56,318 matches
-
case și biserici din lemn care durează sute de ani. Dar, exploatarea lemnului nu este singura activitate care au desfășurat-o oamenii. Mineritul a fost până nu demult o activitate intens practicată. Și în ziua de azi se pot vedea gurile de la minele ce exploatau minereuri complexe și uraniu. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 11.079 locuitori, dintre care 3.722 evrei, 3.616 români, 2.753 germani, 610 maghiari, 336 ruteni ș.a. Ca limbă maternă predomina limba idiș
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
în stadiu incipient. Orașul se află în valea râului Buzău și este traversat de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov. Pe teritoriul orașului, în dreptul satului Lunca Priporului, se ramifică din DN10 șoseaua județeană DJ203K, ce leagă orașul de Gura Teghii. Pentru transport feroviar, orașul este punctul terminus al căii ferate Buzău-Nehoiașu, pe care diversele localități componente ale orașului sunt deservite de stațiile Șețu, Păltineni, Nehoiu și Nehoiașu (ultima fiind cap de linie). Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
XIX-lea, teritoriul actual al orașului era organizat în mai multe comune rurale din plaiul Buzău al județului Buzău. Astfel, centrul orașului împreună cu localitățile vecine (Păltineni, Curmătura) formau comuna Păltineni, formată din cătunele Albinari, Botele, Cătiașu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiașului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari și Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală cu 28 de elevi
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
a apărut în 1931, când s-a separat de comuna Păltineni: Nehoiu avea localitățile Albinari, Bâdârlegiu Mic, Botele, Colonia Fabricii Goetz de peste Pod, Fundu Nehoiului, Mușcani, Nehoiu și Pâslari; comuna Păltineni a rămas cu satele Bâdârlegiu Mare, Cătiașu-Pleșcari, Curmătura, Fundătura, Gura Cătiașului, Păltineni și Piatra; tot atunci, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu. În 1950, comunele au fost incluse în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reorganizarea administrativ-teritorială a dus la
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
județul Dâmbovița, Muntenia, România. Orașul este situat în partea de sud-vest a județului Dâmbovița, în Câmpia Găvanu-Burdea, între Valea Argeșului la sud-vest și Valea Sabarului la sud-vest, ocupând o suprafață de 22,3 km². În apropierea orașului se află comunele Gura Foii și Petrești. Regiunea în care se află amplasat orașul este o importantă zonă agricolă. Datorită avantajelor pe care le prezintă această regiune, zona Găeștiului a fost populată din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice ale prof. univ.
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
varsă în Sabar. Are următoarele coordonate geografice: 44˚ și 50' latitudine nordică și 25˚ și 19' longitudine estică , iar altitudinea este de 190,62 m. Ocupă o suprafață de 22,4 km². Are incluse in teritoriul său administrativ comunele suburbane Gura Foii - 22,4 km² și Petrești - 69,7 km². Din punct de vedere administrativ, in structura actuală, orașul se învecinează cu următoarele comune: la Nord-est cu comunele: Cobia, Dragodana, Mogoșani, la sud cu comuna Petrești, la Vest și Nord-vest cu
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
km² și Petrești - 69,7 km². Din punct de vedere administrativ, in structura actuală, orașul se învecinează cu următoarele comune: la Nord-est cu comunele: Cobia, Dragodana, Mogoșani, la sud cu comuna Petrești, la Vest și Nord-vest cu comunele Crângurile și Gura Foii. Legătura cu reședința de județ - Municipiul Târgoviște - se realizează prin intermediul drumului național DN 72, cu Municipiul București și orașul Pitești prin drumul național DN 7 și prin autostrada București-Pitești(prin intermediul drumului național DN 61). Cu centrele urbane București și
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
idee năstrușnica din timpul stagiului militar, concepe primul aparat individual de zbor: renumitul „rucsac zburător”; ideea se materializează, fiind transmisă tocmai în SUA, unde va fi brevetata șapte ani mai tarziu, de către americanii Wendell Moore, Cecil Martin și Robert Cumings. Gurile rele din cooperativa „Ochiul și timpanul” susțin că ideea a fost oferită pe tavă „inventatorilor” americani de către o cârtita KGB-ista, infiltrata în Ambasada SUA la București, personaj care l-ar fi ascultat cu multă atenție atunci cand Justin Capră, umilit
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
acumularea de aluviuni. [24] Râul principal al Kent-ului, râul Medway, se ridică aproape de East Grinstead în Sussex și curge spre est la Maidstone. Aici se întoarce spre nord și face pauze prin North Downs , la Rochester, apoi se alătură gurii de vărsare a râului Tamisa că afluentul său final să fie în apropierea Sheerness-ului. Medway are aproximativ 112 km lungime. [29] [30]Fluviul este îngust în blocarea Allington, dar mai înainte, navele care transportau marfă au ajuns până în amonte. [29
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
etc.) și o serie de mari figuri ale civilizației elenice: Tucidide, artiștii Brygos, Doidalses, antroponime trace, gramatici ca Dionysios Thrax, câțiva filologi, etc. Teritoriul ocupat de traci se întindea de la Marea Egee până în regiunea Boemiei, și din zona Serbiei actuale până la gurile Bugului. Dar, în contrast cu tracii dintre Haemus și Marea Egee, care n-au reușit să-și întemeieze o civilizație proprie și o politică a lor, ci serveau numai ca unelte oarbe, mercenari sălbatici, geții, stăpânitorii marelui drum de civilizație al Dunării, de la
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
sovietică încuraja partea bulgară să nu se mulțumească numai cu Cadrilaterul ci să ceară toată Dobrogea. O asemenea soluție mai prezenta și alte avantaje potențiale pentru Uniunea Sovietică, deoarece Delta Dunării nu făcea parte din Dobrogea, menținerea suveranității României asupra gurilor Dunării era mai mult decât discutabilă, dacă după pierderea Basarabiei mai pierdea și Dobrogea. În cadrul unei audiențe, regele Boris III al Bulgariei l-a informat pe Eugen Filotti asupra intențiilor sovietice, ceea ce a determinat partea română să accelereze ritmul tratativelor
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
dedea la acte de canibalism. Mulți dintre ei clachează în fața acestor încercări extreme, care nu îi aduce în apropierea vreunui pământ sau a vreunei corăbii. După patru luni de pregrinări pe mare, când orice speranță era pierdută, pluta ajunge la gura de vărsare a Amazonului, iar puținii supraviețuitori sunt salvați de localnici. Romanul este scris sub forma unui jurnal ținut de unul dintre călători, J. R. Kazallon. Prin urmare, titlurile capitolelor marchează ziua fiecărei însemnări, întocmai ca în cazul unui jurnal
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
<nowiki>Gura Căinarului</nowiki> este o localitate de centru în raionul Florești Republica Moldova. Comuna Gura Căinarului are o suprafață totală de 27,03 km² fiind cuprinsă într-un perimetru de 24.90 km². Din comună face parte și sătucul Zarojani, a cărui
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
<nowiki>Gura Căinarului</nowiki> este o localitate de centru în raionul Florești Republica Moldova. Comuna Gura Căinarului are o suprafață totală de 27,03 km² fiind cuprinsă într-un perimetru de 24.90 km². Din comună face parte și sătucul Zarojani, a cărui populație este formată în mare parte de ucraineni, ai căror rădăcini se trag
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
un perimetru de 24.90 km². Din comună face parte și sătucul Zarojani, a cărui populație este formată în mare parte de ucraineni, ai căror rădăcini se trag din satul băștinaș cu același nume situat în raionul Hotin (Ucraina). Satul Gura Căinarului este situat în preajma șoselei Naționale Soroca-Bălți, prin sat trece calea ferată Bălți-Mateuți, satul este în vecinătate cu satele Putinești, Pragila, Lunga, Ivanovca, orașul Mărculesti. Teritoriul satului este scăldat de două rîuri Răut (Hidronimul- rîu) și Căinari (Hidronimul-izvor) de asemenea
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
bine de 12.000 ani.în.Hr (Ion Hîncu "Vetrele Strămoșești") pe locurile lor fiind colectate oase de animale, carbune de lemn,așchii și unelte din cremene toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. Prima atestare documentară a satului Gura Căinarului apare la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
cărora sau păstrat cu sfințenie și pîna astăzi. In 1817 satul întrunea 92 de familii țărănești, 3 familii de mazili (categorie privilegiată de agricultori, descendenți din "slugi domenști" destituite din dregătoria la curte) și 2 preoți. În aprilie 1835 găsim Gura Căinarului în proprietatea boierului Nicolae Leonard cu toate cele 81 de familii de tărani (Recensămîntul localităților înfăptuit de autoritățile țariste în gubernia Basarabiei în 1897,a găsit în Gura Căinarului o populație de peste 500 de suflete,cu 236 bărbați și
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
din dregătoria la curte) și 2 preoți. În aprilie 1835 găsim Gura Căinarului în proprietatea boierului Nicolae Leonard cu toate cele 81 de familii de tărani (Recensămîntul localităților înfăptuit de autoritățile țariste în gubernia Basarabiei în 1897,a găsit în Gura Căinarului o populație de peste 500 de suflete,cu 236 bărbați și 205 femei). În 1893 a fost data în exploatare linia de cale ferată Bălți-Florești-Rîbnița satul a ieșit în lume cu ajutorul noii magistrale de oțel. La începutul secolului al XX
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
iar școala laică cu patru clase fusese deschisă în 1918 în atelierul moșierului Ion Untu. În 1923 instruiau elevii trei pedagogi: Teodor Porucic și Andrei Mușcinschi cu soția Olga. Din 1931 și pînă în 1944 director al școlii primare din Gura Cănarului a fost Efim Popescu.Războiul, foametea și deportările masive au redus populația satului din 1940 pină în 1949 de la 1720 de locuitori la 1499. Din bărbații plecați pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
fost Efim Popescu.Războiul, foametea și deportările masive au redus populația satului din 1940 pină în 1949 de la 1720 de locuitori la 1499. Din bărbații plecați pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie 1944 lîngă Gura Căinarului s-a produs un accident de trenuri, fiind striviți mortal mulți ostași sovietici, osemintele cărora zac la memorialul din localitate. Deasemenea 11 țărani din Gura Căinarului au fost mobilizați și au luptat în Armata Romînă, 15 au vărsat sînge
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie 1944 lîngă Gura Căinarului s-a produs un accident de trenuri, fiind striviți mortal mulți ostași sovietici, osemintele cărora zac la memorialul din localitate. Deasemenea 11 țărani din Gura Căinarului au fost mobilizați și au luptat în Armata Romînă, 15 au vărsat sînge în Afganistan, 18 locuitori în anul 1992 au apărat la Nistru independența și demnitatea Republicii Moldova. În decembrie 1989 după 47 ani de întrerupere biserica satului cu
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
18 locuitori în anul 1992 au apărat la Nistru independența și demnitatea Republicii Moldova. În decembrie 1989 după 47 ani de întrerupere biserica satului cu hramul "Cuvioasa Muceniță Parascovia" și-a redeschis ușile avîndul ca preot pe Grigore Lisnic. Băștinașii satului Gura Căinarului păstrează și transmit copiilor săi tradițiile și obiceiurile moștenite din moși-strămoși.
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
ș.a. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit uneia, în 1775, după desființarea Secei Zaporojene (o republică căzăcească la pragurile Niprului) de către Ecaterina II, cazacii zaporojeni au luat drumul pribegiei. O parte dintre aceștia s-au îndreptat spre gurile Dunării, unde un grup condus de un oarecare Micolcea, a ajuns în locul unde astăzi se află Nezavertailovca. Din cauza revărsărilor de râuri (Cuciurgan și Nistru), aceștia nu au mai putut continua drumul spre sud-vest, fiind nevoiți "să facă cale-ntoarsă" (in dialectul
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Gura Galbenei este o localitate-centru de comună în Raionul Cimișlia, Republica Moldova. Localitatea Gura Galbenei reprezintă o comună rurală tipica spațiului moldovenesc ce-și deapănă istoria din cele mai vechi timpuri, de la primele manifestări ale civilizației traco-geto-dacice și până în prezent. Documentele istorice
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
Gura Galbenei este o localitate-centru de comună în Raionul Cimișlia, Republica Moldova. Localitatea Gura Galbenei reprezintă o comună rurală tipica spațiului moldovenesc ce-și deapănă istoria din cele mai vechi timpuri, de la primele manifestări ale civilizației traco-geto-dacice și până în prezent. Documentele istorice ce oglindesc atestarea și evoluția localității datează cu sec.al XVII-lea
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]