65,481 matches
-
Același gând pe care l am avut eu după operație, l-a avut și Raluca. O asistentă m-a trimis să cumpăr calmante și seringi. Nu mai rețin ce am mai vorbit cu Raluca și nici cum am ajuns acasă. Acasă, i-am povestit bunicii tot ce s-a întâmplat... nu m-a crezut. Nici două ore nu am rezistat acasă și am plecat înapoi la spital. Mama era trează. Dezamăgită, pentru că nu venise doctorița la ea, mă întreba pe mine
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să cumpăr calmante și seringi. Nu mai rețin ce am mai vorbit cu Raluca și nici cum am ajuns acasă. Acasă, i-am povestit bunicii tot ce s-a întâmplat... nu m-a crezut. Nici două ore nu am rezistat acasă și am plecat înapoi la spital. Mama era trează. Dezamăgită, pentru că nu venise doctorița la ea, mă întreba pe mine dacă i-a scos ce avea acolo. Ocoleam răspunsul, o încurajam să fie tare, că va merge acasă unde o
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
am rezistat acasă și am plecat înapoi la spital. Mama era trează. Dezamăgită, pentru că nu venise doctorița la ea, mă întreba pe mine dacă i-a scos ce avea acolo. Ocoleam răspunsul, o încurajam să fie tare, că va merge acasă unde o voi face eu bine și voi avea grijă de ea. Însă, era genul de om căruia nu-i puteai ascunde ceva. Ochii ei îi căutau pe ai mei și cu greu m-am stăpânit să nu urlu. M-
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
chimioterapie dacă mai trăiește doar 3 săptămâni? Ce rost mai avea? Mama vroia să fie puternică și dădea impresia celor din jur că nimic nu o poate dărâma. Îmi era atât de milă de ea, mă implora să o iau acasă. Vroia acasă. După discuția avută cu medicul chirurg, psihicul ei s-a năruit. Odinioară fusese o femeie puternică, severă, de neînvins. Încet, încet, ți se rupea inima acum, de mila ei. Un bolnav de cancer, să audă câte zile mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mai trăiește doar 3 săptămâni? Ce rost mai avea? Mama vroia să fie puternică și dădea impresia celor din jur că nimic nu o poate dărâma. Îmi era atât de milă de ea, mă implora să o iau acasă. Vroia acasă. După discuția avută cu medicul chirurg, psihicul ei s-a năruit. Odinioară fusese o femeie puternică, severă, de neînvins. Încet, încet, ți se rupea inima acum, de mila ei. Un bolnav de cancer, să audă câte zile mai are de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
acolo, însă? Nu dădusem niciun ban. Nu înțelegeam de ce atâtea minciuni, când probele mamei se aflau în laboratorul spitalului. Doctorița nu a mai fost de găsit. Joi dupăamiază m-a sunat mama, plângând în hohote, să merg să o iau acasă că nu mai suportă infernul ăla. Nu aveam cum să o iau acasă cu un tub în plămân. Vineri dimineață, la prima oră, am mers să o iau acasă. A pansat-o o domnișoară, însă eu nu am fost atentă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mamei se aflau în laboratorul spitalului. Doctorița nu a mai fost de găsit. Joi dupăamiază m-a sunat mama, plângând în hohote, să merg să o iau acasă că nu mai suportă infernul ăla. Nu aveam cum să o iau acasă cu un tub în plămân. Vineri dimineață, la prima oră, am mers să o iau acasă. A pansat-o o domnișoară, însă eu nu am fost atentă decât la discuția acelei domnișoare. Vorbea cu cineva la telefon, să-i găsească
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
a sunat mama, plângând în hohote, să merg să o iau acasă că nu mai suportă infernul ăla. Nu aveam cum să o iau acasă cu un tub în plămân. Vineri dimineață, la prima oră, am mers să o iau acasă. A pansat-o o domnișoară, însă eu nu am fost atentă decât la discuția acelei domnișoare. Vorbea cu cineva la telefon, să-i găsească, pentru nu știu ce lucrare, un pacient să-i „umfle” diagnostice grave. Atât de fericită a fost mama
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
domnișoară, însă eu nu am fost atentă decât la discuția acelei domnișoare. Vorbea cu cineva la telefon, să-i găsească, pentru nu știu ce lucrare, un pacient să-i „umfle” diagnostice grave. Atât de fericită a fost mama când s-a văzut acasă. Ce a arătat mama în lunile ce au urmat? Zâmbete, curaj, asta au văzut cei din jur. Ce am văzut eu? E greu de scris și de vorbit. Tristețea a copleșit-o, lacrimile curgeau din sufletul ei cu atât mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
era praf, abia distingeai oasele. Radiologul spunea că arată de parcă a bătut șnițele pe spate. După o ședință de chimioterapie, trebuia, în mod normal să i se facă bolnavului perfuzii cu vitamine. Dar de unde... Asistentele roiau în jurul mamei să vină acasă să-i facă aceste perfuzii. Mama nu a vrut, era suficient pentru ea ce făcea la spital. I se dădeau pastile pentru greață și pentru consolidarea oaselor. Ce să mai consolideze... Ura doctorii, ura spitalele, ura tot. Nu mai credea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ceea ce un bolnav de cancer malign nu are voie), îi dădeau niște dureri de îi venea să-și rupă carnea de pe ea. Am fost și la băi cu sulf și tratament cu curent. De două ori am chemat medicul reumatolog acasă. I-am dat toate analizele mamei, tot dosarul ei medical. După ce l-a studiat a spus ferm că nu are cancer. Mama nu știa ce să mai creadă. „ Am fost atât de des pe mâinile lor în ultimii ani și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
în geantă: scrisoare găsită în portofelul mamei, scrisă de Timeea în ziua în care medicul chirurg i-a spus mamei că moare: „ Dragă mămaie, Te iubesc mult, mult! Te rog să mai stai în spital o zi. Mâine o să vii acasă, ai să mă vezi pe mine, casa, ai să stai în patul tău, la televizorul tău. Cui i-am scris această scrisoare? Nu bunicii mele curajoase? Spune-mi! Încă o zi, atât, nu mai mult. Te iubesc mult și această
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
zică de ce e așa. Mă uitam pe foi poate au scris acolo că are metastaze și nu-mi zic mie. Nu era scris. A rămas să așteptăm salvarea să mergem înapoi la psihiatrie. Înainte de a afla rezultatul tomografului am fost acasă să-i iau schimburi. Plângeam de se uita toată lumea la mine. M-am întâlnit cu Ofelia, o fată a cărei mamă murise cu câteva zile în urmă, tot bolnavă de cancer. Știu că ma luat în brațe și a vrut
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
schimburi. Plângeam de se uita toată lumea la mine. M-am întâlnit cu Ofelia, o fată a cărei mamă murise cu câteva zile în urmă, tot bolnavă de cancer. Știu că ma luat în brațe și a vrut să mă ducă acasă. Nu vedeam bine. Ochii nu mi se mai uscau. Înapoi la neuro când am fost anunțată de rezultat am început să râd. Așa a fost din septembrie 2011 până în septembrie 2012, treceam ușor de la o stare la alta. Așa au
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
până în septembrie 2012, treceam ușor de la o stare la alta. Așa au fost toate zilele. La psihiatrie nu voiau să o țină cu diagnosticul de cancer. Plângeam și imploram să o țină două zile până se liniștește, apoi o iau acasă, nu o duc la oncologie. A stat internată până pe 20 august. Altă săptămână groaznică. Drumuri la spitale, întrebări, lacrimi, amărăciune. Fata mi se îmbolnăvise, mama mă ura când mă vedea. Uneori o pândeam și îi lăsam pe asistente ce trebuia
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să sfințesc casa. Am făcut curat și mâncare singură. Și toate celelalte pregătiri. Bety îmi zicea: „ Nu ești singură, ești cu Dumnezeu, și știi asta. ” Luni, pe 20 august, am sunat la spital să anunț că merg să o iau acasă și ulterior voi merge după biletul de externare. Pe Timeea am trimis-o să aștepte preotul iar eu am plecat după mama. Am găsit-o adormită. Era o minune și pentru asistente că o vedeau dormind. Mi-au dat lacrimile
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
nu va mai fi mult și va muri. Mi-am jurat că fie ce-o fi nu o mai las în spital și că voi sta permanent cu ea, până la sfârșit. Am sărutat-o și i-am zis să meargă acasă. Iam aruncat toate lucrurile în sacoșe și am anunțat-o că ne așteaptă preotul acasă. Am avut emoții că mă va certa. S-a mirat acasă că am pregătit tot singură și că m-am descurcat. Cât l-am condus
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fi nu o mai las în spital și că voi sta permanent cu ea, până la sfârșit. Am sărutat-o și i-am zis să meargă acasă. Iam aruncat toate lucrurile în sacoșe și am anunțat-o că ne așteaptă preotul acasă. Am avut emoții că mă va certa. S-a mirat acasă că am pregătit tot singură și că m-am descurcat. Cât l-am condus eu pe preot, ea și fata au mâncat. M-am bucurat, după atâta timp mânca
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
permanent cu ea, până la sfârșit. Am sărutat-o și i-am zis să meargă acasă. Iam aruncat toate lucrurile în sacoșe și am anunțat-o că ne așteaptă preotul acasă. Am avut emoții că mă va certa. S-a mirat acasă că am pregătit tot singură și că m-am descurcat. Cât l-am condus eu pe preot, ea și fata au mâncat. M-am bucurat, după atâta timp mânca și ea un pic. I-am spus că vreau să meargă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ori. Am simțit un trăsnet în cap, am paralizat de frică, crezând că acolo a rămas. Cu greu s-a ridicat. Am ieșit și când să ne urcăm într-un taxi mi-a venit să țip: era grăbită să ajungă acasă pentru că știa că nu mai poate; când să urce în mașină, cum se înmoaie o lumânare dacă o lași în soare, așa s-au înmuiat picioarele ei. Gata, pusesem punct la orice discuție despre cancer. Au fost persoane care mă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fusese lucidă când vorbise cu doamna de pe salvare, acum nu-și mai amintea nimic. În noaptea aceea m-a rugat iar ceva. În săptămâna aceea a făcut-o în fiecare seară. Mă ruga să iau fata și să o ducem acasă. O întrebam: „ Unde acasă? Ești acasă! Nu, Irina. Hai, du-mă acasă, te rog. Hai, dumă să mă odihnesc, căci sunt foarte obosită. Am atâtea luni de când nu dorm. Mama, asta este casa ta. La care casă vrei să te
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cu doamna de pe salvare, acum nu-și mai amintea nimic. În noaptea aceea m-a rugat iar ceva. În săptămâna aceea a făcut-o în fiecare seară. Mă ruga să iau fata și să o ducem acasă. O întrebam: „ Unde acasă? Ești acasă! Nu, Irina. Hai, du-mă acasă, te rog. Hai, dumă să mă odihnesc, căci sunt foarte obosită. Am atâtea luni de când nu dorm. Mama, asta este casa ta. La care casă vrei să te duc? Se uită fix
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
de pe salvare, acum nu-și mai amintea nimic. În noaptea aceea m-a rugat iar ceva. În săptămâna aceea a făcut-o în fiecare seară. Mă ruga să iau fata și să o ducem acasă. O întrebam: „ Unde acasă? Ești acasă! Nu, Irina. Hai, du-mă acasă, te rog. Hai, dumă să mă odihnesc, căci sunt foarte obosită. Am atâtea luni de când nu dorm. Mama, asta este casa ta. La care casă vrei să te duc? Se uită fix în ochii
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
amintea nimic. În noaptea aceea m-a rugat iar ceva. În săptămâna aceea a făcut-o în fiecare seară. Mă ruga să iau fata și să o ducem acasă. O întrebam: „ Unde acasă? Ești acasă! Nu, Irina. Hai, du-mă acasă, te rog. Hai, dumă să mă odihnesc, căci sunt foarte obosită. Am atâtea luni de când nu dorm. Mama, asta este casa ta. La care casă vrei să te duc? Se uită fix în ochii mei: Dacă știi, de ce mă mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
lase niciodată și mi a promis că nu o va face. Mă asigura că mă iubește și îmi zicea să nu fiu speriată, că ea ne iubește pe amândouă dar că, acum chiar e foarte obosită și vrea să meargă acasă să se odihnească. Îmi era și milă că o chinuiam să vorbească, dar vroiam să o mai aud. Îmi ceream într-una iertare și mă privea mirată, neînțelegând de ce tot fac asta. Erau momente când dădea ochii peste cap și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]