547,468 matches
-
Alfons ca principe în locul lui Robert (1135). Robert și-a găsit refugiul la Pisa, unde a adunat o flotă pentru a lupta împotriva lui Roger chiar în Sicilia, însă acțiunea nu a avut efect. Flota pisană a jefuitAmalfi de unde a luat o importantă pradă. Încărcat cu această pradă și însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
de israelieni au fost răniți de atacurile cu rachete. Iran, Egipt, Turcia și alte state arabe și musulmane au condamnat operațiunea condusă de Israel. Consiliul de Securitate al ONU a ținut o ședință de urgență pe această, dar nu a luat nici o decizie. Pe 21 noiembrie, Hamas și Israel au semnat un armistițiu mediat de Egipt, ambele părți revendicând victoria. Conflictul în forma sa actuală se află în desfășurare de când partidul islamic Hamas a câșigat alegerile legislative palestiniene din ianuarie 2006
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
49 de ani în Dülmen, unde a fost călugăriță și, datorită bolii, țintuită la pat între 1813-1824, în ultima parte a vieții. În acești ani de suferință unii contemporani cunoscuți au venit să o viziteze. Poetul Clemens Brentano i-a luat un lung interviu în urma căruia a scris două cărți despre viziunile călugăriței. Veridicitatea scrierilor lui Brentano a fost pusă la îndoială, criticii caracterizând cărțile drept “creațiile unui poet “ sau “invențiile” lui Bretano . Totuși, deși nici ea și nici Bretano nu
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
ales în timpul extazelor, sensibilitate care se poate manifesta prin puterea de a autentifica relicvele, de a recunoaște ostiile consacrate, sau supunerea față de autoritatea bisericească. Clement Brentano la rândul său, atrage atenția doctorului Wesener asupra faptului că stigmatizații acceptă voluntar să ia asupra lor bolile și suferințele celorlalți. În scurta sa istorie, doctorul explică: "Abia de-a lungul ultimilor doi ani ai vieții sale am putut înțelege suferințele sale misterioase. Cea mai mare parte a bolilor sale, se datorau într-adevăr, acceptării
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
bolilor sale, se datorau într-adevăr, acceptării spontane de a suferi în locul prietenilor săi care îi încredințau problemele și se încredeau în rugăciunile ei. În extazele sale a confirmat această realitate, indicând de cele mai multe ori momentul în care intervenția sa lua sfârșit." Ar fi fost și cazuri de vindecări spontane și simultane. Anne Catherine Emmerich mărturisește că încă din copilărie a avut viziuni în care a stat de vorbă cu Iisus, în care a văzut sufletele în Purgatoriu pentru care s-
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
avute cu Emmerich despre viziunile ei, scriind mai multe caiete cu însemnări despre scenele din Noul Testament și viața Fecioarei Maria. Având în vedere că Emmerich nu vorbea decât dialectul westfalian, Brentano nu a transcris cuvintele Anei direct, adesea însemnările nefiind luate nici măcar în prezența ei. Brentano scria rapid un set de notițe pe baza a ceea ce își amintea din conversațiile avute cu Emmerich în germana standard, atunci când se întorcea în locuința sa. Brentano a editat aceste însemnări mai târziu, la mai
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
diferite surse biblice apocrife, hărți și ghiduri de călătorie printre lucrările sale ce ar fi putut să fie folosite pentru a îmbunătăți relatările lui Emmerich. În 1923 în tezele sale teologice, preotul german Winfried Hümpfner care a comparat notele originale luate de Brentano cu cărțile publicate, susține că Brentano a fabricat o parte din materialul pe care l-a atribuit lui Emmerich. În 1928 experții au concluzionat că numai o parte din cărțile lui Brentano poate să fie atribuită cu certitudine
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
expusă de către Părintele Peter Gumpel, care a fost implicat în studiul acestei probleme în : "Nu este deloc sigur că ea a spus acele lucruri. Există o serioasă problemă în privința autenticității.” Conform lui Gumpel, scrierile atribuite lui Emmerich nu au fost luate în considerare de către Vatican în procesul beatificarii. Helen Ram, autoarea unei biografii mai restrânse după cea a lui Schmoger, răspunde astfel acestor suspiciuni constante: "Obiecții au fost aduse de unele persoane în ultimii ani în privința veridicității relatărilor edițiilor lui Brentano
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
perfectă concordanță cu propriile sale viziuni." Ana Ecaterina a început să fie și mai slăbită în timpul verii anului 1823. A murit pe 9 februarie 1824 în Dülmen și a fost îngropată în cimitirul din apropierea localității, un număr mare de persoane luând parte la funeraliile sale. Mormântul ei a fost redeschis de două ori în săptămânile ce au urmat înmormântării datorită unor zvonuri legate de furtul trupului ei, dar trupul și coșciugul au fost găsite intacte. În februarie 1975, rămășițele lui Emmerich
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
apropierea Efesului, după cum este descris în cartea "Casa Mariei". În 1881, un preot francez, abatele Julien Gouyet a folosit cartea Ecaterinei pentru a căuta casa din Efes, și a găsit-o urmând descrierile lui Emmerich. La început nu a fost luat in serios dar sora Marie de Mandat-Grancey a insistat până ce alți doi preoți au urmat aceeași cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Efes, și a găsit-o urmând descrierile lui Emmerich. La început nu a fost luat in serios dar sora Marie de Mandat-Grancey a insistat până ce alți doi preoți au urmat aceeași cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII-lea a vizitat lăcașul și mai târziu, în 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat lăcașul drep loc sfânt. Papa Ioan al XXIII-lea a
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Brentano a fost suspectat de fabricarea unei părți a materialului ce apare în cărțile pe care le-a scris, atribuite lui Emmerich. În 1973 Congregația Cauzei Sfinților a permis redeschiderea cazului beatificării focalizându-se asupra vieții sale fără să mai ia în seamă cărțile lui Brentano. În Iulie 2003 Congregația pentru Cauza Sfinților a promulgat un decret al unui miracol atribuit ei iar asta a deschis drumul către beatificare. Pe 3 octombrie 2004 a fost beatificată de către Papa Ioan Paul al
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
-se pe sfințenia și virtuțile personale. Părintele Peter Gumpel, care a fost implicat în analiza acestei problemă la Vatican a declarat: “Deoarece este imposibil să distingem între ce vine de la Sora Emmerich și ce a fost adăugat, nu am putut lua în calcul scrierile. Astfel ele au fost puse deoparte în procesul beatificării." În 2003 actorul Mel Gibson, un catolic tradiționalist, a adus viziunile Anei Ecaterina Emmerich în atenția tuturor folosind cartea "Dureroasele Patimi" ca sursă pentru realizarea filmului Patimile lui
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie, venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problema judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul ia o hotărâre spre împăcarea ambilor ierarhi, astfel: târgul Dubăsari, fund stăpânit de turci, să fie păstrat de mitropolitul Ioanichie, iar cele doua sate de pe granița să fie ale episcopului de Huși. Ioachim - mitropolitul Proilaviei - și Iorest - episcopul de Huși - și-
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
din aceste locații. Nu există un consens între istorici privind data la care Mitropolia Proilaviei a fost desființată definitiv, fiind avansate mai multe date ca 1806, 1810, 1812, 1829, sau 1840. Pentru a fi consecvenți cu adevărul istoric ar trebui luate în considerare datele la care modificările structurale au fost făcute cu respectarea normelor canonice, adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
luate în considerare datele la care modificările structurale au fost făcute cu respectarea normelor canonice, adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate de domnitorul Constantin Ipsilanti respectiv mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, deci ale unor organe de ocupație rusești, nerecunoscute de Patriarhia Ecumenică. În anul 1812 Patriarhia Ecumenică decide comasarea Mitropoliilor Dirstei și Proilaviei, noua mitropolie creată, "Mitropolia Dristrei și Proilaviei", preluînd tradițiile mitropoliilor
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
arhitectura militară din Portugalia de către Templieri (deprinsă în decenii de lupte în Normandia și Britania) sunt turnurile de apărare de formă rotundă construite în zidurile exterioare, turnuri ce erau mult mai rezistente la atacuri decât cele rectangulare. Când orașul a luat ființă, majoritatea locuitorilor săi trăiau în locuințe aflate în incinta zidului exterior al cetății. Biserica rotundă în stil romanic, a fost construită la jumătatea celui de al XII-lea secol de către cavalerii Templieri. Din exterior biserica se prezintă ca o
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
A devenit cunoscută în toată lumea pentru apariția din noiembrie 1988 pe coperta revistei americane Vogue, purtând un T-shirt cu o decorație în cruce produsă de casa de mode Christian Lacroix și o pereche de jeans de culoare ștearsă. Imaginea fusese luată în exterior, în lumină naturală. Era cea dintâi copertă a Annei Wintour, de când aceasta preluase funcția de redactoare șefă a magazinului, și a fost interpretată ca o ruptură cu tradiția mai formală a imaginilor de copertă din vremea redactoarei precedente
Michaela Bercu () [Corola-website/Science/328180_a_329509]
-
a-i ține de cald și pleacă. Din cauza mantalei Szpilman este împușcat apoi de trupele poloneze care eliberează Varșovia, înainte ca acestea să realizeze că este polonez. În altă parte, foști deținuți ai lagărului nazist agresează verbal prizonierii de război luați de sovietici din rândul soldaților germani. Un fost deținut strigă că tot ce avea era vioara, iar Hosenfeld, acum și el prizonier, îl întreabă pe violonist dacă îl cunoaște pe Szpilman, violonistul confirmă astfel că-l întreabă dacă Szpilman îi
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
Aceștia au oferit condiții acceptabile, iar Bari a capitulat în aprilie 1071. Ștefan Pateran a fost inițial aruncat în închisoare, însă ulterior s-a întors la Constantinopol, alături de alți bizantini supraviețuitori. Odată cu căderea Bari, prezența bizantină în sudul Italiei a luat sfârșit, după 536 de ani. Peste circa 85 de ani, împăratul Manuel I Comnen va avea o încercare de recucerire a sudului Italiei în 1156-1158, însă tentativa va eșua.
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
zile de început a Revoluției Române din 1989. Inițial, toți au primit distincția de "eroi-martiri ai Revoluției". După 21 de ani, titlul le-a fost retras, pe motiv că CNSAS a declarat că au făcut poliție politică, fără a fi luată în calcul funcția lor de ofițeri ai Securității și implicit colaborarea lor inerentă cu această structură. Monumentul, ridicat prin grija Serviciului Român de Informații (SRI) chiar în locul unde aceștia au murit, a fost inaugurat la 20 decembrie 2012 pe bulevardul
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
A 1 de pe strada Drumul Taberei, moment în care a început un schimb de focuri între forțele luptătoare din incinta M.Ap.N. și „teroriștii” din blocurile din jur. Studenții și cadrele au debarcat rapid, studenții s-au adăpostit în teren și, luând poziții de tragere, au deschis focul. În urma schimburilor de focuri s-au înregistrat următoarele pierderi: Cenotaful ridicat de familia eroului Pintea Ciprian, născut la Bacău în 1968, ține trează amintirea studenților militari cărora le-a curmat viața brambureala de care
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
străini, țăranii din Sadova încep între ei o competiție care să-i înșele mai mult. Costel și Leana se hotărăsc să-și mărite fata și să fure toți banii de dar de la invitați. Dar cum nimeni nu voia s-o ia de nevastă pe Lila, ei îi propun lui Axinte să se dea drept ginere. Nici așa nu se arată nimeni interesat de nuntă, iar soții Pârțag anunță că vor fi invitați membrii grupului "Vacanța Mare". Între timp, văzându-l pe
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
un câine apăsase pe un detonator. Axinte le dăduse însă o piatră falsă, dar în confruntarea cu rușii și apoi cu americanul piatra adevărată a căzut pe jos și s-a spart în mai multe bucăți. Fiecare din personajele principale ia câte o bucată și își pune câte o dorință: Costel primește un morman de sticle cu alcool, Leana se transformă într-o blondă superbă, Axinte și Frankfurt devin spărgători de bănci și se îmbogățesc, Lila devine agent CIA și primește
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
Oltenia niciodată, habar nu are. Cine nu crede că Garcea e un personaj real, nu l-a cunoscut pe Garcea.”" Cei doi membri ai grupului Vacanța Mare au afirmat că acuzațiile de vulgaritate au provenit din partea umoriștilor cărora le-au luat locul în programele posturilor de televiziune și care deveniseră invidioși pe succesul emisiunilor lor de televiziune. Ei au recunoscut totuși că în unele părți ale filmului au exagerat, punând acest lucru pe seama entuziasmului și a lipsei de experiență în domeniul
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]