54,815 matches
-
să joace fotbal în 1992, la vârsta de cinci ani, la clubul SC Vier- und Marschlande. La începutul anului 2006, el s-a alăturat echipei secunde a celor de la Werder Bremen, jucând în Regionalliga Nord, cea de-a treia divizie germană. Din cauza ruperii unui os metatarsian, Harnik a ratat prima parte a anului 2007. La începutul sezonului 2007-08, atacantul a fost promovat la prima echipă, cu care a semnat un contract pe trei ani până în 2010. La data de 15 august
Martin Harnik () [Corola-website/Science/336417_a_337746]
-
să facă tripla: campionat, cupă și Liga Campionilor. Harnik, care putea să joace și pentru naționala Germaniei, a optat pentru Austria, cu toate că nu a locuit niciodată acolo, el fiind nominalizat pentru echipa națională de tineret de către ÖFB, nu de Federația Germană de Fotbal. Meicul de debut fost contra Republicii Cehe pe Ernst-Happel-Stadion în Viena la 22 august 2007, meci încheiat 1-1. La șase minute de la intrarea pe teren, a marcat golul egalizator în minutul 78. El a fost selecționat la lotul
Martin Harnik () [Corola-website/Science/336417_a_337746]
-
și vândut la nivel mondial. Acesta a fost introdus în 1951 în Marea Britanie și Canada. Este vândut în mai multe variante, cu unul, două sau trei batoane, acoperite cu ciocolată cu lapte sau ciocolată neagră. Mai multe lanțuri de magazine germane vând imitații de Bounty: "CoconutBits" (Aldi Nord), "Romeo" (Aldi Süd) și "Coco-Nut" (Kaufland). În 2003, forma batonului de Bounty a devenit marcă înregistrată în Uniunea Europeană. Acest lucru a fost atacat de către compania Ludwig Schokolade. În 2009 recursul a fost admis
Bounty (ciocolată) () [Corola-website/Science/336426_a_337755]
-
baschet din Bamberg, Germania. Până acum echipa a câștigat Campionatul Germaniei de 8 ori și Cupă Germaniei de 4 ori. Deținătorul licenței clubului este "Bamberger Basketball GmbH". Echipa de baschet 1.FC 01 Bamberg a promovat în Basketball Bundesliga, liga germană de baschet, pentru prima dată în 1970. În 1988, după ce a retrogradat și a promovat de două ori (retrogradările în 1979 și 1983, promovările în 1982 și 1984), si cu 1. FC 01 Bamberg care se confruntă cu falimentul, secția
Brose Baskets () [Corola-website/Science/336447_a_337776]
-
s-a despărțit de antrenorul Chris Fleming. Jucătorii de club John Goldsberry și Casey Jacobsen a pus capăt carierei lor, iar tricourile cu numerele lor au fost retrase de club. În sezonul 2014-2015, Broșe Baskets a revenit în fruntea baschetului german, după ce au învins campioană en-titre Bayern Munchen, scor 3-2, în finală. Bamberg a terminat sezonul regulat pe primul loc, iar Bradley Wanamaker a fost numit MVP al finalei campionatului. În sezonul 2015-2016, Broșe Baskets a avut o impresionantă campanie în
Brose Baskets () [Corola-website/Science/336447_a_337776]
-
vânzătorului, prin urmare plata se face direct și nu prin bancă. "„Preferăm piața direct, nu prin bancă... E mai primitiv și mai puțin elegant, aproape preistoric, dar e mai discret și mai prudent pentru toată lumea pe asemenea vremuri”", afirmă cumpărătorul german. Reprezentant tipic al politicianului corupt, Vardaru este un adept al ordinii și organizării de tip german, manifestându-și admirația pentru "„perseverența organizată cu care [germanii - n.n.] își pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
bancă... E mai primitiv și mai puțin elegant, aproape preistoric, dar e mai discret și mai prudent pentru toată lumea pe asemenea vremuri”", afirmă cumpărătorul german. Reprezentant tipic al politicianului corupt, Vardaru este un adept al ordinii și organizării de tip german, manifestându-și admirația pentru "„perseverența organizată cu care [germanii - n.n.] își pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Spiritul practic îl împinge către diverse combinații politice care
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
asemenea vremuri”", afirmă cumpărătorul german. Reprezentant tipic al politicianului corupt, Vardaru este un adept al ordinii și organizării de tip german, manifestându-și admirația pentru "„perseverența organizată cu care [germanii - n.n.] își pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Spiritul practic îl împinge către diverse combinații politice care-l fac să-și păstreze puterea. Cezar Petrescu plasează resturile acestei aristocrații (reprezentată de familia Vardaru, de Dumitrașcu Racliș, Zoe
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Iosif Igiroșianu), maghiară ("Sötét évek", Állami irodalmi és Művészeti Kiadó, București, 1956; traducere de Ferenc Boros; reeditată în 1964 de Irodalmi Könyvkiadó din București), engleză ("Gathering Clouds", 3 vol., Foreign Language Publishing House, București, 1957; traducere publicată sub supravegherea autorului), germană ("Umdüsterung", 3 vol., Verlag für fremdsprachige Literatur, București, 1957; traducere de Ernst Osorovitz; reeditată în 1963 de Buchverlag der Morgen din Berlin; un fragment al traducerii a fost inclus în vol. "Sommersonnenwende", 1958, pp. 103-164), spaniolă ("Se acerca la tormenta
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
aceste enunțuri au fost preluate fără nici o examinare suplimentară Dar nici măcar un an mai târziu, cel puțin jurnalul renumit "Der Tintling" a revocat articolul din februarie 2015, publicând rezultatele efectuate de profesorul dr. Siegmar Berndt, micolog, toxicolog și pentru „Societatea Germană pentru Micologie”, care a dovedit, că o persoană cu o greutate de 70 kg ar trebui să mănânce aproximativ 46 kg de ciuperci proaspete ale acestei specii pentru a căpăta probleme. Mai departe a calculat, că și atunci, în mediu
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
jurist, scriitor, istoric, colecționar de artă și mecena. A fost președinte-fondator al Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud (Banat). Și-a donat prin testament Muzeului de Artă colecția sa de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană. Bustul său a fost realizat de Béla Szakáts și dezvelit la 9 mai 2014. Inginer, director al Societății de Tramvaie Comunale Electrice și al Uzinei Electrice Comunale. În 1938 a inventat instalația de sudat șinele de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
10.000 de evrei din timpul războiului. Éva reamintește, în jurnalul ei în mod repetat de prietena ei de școală, Marta, a cărui familie a fost printre acești deportați, menționând că aceștia au fost uciși. În primăvara anului 1944 armata germană a ocupat Ungaria și imediat a declanșat o nouă persecuție a evreilor. Această a fost organizată de Einsatzkommando-urile Eichmann, în cooperare cu autoritățile și miliția maghiară. Astfel în numai două luni și jumătate (27 aprilie- 11 iulie 1944), au fost
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
europene. La începutul Primului Război Mondial, Pégoud s-a oferit voluntar pentru a zbura cu aeronavele militare și a fost acceptat imediat ca pilot de recunoaștere. Pe 5 februarie 1915, el și trăgătorul său au fost creditați cu doborârea a două avioane germane și obligarea unui al treilea să aterizeze. El a zburat apoi într-un avion cu un singur loc și în luna aprilie a realizat alte două victorii. A șasea victorie a avut loc în luna iulie. Nu se știe câte
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
este sigur că Pégoud, mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care a dobândit statutul de as al aviației. La 31 august 1915, sublocotenentul Pégoud a fost împușcat și ucis de unul dintre elevii săi germani de dinainte de război, subofițerul Walter Kandulski, în timp ce efectua o manevră de interceptare a unui avion de recunoaștere german. Avea la acel moment vârsta de 26 de ani. Același echipaj german a aruncat ulterior o coroană mortuară în spatele liniilor franceze. Potrivit
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
dobândit statutul de as al aviației. La 31 august 1915, sublocotenentul Pégoud a fost împușcat și ucis de unul dintre elevii săi germani de dinainte de război, subofițerul Walter Kandulski, în timp ce efectua o manevră de interceptare a unui avion de recunoaștere german. Avea la acel moment vârsta de 26 de ani. Același echipaj german a aruncat ulterior o coroană mortuară în spatele liniilor franceze. Potrivit unui raport fals, Kandulski ar fi fost doborât două săptămâni mai târziu de către pilotul francez Roger Ronserail. De
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
a fost împușcat și ucis de unul dintre elevii săi germani de dinainte de război, subofițerul Walter Kandulski, în timp ce efectua o manevră de interceptare a unui avion de recunoaștere german. Avea la acel moment vârsta de 26 de ani. Același echipaj german a aruncat ulterior o coroană mortuară în spatele liniilor franceze. Potrivit unui raport fals, Kandulski ar fi fost doborât două săptămâni mai târziu de către pilotul francez Roger Ronserail. De fapt, Kandulski a supraviețuit Primului Război Mondial.
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
Alexander Heinrich Rudolph von Kluck (20 mai 1846 - 19 octombrie 1934) a fost un general german din timpul Primului Război Mondial. Kluck s-a născut în Münster, Westfalia, pe 20 mai 1846. El era fiul arhitectului Karl Kluck și al soției sale, Elisabeth, născută Tiedemann. A urmat cursurile elementare la școala Paulinum din orașul său natal, Münster. În
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
VII-a. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Kluck a fost numit la comanda Armatei I-a a Germaniei. Potrivit revizuirii Planului Schlieffen de către Moltke, Armata I-a făcea parte din aripa dreaptă și era poziționată pe marginea de vest a avangardei militare germane ce urma să se îndrepte către Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât și
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
a oprit înaintarea Armatei a II-a și i-a cerut lui Kluck să-i acorde un sprijin direct. Kluck fusese pus recent sub comanda lui Bulow atunci când acesta din urmă a fost numit la comanda aripii drepte a Armatei Germane. Kluck a protestat față de acest ordin în discuțiile cu Bulow și Moltke, deoarece el prefera să avanseze către flancul stâng al lui Lanrezac, dar protestul său a fost respins și i s-a ordonat să sprijine atacul lui Bulow asupra
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Planul Schlieffen. Deși frustrat de precauția lui Bülow, Kluck a ordonat armatei sale la 31 august să se îndrepte către sud-est pentru a sprijini Armata a II-a. Astfel, Kluck a creat o breșă de 30 de km în linia germană. Această mișcare a expus flancul drept al lui Kluck în direcția Parisului, unde (fără ca Kluck să știe) fusese deplasată Armata a VI-a Franceză a generalului Michel-Joseph Maunoury. Francezii au aflat de această deplasare a armatei lui Kluck pe 3
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Britanic a căutat să o exploateze. Von Kluck i-a telegrafiat lui von Moltke, în noaptea de 8 septembrie, spunându-i că o victorie decisivă va avea loc în ziua următoare. În schimb, pe 9 septembrie, un reprezentant al Comandamentului German, lt.col. Richard Hentsch, a considerat că situația armatei lui Bülow era foarte periculoasă și a ordonat retragerea tuturor armatelor, chiar dacă până în acel moment von Kluck reușise să-și depășească cea mai mare parte a problemelor cu care se confrunta. Ian
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Bülow era foarte periculoasă și a ordonat retragerea tuturor armatelor, chiar dacă până în acel moment von Kluck reușise să-și depășească cea mai mare parte a problemelor cu care se confrunta. Ian Senior respinge ca un „mit” pretenția din istoria oficială germană că von Kluck ar fi triumfat pe 9 septembrie. În fapt Corpul Expediționar Britanic trecuse deja Marna, iar atacul lui Quast împotriva Armatei a VI-a a lui Maunoury eșuase, sugerându-se că acest lucru poate fi motivul pentru care
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
neputința de a menține o linie ofensivă eficientă au reprezentat motivul principal al eșecului Planului Schlieffen, prin care Germania urma să dea o lovitură decisivă împotriva Franței. În schimb, lunga ședere în tranșee era gata să înceapă. Mulți experți militari germani au o mare stimă pentru Kluck și mai ales pentru șeful său de stat major, Hermann von Kuhl. Germania ar fi câștigat Bătălia de pe Marna, cred ei, numai dacă Bülow ar fi egalat inițiativele curajoase ale armatei lui Kluck, deși
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]