lângă Podul Vechi, în „Armenime”. Comunitatea armenească dispunea în secolele XVII-XVIII de două lăcașuri de cult. În secolul al XVII-lea unii episcopi armeni ai Moldovei au locuit la Iași în anumite perioade. Într-o însemnare de pe manuscrisul „Interpretarea calendarului armean”, redactat la Iași în 1607 de către arhimandritul Mesrob din Caffa și păstrat la Biblioteca Mechitariștilor
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
arhive și alte documente prin care domnitorii Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709, 1716-1726), Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) și Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711) acordau clerului armean de la cele două biserici confirmări pentru scutirile de dări. Existența la Iași a două lăcașuri de cult armenești este atestată de mărturiile unor călători străini aflați în trecere prin Moldova. Misionarul catolic Vlas Koičević a efectuat o vizitație apostolică în Moldova în anul 1661, constatând că la Iași "armenii au două biserici de piatră". În perioada 1763-1764
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
unei reparații radicale în 1803. În urma cutremurelor și devastărilor pricinuite de invadatorii Moldovei, biserica a fost deteriorată și a trebuit să fie reparată de mai multe ori. Grație eforturilor membrilor comunității armene din Iași, extrem de numeroasă și înstărită, lăcașul de cult a fost bine întreținut, renovat și consolidat în permanență, de-a lungul a peste șase secole de existență. Biserica armenească „Sf. Maria” a fost refăcută din temelie în anul 1803, cu osteneala și cheltuiala întregii comunități. Cu acest prilej s-
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
o altă placă încastrată într-un perete din pridvorul de pe latura vestică se află următoarea inscripție: "Această sfântă biserică a fost reparată cu marele efort al lui [...] Hagi (Mahtesi) Hovhannes. În 1803". Biserica „Sf. Maria” a rămas singurul lăcaș de cult armenesc din Iași după ce Biserica „Sf. Grigore Luminătorul” a ars în incendiul din 19 iulie 1827. După cum relatează o însemnare de pe un Triod din patrimoniul Bisericii Talpalari, publicată de Nicolae Iorga în "Inscripții", vol. II, p. 188, un foc mare
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]