540,797 matches
-
al Prutului, releurile de curieri și pichetele de grăniceri au fost atacate de soldații ruși. La Bolgrad comandantul Armatei a 6-a Ruse, generalul Kotzebue, a fost arestat de către proprii soldați. La data de 4/17 ianuarie 1918, Consiliul de Miniștri român a luat decizia de a declanșa operațiunea principală, astfel că la 7/20 ianuarie, Marele Cartier General român a trimis trupelor ordinul de operații. Marele Cartier General român a considerat în instrucțiunile sale adresate trupelor care trebuia trimise peste
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
fost vorba despre utilizarea crematoriului de către puterea politică în scopul de a șterge urmele unor acțiuni violente asupra unor oponenți ai regimului. În acest sens pot fi enunțate două exemple și anume: arderea cadavrelor legionarilor grupului Dumitrescu, autorii asasinării primului ministru al României, Armand Călinescu, în 1939 și cel al arderii la ordinul Elenei Ceaușescu a cadavrelor unor timișoreni în decembrie 1989 (Operațiunea Trandafirul/Acțiunea Vama). După un avans destul de rapid luat după război, incidența incinerărilor a încetinit considerabil în România
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
În Imperiul Austriac, funcția de ministru-prezident a fost creată în timpul Revoluției de la 1848. Ministru-prezidentul era șeful guvernului și președintele consiliului de miniștri. Înainte de crearea funcției de ministru-prezident, exista un Consiliu de Stat al Imperiului Austriac, condus de însuși împăratul, în care unii miniștri au avut mereu o anumită funcție de conducere, cum a fost cazul cu Johann Philipp von Stadion între 1805 și
Lista prim-miniștrilor Imperiului Austriac () [Corola-website/Science/337558_a_338887]
-
Austriac, funcția de ministru-prezident a fost creată în timpul Revoluției de la 1848. Ministru-prezidentul era șeful guvernului și președintele consiliului de miniștri. Înainte de crearea funcției de ministru-prezident, exista un Consiliu de Stat al Imperiului Austriac, condus de însuși împăratul, în care unii miniștri au avut mereu o anumită funcție de conducere, cum a fost cazul cu Johann Philipp von Stadion între 1805 și 1809 sau cu Klemens Wenzel von Metternich, căruia i-a fost acordat chiar titlul de "Cancelar de stat" în 1821. Minister-prezidentul
Lista prim-miniștrilor Imperiului Austriac () [Corola-website/Science/337558_a_338887]
-
parlamentar în această privință. La moartea lui prințului Felix zu Schwarzenberg în primăvara lui 1852, așa-numitul neoabsolutism a fost instaurat în întregime, iar funcția de ministru-prezident nu a mai fost ocupată. În schimb, împăratul conducea iarăși singur consiliul de miniștri. Exista, totuși, un președinte al „conferinței miniștrilor”, cum era numită atunci ședința de guvern. Acesta putea să coordoneze liber cel puțin sarcinile miniștrilor. În 1867, potrivit compromisului austro-ungar, Dubla Monarhie a fost împărțită în două, fiecare parte având propriul ei
Lista prim-miniștrilor Imperiului Austriac () [Corola-website/Science/337558_a_338887]
-
prințului Felix zu Schwarzenberg în primăvara lui 1852, așa-numitul neoabsolutism a fost instaurat în întregime, iar funcția de ministru-prezident nu a mai fost ocupată. În schimb, împăratul conducea iarăși singur consiliul de miniștri. Exista, totuși, un președinte al „conferinței miniștrilor”, cum era numită atunci ședința de guvern. Acesta putea să coordoneze liber cel puțin sarcinile miniștrilor. În 1867, potrivit compromisului austro-ungar, Dubla Monarhie a fost împărțită în două, fiecare parte având propriul ei guvern și șef de guvern.
Lista prim-miniștrilor Imperiului Austriac () [Corola-website/Science/337558_a_338887]
-
iar funcția de ministru-prezident nu a mai fost ocupată. În schimb, împăratul conducea iarăși singur consiliul de miniștri. Exista, totuși, un președinte al „conferinței miniștrilor”, cum era numită atunci ședința de guvern. Acesta putea să coordoneze liber cel puțin sarcinile miniștrilor. În 1867, potrivit compromisului austro-ungar, Dubla Monarhie a fost împărțită în două, fiecare parte având propriul ei guvern și șef de guvern.
Lista prim-miniștrilor Imperiului Austriac () [Corola-website/Science/337558_a_338887]
-
culmea dealului în anii 1993-1995, urmată de o moschee memorială și de Sinagoga memorială a Holocaustului. Pe 9 mai 1995 a avut loc aici prima paradă a victoriei din perioada postsovietică, în prezența președintelui Federației Ruse, Boris Elțin, și a ministrului apărării, generalul de armată Pavel Graciov. Comandantul paradei a fost comandantul Regiunii Militare Moscova, general-colonel Leonid Kuznețov. Această paradă a fost, de asemenea, prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
(, născută Jacob la 13 iulie 1927, la Nisa) este o politiciană originară din Franța. Scăpată teafără din Shoah, a intrat în magistratură ca înalt funcționar până la numirea sa ca ministru al Sănătății, în mai 1974. În acest post, între altele, a sprijinit adoptatarea „Legii Veil”, promulgată la 17 ianuarie 1975, care depenalizează recurgerea de către o femeie la întreruperea voluntară a sarcinii. Din 1979 până în 1982, ea a fost prima președintă
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a sprijinit adoptatarea „Legii Veil”, promulgată la 17 ianuarie 1975, care depenalizează recurgerea de către o femeie la întreruperea voluntară a sarcinii. Din 1979 până în 1982, ea a fost prima președintă a Parlamentului European, nou ales prin vot universal. A fost Ministru de Stat, ministru al Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului, și numărul doi în guvernul Édouard Balladur, a făcut parte din Consiliul Constituțional din 1998 până în 2007. Aleasă la Academia Franceză, la 20 noiembrie 2008, a fost primită, în
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Legii Veil”, promulgată la 17 ianuarie 1975, care depenalizează recurgerea de către o femeie la întreruperea voluntară a sarcinii. Din 1979 până în 1982, ea a fost prima președintă a Parlamentului European, nou ales prin vot universal. A fost Ministru de Stat, ministru al Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului, și numărul doi în guvernul Édouard Balladur, a făcut parte din Consiliul Constituțional din 1998 până în 2007. Aleasă la Academia Franceză, la 20 noiembrie 2008, a fost primită, în mod solemn, la
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
injust și partizan. În urma decesului lui Georges Pompidou, în timpul mandatului de președinte al acestuia, ea a susținut candidatura lui Jacques Chaban-Delmas la alegerile prezidențiale anticipate. După alegerea lui Valéry Giscard d'Estaing la președinția Republicii Franceze, ea a fost numită ministru al Sănătății în guvernul Jacques Chirac, post pe care îl păstreză sub guvernele Raymond Barre. Ea a fost însărcinată să prezinte în Parlament proiectul de lege asupra întreruperii voluntare a sarcinii (IVG), care depenalizează avortul. Această luptă i-a adus
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
drept „inadmisibilă” crearea "fișierelor informatizate de Informații generale", decisă de guvernul Michel Rocard. Proiectul a fost retras în martie 1990 și promulgat, sub o nouă formă, de guvernul Cresson în anul următor. În martie 1993, Simone Veil a fost numită ministru de Stat, ministru al Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului în guvernul condus de Édouard Balladur. În acest post, ea a instituit funcția de pratician adjunct contractual (PAC). L-a susținut pe Édouard Balladur la alegerile prezidențiale din 1995
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
fișierelor informatizate de Informații generale", decisă de guvernul Michel Rocard. Proiectul a fost retras în martie 1990 și promulgat, sub o nouă formă, de guvernul Cresson în anul următor. În martie 1993, Simone Veil a fost numită ministru de Stat, ministru al Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului în guvernul condus de Édouard Balladur. În acest post, ea a instituit funcția de pratician adjunct contractual (PAC). L-a susținut pe Édouard Balladur la alegerile prezidențiale din 1995; ea a părăsit
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
cu nepotul său Demetrios, (viitorul Demetrios I Soter). El a trăit apoi la Atena, până ce cu ajutorul Atalizilor s-a ridicat ca pretendent la coroana seleucidă împotriva fratelui său Seleucos al IV-lea. Seleucos al IV-lea a fost asasinat de ministrul său Heliodor, încă înainte ca Mitridat-Antioh să fi ajuns în patrie. iar Heliodor a uzurpat tronul. În acelaș an, 175 î.Hr. Antioh a izbutit să-l înlăture pe Heliodor fără luptă, cu sprijinul regelui Eumenes al II-lea al Pergamului
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
000 de militari s-a declarat de partea bolșevicilor. Aceștia s-au predat fără luptă forțelor guvernamentale pe 6 iulie (sv). Pe 25 octombrie (sv), fortăreața a căzut rapid în mâinile bolșevicilor. În urma ultimatumului formulat de Sovietul de la Petrograd către miniștrii Guvernului Provizoriu aflați în Palatul de Iarnă, după o salvă de tun de avertisment lansată de pe "crucișătorul Aurora" la ora 21.00, tunurile din Fortăreață au tras aproximativ 30 de obuze în direcția Palatului de Iarnă. Doar două au lovit
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
au lovit palatul, provocând doar pagube minore, dar apărătorii palatului au refuzat să se predea. În dimineața zilei de 26 octombrie (sv), la ora 02,10, Palatul de Iarnă a fost capturat de către forțele aflate sub comanda lui Vladimir Antonov-Ovseenko; miniștrii capturați au fost duși în cetate ca prizonieri. În perioada 1918-1921 au fost asasinate aici cel puțin 112 persoane, inclusiv 4 mari duci ai Rusiei. Cea mai mare parte a fortăreței a fost transformată în anul 1924 într-un muzeu
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
anexă a respectivului document. Documentul a reprezentat concepția Comandantului Șef al Armatelor Aliate din Orient, Franchet d'Esperey, semnăturile de pe document fiind însă cele ale generalului francez Paul-Prosper Henrys și ale mareșalului sârb Živojin Mišić. Din partea Ungariei a semnat reprezentantul Ministrul de Război al guvernului Károlyi, colonelulBéla Linder. Începerea negocierilor s-a făcut înainte de încheierea ostilităților, pe data de 24 octombrie/7 noiembrie între generalul d'Esperey - sosit de la Salonic și delegația maghiară condusă de contele Károlyi - venit la Balgrad, de pe
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
independența de Universitatea din Sankt Petersburg și a format profesori până când a fost închis în cele din urmă în 1859 În 1849, după Primăvară Națiunilor, Senatul Imperiului Rus a decretat că rectorul ar trebui mai degrabă să fie numit de către ministrul instrucției publice decât ales de către Adunarea Universității. Cu toate acestea, Piotr Pletniov a fost reales rector și în cele din urmă a devenit cel mai longeviv rector al Universității din Sankt Petersburg (1840-1861). În 1855 studiile orientale au fost separate
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944 Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Lenin cu ocazia celei de-a 125-a aniversare și pentru contribuția sa la dezvoltarea științei și a culturii. În 1948 Consiliul de Miniștri a numit universitatea după Andrei Jdanov, un lider comunist recent decedat. Această decizie a fost revocată în 1989, în timpul Perestroikăi. În perioada 1949-1950 mai multe cadre didactice au murit în închisoare în timpul anchetării Afacerii Leningrad fabricată de către conducerea sovietică centrală
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
numit universitatea după Andrei Jdanov, un lider comunist recent decedat. Această decizie a fost revocată în 1989, în timpul Perestroikăi. În perioada 1949-1950 mai multe cadre didactice au murit în închisoare în timpul anchetării Afacerii Leningrad fabricată de către conducerea sovietică centrală, iar ministrul educației al RSFSR, fostul rector Alexandr Voznesenski, a fost executat. În 1966 Consiliul de Miniștri a decis să construiască un nou campus suburban la Petergof pentru facultățile de matematică și științe naturale. Mutarea facultăților au fost finalizate până în anii 1990
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
în 1989, în timpul Perestroikăi. În perioada 1949-1950 mai multe cadre didactice au murit în închisoare în timpul anchetării Afacerii Leningrad fabricată de către conducerea sovietică centrală, iar ministrul educației al RSFSR, fostul rector Alexandr Voznesenski, a fost executat. În 1966 Consiliul de Miniștri a decis să construiască un nou campus suburban la Petergof pentru facultățile de matematică și științe naturale. Mutarea facultăților au fost finalizate până în anii 1990. În 1969 Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Steagul Roșu al
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
de Stat din Sankt-Petersburg după orașul ei omonim. SPbSU este formată din 24 de facultățile pe următoarele profile: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg a dat o serie de câștigători ai Premiului Nobel. Printre absolvenții universității se mai află prim-miniștrii Piotr Stolîpin, Vladimir Lenin, presedintele Vladimir Puțin, fostul președinte și prim-ministru Dmitri Medvedev din Rusia, presedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, precum și matematicianul Mihail Gromov. Opt dintre absolvenții universității sunt laureați ai Premiului Nobel: Ivan Pavlov (Fiziologie și Medicină, 1904), Ilia
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
24 de facultățile pe următoarele profile: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg a dat o serie de câștigători ai Premiului Nobel. Printre absolvenții universității se mai află prim-miniștrii Piotr Stolîpin, Vladimir Lenin, presedintele Vladimir Puțin, fostul președinte și prim-ministru Dmitri Medvedev din Rusia, presedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, precum și matematicianul Mihail Gromov. Opt dintre absolvenții universității sunt laureați ai Premiului Nobel: Ivan Pavlov (Fiziologie și Medicină, 1904), Ilia Mecinikov (Fiziologie și Medicină, 1908), Nikolai Semionov (Chimie, 1956), Lev Landau (Fizică
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară - promisiune care, mai târziu, a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]