54,080 matches
-
de celomuri. Aici trebuie să se accentueze că celomoductul celomului trompei la hemicordate poate fi echivalat cu canalul pietros al echinodermelor. O altă trăsătură comună constituie aspectul general al larvei, numită bipinarie (sau tornaria la unele hemicordate). Aceste larve prezintă concentrații neurale apicale și una sau două fâșii de cili implicația în locomoție și nutriție. Fâșiile sunt inervate de neuroni subepiteliali . Există și ambulacrarieni la care lipsește stadiul larvar sau se înmulțesc pe cale asexuată.
Ambulacraria () [Corola-website/Science/325859_a_327188]
-
Soarelui. Alți compuși chimici sunt prezenți în cantități mici și includ molecule de metan, amoniac, hidrogen sulfurat și apă. În ciuda faptelor că se crede că apa se află adânc în atmosfera lui Jupiter, în mod direct, ea se află în concentrații foarte mici. Oxigenul, azotul, sulful și gazele nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
până la regiunile polare la aproximativ 50 de grade latitudine, unde aspectul lor vizibil devine întunecos și închis. Diferența dintre aspectul zonelor și aspectul centurilor este cauzată de diferența de opacitate și de întuneric dintre norii pe care acestea îi conțin. Concentrația de amoniac este mare în zone, și conduce la apariția norilor denși de amoniac înghețat ce se află la altitudini înalte. Acest fapt redă luminozitatea zonelor. Pe de altă parte, în centuri, norii sunt mai subțiri și sunt localizați la
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
pe întreaga verticală, realizându-se o homotermie și o stratificare termică inversă, cu mici diferențieri, de scurtă durată și al valori absolute ridicate ale temperaturii apei . Lacurile din comună, care sunt alimentate de Dunăre prin inundații sau infiltrații, au o concentrație de săruri apropiată de aceea a Dunării. Lacurile, care se alimentează numai din scurgerea superficială au o concentrație de săruri foarte ridicată. Cantitatea de carbonați din aceste lacuri este atât de mare încât în timpul verii prin evaporarea apei, depresiunea rămâne
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
și al valori absolute ridicate ale temperaturii apei . Lacurile din comună, care sunt alimentate de Dunăre prin inundații sau infiltrații, au o concentrație de săruri apropiată de aceea a Dunării. Lacurile, care se alimentează numai din scurgerea superficială au o concentrație de săruri foarte ridicată. Cantitatea de carbonați din aceste lacuri este atât de mare încât în timpul verii prin evaporarea apei, depresiunea rămâne acoperită cu o crustă albă de carbonați. În Balta Neagră, situată între Desa și Poiana Mare, cantitatea de
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
97 mg/l în luna septembrie 1962. Acest lucru dovedește că apa nu poate fi folosită pentru fertilizarea terenurilor, iar suprafețele ocupate de aceste lacuri nu se pot utiliza. În orizontul freatic din arealul localităților Poiana Mare, Tunarii Vechi, unde concentrația de săruri ajunge la 2500 mg/l, apele nu sunt potabile. Stația Hidrometrică pentru ape subterane care se află la Poiana Mare, a realizat foraje până la 50 m. Apa recoltată din forajul hidrologic Poiana Mare - Nord nu este nocivă asupra
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție, menținându-se la o concentrație ridicată mulți ani și asigurând organismului protecția împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A. Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezenți și în serul celor care au fost imunizați prin vaccinare împotriva hepatitei A. În jur de 1,5 milioane
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
fosfor și azot. Solurile deficiente în materie organică pot fi făcute productive prin adăugare de guano. conține amoniac, o serie de acizi: uric, fosforic, oxalic și carbonic, precum și o serie de săruri și impurități. În guano întâlnim de asemenea o concentrație mare de azot. În România, peștera Cioclovina Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa. Guano era la mare căutare în Occident încă de la începutul
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
sarea de mare.Cu toate acestea, sarea gemă, care nu dispune de iod natural compuși comparativ cu sarea de mare, este iodată industrial pentru utilizarea în tratamentele de a preveni gușa și alte sindroame ce au cauza deficitul de iod. Concentrația de iod din sarea de mare variază în funcție de de proveniența ei.
Sare de mare () [Corola-website/Science/324787_a_326116]
-
este uscat, iar restul de 12,039 km (sau 4.65 sqmi, ori 1.47 %) este apă. Comitatul Brown este alături de comitatul Benton cele mai slab populate din statul Indiana. Pe de altă parte, Brown County prezintă cea mai mare concentrație de pământ forestier din Indiana, cu aproape 90 % din suprafață acoperită de păduri și având doar mici localități și câteva ferme mici în rest.
Comitatul Brown, Indiana () [Corola-website/Science/324860_a_326189]
-
o soluție clară și incoloră. Ca un compus ionic, disoluția azotatului de plumb implică disociația sa în ionii componenți: Azotatul de plumb formează o soluție ușor acidă, cu un pH de 3,0 spre 4,0 într-o soluție de concentrație 20% Când o soluție concentrată de hidroxid de sodiu este adăugată unei soluții de azotat de sodiu se formează azotați bazici, chiar și când este trecut punctul de echivalență. Până la jumătate din punctul de echivalență, predomină cristalohidratul Pb(NO)·Pb
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
teozofic de către și Elena Blavatschi. Vechile civilizații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternică, numită „vortex de energie”. La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizează în sensul opus acelor de ceasornic, iar la sud de ecuator, în sensul acelor de ceasornic. Câteva dintre zonele cu importante vortexuri Vril
Vril () [Corola-website/Science/326312_a_327641]
-
El îi dă numele de iod (de la cuvântul grecesc ’’iodes’’, care înseamnă violet) datorită vaporilor violeți pe care îi degajă atunci când este încălzit. În 1821 administrația franceză îi dă sarcina de a defini o metodă practică de măsurare exactă a concentrației alcoolului în băuturi. Legea de taxare a băuturilor alcoolice din anul 1824 se bazează pe cercetările lui. Împeună cu Collardeau, fost elev al Școlii politehnice, devine fabricant de instrumente științifice și își comercializează alcoolmetrul. Începând cu anul 1806 și timp
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
cu aer cald. Bert a descoperit că principala cauză a răului de altitudine este conținutul scăzut de oxigen din atmosferă (hipoxie) și că efectele diferitelor gaze respiratorii dizolvate în sânge, sunt direct proporționale cu presiunile lor parțiale și nu cu concentrațiile acestora în fluxul sanguin. În anul 1878 pe baza observațiilor anterioare și pe numeroase experimente cu animale, concluzionează că boala de cheson este identică cu problemele pe care le au și scafandri. El a studiat diferitele componente ale aerului și
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
și siguranța sistemului prin controlul vitezei de eliberare, perioadei de eliberare și a locului de eliberare a medicamentelor în organism. Într-un sistem cu eliberare controlată, un medicament/principiu activ este eliberat într-un mod predeterminat, predictibil și reproductibil. Astfel, concentrația principiului activ (PA) va fi ajustata astfel încât să prevină depășirea nivelului de toxicitate sau să nu fie sub nivelul terapeutic optim (vezi figură). Raționamentul obțineri unui astfel de sistem este acela că face posibilă atingerea unei concentrații eficiente, menținerea constantă
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
și reproductibil. Astfel, concentrația principiului activ (PA) va fi ajustata astfel încât să prevină depășirea nivelului de toxicitate sau să nu fie sub nivelul terapeutic optim (vezi figură). Raționamentul obțineri unui astfel de sistem este acela că face posibilă atingerea unei concentrații eficiente, menținerea constantă a nivelului optim pentru o perioadă mai lungă de timp. Într-o administrare standard, concentrația de principiu activ în sânge, atinge foarte rapid un maxim, ca apoi să scadă foarte rapid la o valoare la care este
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
să nu fie sub nivelul terapeutic optim (vezi figură). Raționamentul obțineri unui astfel de sistem este acela că face posibilă atingerea unei concentrații eficiente, menținerea constantă a nivelului optim pentru o perioadă mai lungă de timp. Într-o administrare standard, concentrația de principiu activ în sânge, atinge foarte rapid un maxim, ca apoi să scadă foarte rapid la o valoare la care este necesară repetarea dozei. Uneori concentrația maximă este mai mare decât nivelul terapeutic eficient și poate chiar să depășească
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
nivelului optim pentru o perioadă mai lungă de timp. Într-o administrare standard, concentrația de principiu activ în sânge, atinge foarte rapid un maxim, ca apoi să scadă foarte rapid la o valoare la care este necesară repetarea dozei. Uneori concentrația maximă este mai mare decât nivelul terapeutic eficient și poate chiar să depășească pragul de toxicitate. Formele standard de administrare, conduc la un regim în care alternează perioadele de supradozaj cu cele de pierdere a eficacității preparatului. Sistemele cu eliberare
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
decât nivelul terapeutic eficient și poate chiar să depășească pragul de toxicitate. Formele standard de administrare, conduc la un regim în care alternează perioadele de supradozaj cu cele de pierdere a eficacității preparatului. Sistemele cu eliberare controlată elimina variațiile de concentrație a principiului activ din sânge, conducând la un regim de administrare mult mai eficient. Procesul de eliberare controlată include administrarea sistemului terapeutic, eliberarea agentului activ farmacologic din sistem și transportul principiului activ la locul de acțiune din organism. Conceptul de
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
cu o viteză constantă. Acesta este primul exemplu de sistem cu eliberare controlată, mai precis un sistem de tip rezervor. În anul 1980, s-au aplicat cu succes sistemele cu eliberare controlată în tratarea diabetului, pentru a minimaliza fluctuațiile de concentrație a insulinei din organism. Astfel, noțiunea de eliberare controlată a fost extinsă și în cazul sistemelor în care se realizează o eliberare cu caracter liniar. Se pot distinge trei mari etape în evoluția sistemelor de eliberare controlată : "Etapă macro" este
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în transportul activ sau pasiv al PA. Astfel se poate vorbi de terapia la țintă. Obiectivele terapiei la țintă constau în creșterea concentrației PA la locul de acțiune și reducerea concentrației PA în alte părți ale organismului. Câteva exemple includ: Xyotax (conjugat polimer-paclitaxel), Abraxane (nanoparticule de conjugat polimer-paclitaxel), Doxil (lipozom cu doxorubicină) . Sistemele cu eliberare controlată urmăresc că un PA și o matrice
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în transportul activ sau pasiv al PA. Astfel se poate vorbi de terapia la țintă. Obiectivele terapiei la țintă constau în creșterea concentrației PA la locul de acțiune și reducerea concentrației PA în alte părți ale organismului. Câteva exemple includ: Xyotax (conjugat polimer-paclitaxel), Abraxane (nanoparticule de conjugat polimer-paclitaxel), Doxil (lipozom cu doxorubicină) . Sistemele cu eliberare controlată urmăresc că un PA și o matrice polimerică, într-un mod economic, să dea un
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
sunt polimerii cei mai cunoscuți în prepararea sistemelor cu suprafața erodabila. Stimuli cum ar fi temperatura, variația de pH, câmpuri magnetice și electrice, ultrasunetele, iradierea cu microunde și lumina vizibilă pot controla viteza de eliberare a PA. Aceste sisteme ajustează concentrația PA și profilul cinetic în funcție de nevoile fiziologice. Astfel, aceste sisteme încearcă să imite mecanismele naturale de biofeedback. De exemplu, există hidrogeluri sensibile la pH care se umflă în intestin sau colon. Odată începută umflarea, lanțul polimeric devine accesibil la atacul
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
și un strat adeziv pentru atașare pe piele. Aceste sisteme sunt aplicabile numai PA cu potenta mare, deoarece viteza de difuzie prin piele și suprafață de aplicare sunt în general mici. În plus, pot apărea iritații locale ale pielii la concentrații mari de medicament. Sistemele de eliberare de acest tip pot fi atașate și îndepărtate ușor. PA absorbite pe cale bucala vor evita barieră hepatică, constituind un avantaj pentru eliberarea peptidelor și proteinelor. Preparatele cu eliberare bucala sunt eficiente pentru că ele urmăresc
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase. Ea este secretată în glanda bissogenă și apoi este trasă în fire. Aceste fire se întăresc când vin în contact cu apa. Dimensiunile scoicii sunt direct proporționale cu concentrația în săruri a apei marine. Astfel, la concentrații mari de săruri în apa de mare (33%) scoicile pot atinge (8 - 11) cm lungime. La concentrații mai mici de săruri 11 - 15% indivizii ajung până la 6 cm lungime, iar la concentrații
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]