56,531 matches
-
puterii vocii și ardorii de a cânta. Alte debuturi majore au avut loc în următoarele locuri și ani: Buenos Aires (1902), Londra (1903), Milano (1904), Lisabona (1907), Paris Opéra (1911) și Săo Paulo [Teatro Municipal] (1911). Ruffo și-a făcut debutul american în Philadelphia în anul 1912 și a cântat mult în Chicago. A ajuns la Metropolitan Opera din New York relativ târziu, în 1922, ca Figaro din "Bărbierul din Sevilla", deoarece a fost înrolat în Armata Italiană în timpul Primului Război Mondial. El va realiza
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
(4 aprilie 1818 - 22 octombrie 1883), a fost un romancier american de origine scoțiano-irlandeză. "Căpitanul" Reid a scris multe romane de aventuri asemănătoare cu cele scrise de Frederick Marryat și Robert Louis Stevenson. El a fost un mare admirator al lordului Byron. Acțiunea acestor romane are loc în teritorii sălbatice și
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
mexicane pe care o văzuse în timpul Războiului Mexicano-American. Acest stil de viață extravagant l-a adus la faliment în noiembrie 1866. În luna octombrie a anului următor s-a mutat la Newport, Rhode Island, în speranța de a recăpăta succesul american de care avusese parte anterior. S-a întors la New York în anul 1867 și a fondat "Onward Magazine". Reid a predat la Steinway Hall în New York și-a publicat romanul "The Helpless Hand" în 1868. Dar America nu mai era
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
a citit în copilărie, de asemenea, traducerile rusești ale lui Reid, care i-au permis să învețe limba rusă și alfabetul chirilic. Un capitol din Reid apare în colecția sa de eseuri "Împărat al Pământului" (1976). În autobiografia sa, președintele american Teddy Roosevelt afirmă că Mayne Reid a fost o persoană care l-a inspirat puternic de timpuriu. Aristocrat timid și astmatic, Theodore Roosevelt era pasionat de zoologie și de călătoriile aventuroase. Cărțile de aventuri ale lui Mayne Reid ar fi
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
: Ron Burgundy (sau pe scurt ) (titlu original: Anchorman: The Legend of Ron Burgundy sau pe scurt Anchorman) este un film american de comedie din 2004 regizat de Adam McKay. Este produs de Judd Apatow și scris de Will Ferrell și McKay. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ferrell, Christina Applegate, Paul Rudd, Steve Carell, David Koechner și Fred Willard. Filmul
Un știrist legendar () [Corola-website/Science/336533_a_337862]
-
() este un roman scris de autorul american Francis Scott Fitzgerald, în care se urmărește viața unor personaje ce trăiesc în orașul fictiv West Egg din Long Island în anul 1922. Principalele evenimentele ale românului au loc în vara anului 1922. Nick Carraway - originar din Middwest, absolvent al
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
permite accesul la date în formă electronică incurajează semnificativ inovații in legătura cu schimbul de date. Creșterea cererilor de către cetațeni pentru o guvernare transparentă și colaboratoare crează modele și forme noi de colaboare democratică. Căteva exemple ar fi inițiativa președenției americane „Open Government” sau cea a primăriei orașului Oakland, California „Open Budget Project”. În ultimii ani au apărut un număr de organizatii care încearcă să promoveze economia colaborativă și să conecteze participanții pentru a facilita tranzacțiile. Câteva exemple mai importante: Prin
Economie colaborativă () [Corola-website/Science/333465_a_334794]
-
și să conecteze participanții pentru a facilita tranzacțiile. Câteva exemple mai importante: Prin folosirea mai eficientă a resurselor disponibile (reciclare, refolosire) economia colaborativă este o cale de reducere a poluarii și a cheltuielilor. Website-ul de știri „Salon.com” și revista americană „CounterPunch” au criticat partea „pentru profit” a economiei colaborative care „extrage” profitul prin scurt circuitarea anumitor costuri precum taxelor, asigurării și evitarea regulamentelor pe care afacerile înregistrate trebuie să le respecte. Revista americană „New York Magazine” a scris că ceea ce determină
Economie colaborativă () [Corola-website/Science/333465_a_334794]
-
Website-ul de știri „Salon.com” și revista americană „CounterPunch” au criticat partea „pentru profit” a economiei colaborative care „extrage” profitul prin scurt circuitarea anumitor costuri precum taxelor, asigurării și evitarea regulamentelor pe care afacerile înregistrate trebuie să le respecte. Revista americană „New York Magazine” a scris că ceea ce determină oamenii să-și deschida ușa de la casă străinilor este nevoia de bani nu încrederea. Mulți din cei care participă în economia colaborativă au pierdut o sursă de venit ți au nevoie să o
Economie colaborativă () [Corola-website/Science/333465_a_334794]
-
Robert Emmett "Bobby" Harron (12 aprilie 1893 - 5 septembrie 1920) a fost un actor american reprezentativ în era filmului mut. Este fratele mai mare al actorului John Harron și al actriței Mary Harron. s-a născut în New-York într-o familie catolică de origine irlandeză. Dintre cei opt frați, Bobby a avut trei care au
Robert Harron () [Corola-website/Science/333480_a_334809]
-
sfârșitul Operațiunii Overlord (25 august 1944) și cuprinde luptele contraofensivei germane de iarnă din Ardeni (cunoscute și ca Ofensiva Von Rundstedt) până la momentul pregătirii forțării Rinului în primele luni ale anului 1945. Această perioadă este cunoscută oficial în istoriografia militară americană drept camapaniile Rinului și Ardeni-Alsacia. După eliberarea Parisului de către Divizia a 2-a blindată franceză și Divizia a 4-a blindată americană la sfârșitul lunii august 1944, Aliații occidentali au luat o pauză pentru regrupare și pentru organizarea trupelor pentru
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
momentul pregătirii forțării Rinului în primele luni ale anului 1945. Această perioadă este cunoscută oficial în istoriografia militară americană drept camapaniile Rinului și Ardeni-Alsacia. După eliberarea Parisului de către Divizia a 2-a blindată franceză și Divizia a 4-a blindată americană la sfârșitul lunii august 1944, Aliații occidentali au luat o pauză pentru regrupare și pentru organizarea trupelor pentru continuarea luptelor de la Paris spre zona Rinului. Această pauză le-a permis germanilor să își întărească liniile defensive, adică să ia toate
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
comandat de feldmareșalul Bernard Montgomery) în nord, Grupul de armată XII american comandat de generalul Omar Bradley în centru și Grupul franco-american comandat de generalul Jacob L. Devers în sud - au format un front larg sub comanda supremă a generalului american Dwight D. Eisenhower și a Cartierului său General SHAEF (Suapreme Headquarters, Allied Expeditionary Force). În vreme ce principalii comandanți militari aliați (Montgomery, Bradley și Patton) sprijineau un atac direct spre Germania (atât Montgomery cât și Bradley oferindu-se să fie vârful de
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
parte de atacurile aliate și era necesar un efort de mare amploare pentru repunerea lor în funcțiune și, din acest motiv, a apărut nevoia organizării transportului rutier. În încercarea rezolvării acestei probleme a crizei de transport, camioanele a trei divizii americane proaspăt ajunse în Europa, (Divizia a 26-a infanterie, Divizia a 95-a infanterie și Divizia a 104-a de infanterie) au fost preluate de serviciile de logistică. Diviziile Grupului de Armată XII americană au fost obligate în timpul avansării lor
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Marsilia deoarece aliații reușiseră să cucerească porturile intacte, iar sistemul local de căi ferate era în stare de funcționare mai bună. Prin cele două porturi aliații erau aprovizionați cu aproximativ un sfert din necesarul zilnic. Se poate considera că serviciile americane de aprovizionare „Communications Zone” (COMZ) au eșuat în tentativa lor de stabilire a unor soluții viabile la criza de transport datorită în primul rând uriașei birocrații care le caracteriza - aproximativ 11.000 de funcționari de intendență. COMZ și comandantul lor
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a unor soluții viabile la criza de transport datorită în primul rând uriașei birocrații care le caracteriza - aproximativ 11.000 de funcționari de intendență. COMZ și comandantul lor — generalul John C. H. Lee — au fost criticați fără încetare de comandanții americani. Incapacitatea serviciilor logistice să aprovizioneze unitățile avansate a condus la aranjamente neortodoxe, unitățile aflate în criză preluând abuziv proviziile destinate altor unități. Eisenhower nu putea să își extindă autoritatea asupra COMZ, care era direct subordonat Washingtonului, nu SHAEF, iar generalul
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
La un moment dat, după Ofensiva din Ardeni, armata SUA a relaxat și regulile care limitau utilizarea soldaților afro-americani în formațiile combatante. Voluntarii americani de culoare s-au comportat foarte bine în luptă, ducând la schimbarea definitivă a politicii militare americane. La începutul anului următor, înfrângerea Germaniei devenise o certitudine. Pentru comandanții aliați devenise tot mai dificil să convingă trupele să își riște viețile în condițiile în care pacea putea fi întrevăzută. Porturile de la Canalul Mânecii erau de maximă importanță pentru întreținerea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
l-ar fii permis aliaților să depășească prin flancul stâng Linia Siegfried. "Market Garden" a fost compusă din două părți. "Market" urmă să fie cea mai mare operațiune aeropurtată din istorie prin parașutarea a trei divizii și jumătate de militari americani, britanici și polonezi pentru cucerirea unor poduri de importanță strategică și împiedicarea distrugerii lor de către germani. "Garden" era atacul terestru al Armatei a II-a britanice, care trebuia să înfrângă rezistența garnizoanelor puternice germane din zonă și să elibereze parașutiștii
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
de Armată XXI și a ordonat Armatei I americane să se mute spre nordul Ardenilor, unde să execute atacuri limitate pentru atragerea defensivei germane spre sud, cât mai departe de țintele britanicilor. La început, operațiunea a decurs bine. Diviziile aeropurtate american 101 și 82 au ocupat obiectivele desemnate la Eindhoven, Veghel și Nijmegen. Deși aterizarea parașutiștilor britanici din Divizia I aeropurtată s-a făcut conform planului, zona de aterizare era plasată doar în nordul râului și se afla la mare distanță
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Montgomery a primit sarcina să curețe malul vestic al Rinului în aval de regiunea Krefeld. Pentru aceasta, Armata I canadiană susținută de Corpul XXX britanic a înaintat spre sud-est prin regiunea dintre Rin și Maas, în vreme ce Armata a 9-a americană a înaintat spre nord la est de Roer. Cele două armate trebuiau să se întâlnească în regiunea Geldern. Armata II britanică a stat la vest de Maas, cu excepția a două divizii care au fost trimise în sprijinul forțelor canadiano-americane. La
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
au masat rezerve în așteptarea unei ofensive aliate dinspre Venlo. Cele două operațiuni au fost întârziate de ofensiva germană din Ardeni, dar au fost reprogramate pentru 8 februarie 1945. Deși atacul anglo-canadian (Operațiunea "Veritable") a fost declanșat conform planului, atacul american (Operațiunea "Grenade") a fost amânat datorită pericolului inundării regiunilor joase după deschiderea stăvilarelor râului Rur. Această amânare le-a permis germanilor să își concentreze forțele defensive împotriva înaintării anglo-canadiene, dar în cele din urmă nu au reușit decât să încetinească
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
către est. În cazul ultimei opțiuni, o confruntare departe de zonele urbane puternic populate ar fi dus la pierderi de vieți omenești mai reduse, atât în rândurile militarilor cât și al civililor. La sfârșitul lunii august, Armata a 3-a americană a intrat în criză de combustibil. Această situație fusese rezultatul înaintării rapide a aliaților prin Franța și a mutării centrului de interes logistic către trupele care asigurau securitatea orașului-port Antwerp. Până pe 1 septembrie, cu ultimele rezerve de combustibil, Armata a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
din regiune. Orașul putea fi folosit ca punct de organizare a contraatacurilor germane împotriva spatelui Armatei a 3-a americane. Înbătălia care a urmat, americanii au ieșit victorioși, dar cu mari pierderi umane. După cucerirea Metzului, Armata a 3-a americană a continuat înaintarea spre Saar și au declanșat în scurtă vreme asaltul asupra Liniei Siegfried. Pădurea Hürtgen a fost considerată ca o locație propice pentru organizarea de atacuri împotriva flancului trupelor americane și a digurilor râurilor din zonă. Pentru îndepărtarea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
umane. După cucerirea Metzului, Armata a 3-a americană a continuat înaintarea spre Saar și au declanșat în scurtă vreme asaltul asupra Liniei Siegfried. Pădurea Hürtgen a fost considerată ca o locație propice pentru organizarea de atacuri împotriva flancului trupelor americane și a digurilor râurilor din zonă. Pentru îndepărtarea unei asemenea amenințări, americanii au declanșat pe 19 septembrie 1944 o operațiuni de curățare a pădurii de elementele germane. Rezistența germană a fost mai puternică decât se așteptaseră americanii. Germanii au fost
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
americanii au declanșat pe 19 septembrie 1944 o operațiuni de curățare a pădurii de elementele germane. Rezistența germană a fost mai puternică decât se așteptaseră americanii. Germanii au fost favorizați de terenul împădurit, care împiedica desfășurarea trupelor și tehnicii militare americane. Dacă planificatorii americani apreciaseră că va fi o operațiune de câteva săptămâni, în fapt luptele au durat până în februarie 1945 iar aliații au pierdut în această perioadă aproximativ 33.000 de soldați. Valoarea tactică a cuceririi pădurii Hürtgen de către aliați
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]