65,481 matches
-
Din piatră, se înțelege. Henri cercetează dintr-o ochire amplasamentul mașinii și ne face semn să o luăm după el. Ceea ce și facem. Parcurgem câțiva pași pe o potecuță, în fața căreia se vede o ușă metalică. Ca la el acasă, Henri o deschide și intră. Îl urmăm. Pătrundem într-o încăpere în care se aflau câțiva cumpă- rători. Văd și niște pliante publicitare și-mi dau seama că ne aflăm într-un loc în care se cultivă flori. După ce o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Busuioaca de Bohotin. Dar nu Grasa fabricată la Răducăneni, să zicem și noi un nume de localitate unde și acolo se fac vinuri foarte bune, dar altele decât Grasă. Și nu Busuioacă de Bohotin lucrată la Perieni, ci la ea acasă. Să nu se tragă, însă, concluzii greșite din cele pe care le scriu eu aici și acum. Nu sunt un cunoscător, repet, dar nici un mofturos nu mă știu. Dacă stau drept și judec și mai drept, îmi plac tare mult
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
reușesc să termine traseul în întregime (ai nevoie de câteva ore bune pentru aceasta), se înțelege că vin alții la rând. Iar banii se adună. Deci, știa el Michel ce spune. Concurenții nu puteau intra în concurs cu îmbrăcămintea de acasă. Ei primeau un costum special, un fel de salopetă. Adina, căreia de mică îi plă- cea să se cațere pe munții noștri, nu a reușit să parcurgă decât vreo trei sferturi din dificilul și ingeniosul traseu. Hălăduind eu prin acea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
plictisesc în weekend-urile în care ne ducem mereu numai noi trei. - Așa, deci, șmecherule... Dar nu te-am întrebat ceva: unde vom merge noi în weekend? - A, nu ți-am spus? La Bergerac mergem. - Și dacă nu-l găsim acasă pe Cirano? Didier, fiind doar în prima clasă primară, nu avea de unde să știe cine era acel Cirano... de Bergerac. Dar a răspuns pe loc între- bării: - Bine, Michel, dar noi nu avem nici o treabă cu Cirano... noi avem treabă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
loare mov, narcisa galbenă cu trompă, care crește și pe la noi, dar și multe altele încă, toate dând peisajului un aspect coloristic pictu- ral. Am văzut până și toporași, și, mirați-vă, sânziene. Mi se părea că sunt la mine acasă. Nu mai spun de eleganta și spectaculoasa gențiană. Dar nu asemenea celei de la noi, de la Poiana Stampei, ci una cu tijă înaltă. Din florile ei se face un lichior delicios. Am și avut șansa să gust această băutura cu totul
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Fiindcă trebuie să coborâm pe propriile picioare. - Ce distanță? - Peste patru kilometri. Poate chiar cinci... - Dacă altă cale nu avem, hai s-o luăm la vale! Și am luat-o. Numai că, încă o dată s-a dovedit că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. O fi ea vale, dar uite că e mai dificilă decât urcușul. Cel puțin pentru mine. Nu și pentru Hugo, care țopăie ca un ieduț, când pe o parte, când pe alta a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
supă, ca la ei, nu ca la noi. Un fel de cir, care nu e deloc rău. De câte ori mergem la Brive, Claudia face și mâncăruri româ- nești, pe care le alternăm cu cele specific locale. Borșurile, făcute ca la mama acasă, sarmalele în foi de viță sau de varză murată, pârjoalele, răciturile, fasolea făcăluită, pasca, cozonacul, sfințișorii, ouăle roșii și altele, pe care și prietenii noștri francezi le apreciază cum se cuvine. Ba chiar și cartofii roate, pe care îi fac
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ne întrebăm: cum pot sta albușul și gălbenușul într-un pătrat? E la mintea cocoșului... Faptul, devenit subiect de dezbatere publică, aproape că nu a mai avut nici un fel de importanță din clipa în care domnul Bandalou s-a prezentat acasă la domnul Mardou. Domnul Bandalou fiind re- cunoscut ca mare amator de tot felul de ciudățenii și mare colecționar de lucruri nefolositoare, dar cărora el le conferea cele mai năstrușni- ce semnificații. Un excentric, deși nici atâta nu e suficient
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
l-a apreciat din punctul lui de vedere. - Cu banii aceștia poți să-ți cumperi o fermă întreagă de găini, domnule Mardou. - Eu aș fi mulțumit să-mi cumpăr măcar zece găini, domnule Bandalou. Nespus de nerăbdător, de cum a ajuns acasă, domnul Banda- lou a instalat găina într-un spațiu din timp și special amenajat. Fără îndoială, în acel spațiu se afla un cuibar așa de frumos și iscusit întocmit, încât în el orice găină ar fi putut face un ou
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
le și admiram. Iar dacă le admiram, nu se putea să nu cumpăr ceva. Dar cine era cel ce mă ducea în ispită? Era un tuareg. Da, un tuareg în carne și oase, îmbrăcat în hainele tradiționale. Ca la el acasă. Un bărbat subțirel, mai înalt decât mine, dar și vizibil mai tânăr, deosebit de volubil și plăcut. Părea că îi vad zâmbetul și prin fâșia de pânză care îi acoperea fruntea și partea de jos a feței. Lă- untrul lui se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
al patrulea rând. Și încă mai departe. Se înțelege că echipa lui de suflet e cea locală, care îi creează o gamă amplă de stări. Nu lipsește de la nici un meci, afară de intervalele când, împreună cu Adina, bate cărările lumii largi. Acasă, tot împreună cu Adina, face tot felul de comentarii. Competente, se înțelege, ca unul care a și practicat acest sport. Zilnic, citește, din scoarță-n scoarță, ziarul de sport „l’Equipe”. Eu zic, în glumă, fără îndoială, că îl citește și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
naționale românești. La sfârșit, Petrică, ginerele, s-a dat și el în... spectacol, potolindu-ne setea - cam accentuată - cu admirabilul vin de Panciu, din via proprietate personală. Și mai bine i-am cunoscut pe Monique și pe Raymond la ei acasă, în Brive la Gaillarde. - Basile, tu ce bei? Whisky, Porto, Pastis, Coniac? - Whisky, Raymond. - Un deget ? - Da, un deget! - Așa? Și Raymond ține degetul în poziție orizontală. - Nu: așa! Și eu țin degetul în poziție verticală. La sfârșitul aperitivului - așa
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de mobile și cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești. Părinții mei erau în bune relații cu preotul Mărculescu de la biserica locală, Capra, unde am mers și eu. Clasele primare le-am urmat parte acasă, parte la școala Clemența (în răstimp ne mutasem în centrul orașului). La Liceul,,Spiru Haret" am fost singurul dintre patru elevi israeliți care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învățat religia creștină, avându-l drept dascăl pe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că și înălțimile se simt ispitite de lume și o doresc, îi dau târcoale circumterestre, o pețesc. (...) Fiecare protagonist al scenariului trage firește spuza pe turta lui și-și cheamă partenerul în locurile unde se simte (și este) la el acasă. Fascinația celuilalt (celeilalte) se afirmă totuși atât de obsedant, încât mult nu lipsește ca fata să se descotorosească de cele familiare ei de cele lumești și prealumești iar voievodul din înălțimi să se întrupeze, lepădându-se de nemurire și slavă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe tânăr să-și înțeleagă tatăl, în ciuda celor doar "cinci-șase cuvinte" pe care le schimbaseră între ei pe durata călătoriei, să-l facă pe tânăr să mărturisească: "am avut tot timpul să înțeleg de ce tatăl meu vorbea atât de puțin acasă: nu mai avea putere. După ce îi respectasem tăcerea, am început să-i respect persoana". Numai că această relativă apropiere se va zdruncina din nou odată cu "evenimentul care se află în centrul, vreau să spun la începutul vieții mele de acum
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
A.S. Nu vă era frică de reacția autorităților comuniste? S.M. Îmi era, dar am trecut peste această frică din dorința ca Nicolae Steinhardt să se ocupe de bibliotecă. Nu mă gândeam că va rămâne definitv în mănăstire. Iarna, întotdeauna, pleca acasă (n.r. la București) că era foarte rău de frig. Noi pe vreme aceea ne încălzeam aici cu lemne. El nu știa să-și facă foc, abia mai târziu învățând. A.S. După ce și-a exprimat dorința de a rămâne, a fost
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I-III, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2008. Simuț, Ion, Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Tănase, Stelian, Anatomia mistificării, Editura Humanitas, București, 2003. Tănase, Stelian, Acasă se vorbește în șoaptă: dosar & jurnal din anii tîrzii ai dictaturii, Editura Compania, București, 2002. Unamuno, Miguel, Agonia creștinismului, Editura Institutul European, Iași, 1993. Ungureanu, Traian, Despre securitate: România, țara "ca și cum", Editura Humanitas, București, 2006. Vintilă, Horia, Dumnezeu s-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mai sunt virgină. Pe atunci habar nu aveam ce înseamnă cuvântul ăsta. Pe drum înapoi spre casă, am întrebat-o pe mama ce înseamnă, și de ce a zis așa. Mi-a povestit că, într-o după amiază, când a ajuns acasă de la servici, ne-a găsit pe amândoi în pat complet dezbrăcați. Tata era atât de beat încât nu a fost în stare să răspundă la întrebările mamei. Mai târziu am aflat că nu se întâmplase nimic atunci. Mam dat unui
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
am cunoscut-o în tren pe când mergeam în capitală la un concurs. Vroiam să câștig bani pentru sănătatea mamei și pentru a o părăsi apoi, pentru a începe o altă viață doar cu fiica mea. Eram speriată, incoerentă. Plecasem de acasă spunând o minciună. Mama avea o mândrie și un caracter de așa natură, că nu vroia să afle nimeni viața ei. Stătea zile întregi flămândă și plângea de necazurile ei fără să zică nimănui. Singură a dorit să-și ducă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
spre sfârșitul vieții mele. După ploi și furtuni, în viața mea avea să vină uraganul cel mai cumplit. La începutul verii lui 2011, relația mea cu mama era din ce în ce mai rea. Așteptam să termine Timeea anul școlar, plănuindu-mi plecarea de acasă pe ascuns. Atentă la planurile mele, nu am mai dat importanță la nimic altceva. Nu am văzut că mama arăta de la o zi la alta tot mai rău. Pe iunie la 5:50 - 6:00 dimineața, am luat bătaie cu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
când tot ce a „visat” s-a adeverit întocmai. În acea vară, mama ne-a luat bilete la mare. Câteva zile am fost fericite. Nu doream să mai plec de acolo, nu vedeam nici un drum pe care să mă reîntorc acasă. Cât am stat noi la mare, mama a mers iar la părinții ei. Iarăși a muncit. În toamnă ar fi trebuit să plecăm, eu și Timeea, însă mama a început să meargă din nou la doctori. Acuza mereu dureri de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mă vadă mama așa. Dădeam telefoane la prietenele ei și le ziceam ce mi-a spus doctorița. Urcând scările înapoi la mama, auzeam numai vocile prietenelor: Irina, vai de mine, nu lăsa să fie operată! Irina, nu o mai duci acasă de acolo! Irina, nu-i adevărat, nu se poate, mama nu are cancer! Ia-o, ia-o acasă, că acolo rămâne. Moare. Am intrat complet răvășită în salon. Cunoscându-mă, m-a întrebat ce am. M-am eschivat, spunând că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
scările înapoi la mama, auzeam numai vocile prietenelor: Irina, vai de mine, nu lăsa să fie operată! Irina, nu o mai duci acasă de acolo! Irina, nu-i adevărat, nu se poate, mama nu are cancer! Ia-o, ia-o acasă, că acolo rămâne. Moare. Am intrat complet răvășită în salon. Cunoscându-mă, m-a întrebat ce am. M-am eschivat, spunând că știe doar că nu-mi plac spitalele. Nu știam ce să fac, ce să-i zic, să nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
am. M-am eschivat, spunând că știe doar că nu-mi plac spitalele. Nu știam ce să fac, ce să-i zic, să nu... Eram paralizată de frică. În acea dimineață mama a vrut la un moment dat să meargă acasă, dar eu nu am lăsat-o, iam zis că va fi bine. În mintea mea, deja încolțeau regretele. Din acea zi am început să mă simt vinovată de tot ce a urmat. Până să decid ce să fac, a venit
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
anestezie. Același gând pe care l am avut eu după operație, l-a avut și Raluca. O asistentă m-a trimis să cumpăr calmante și seringi. Nu mai rețin ce am mai vorbit cu Raluca și nici cum am ajuns acasă. Acasă, i-am povestit bunicii tot ce s-a întâmplat... nu m-a crezut. Nici două ore nu am rezistat acasă și am plecat înapoi la spital. Mama era trează. Dezamăgită, pentru că nu venise doctorița la ea, mă întreba pe
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]