64,222 matches
-
e nevoie să fii lingvist ca să observi o amuzantă reorganizare lexico-semantică, produsă în ultimul deceniu în zona adjectivelor care determină termenul apă: în uzul curent a apărut apa plată (prin calc legitim, dar nu automat, dat fiind că existau în teorie mai multe alegeri posibile), în vreme ce adjectivul mineral - în sintagma apă minerală - riscă să se specializeze cu un sens impropriu, ilogic, dar tot mai răspîndit. Cred că mulți dintre vorbitorii limbii române au constatat că există în uzul curent opoziția plat
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
din ea, pe baza lipsei unității cauzelor și simptomelor sale) și de o trecere în revistă a diverselor abordări filozofice a identitații. Dintre acestea, Andreea Deciu o preferă pe cea a lui Daniel Dennett (eul ca centru narativ de gravitate), teorie care poate fi conectată cu distincția lui Ricoeur. Care e atunci funcția nostalgiei? "Nostalgia ne sfătuiește să recunoaștem și nevoia de idem, și natura eluzivă a acestui tip de eu în numele căruia ipse devine consistent și semnificativ" (pag. 68). În conformitate cu standardele
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
sunt impuse. De aceea, principala categorie cu care operează constructiviștii este "subiectul" (care poate fi epistemic sau subiect al unui regim), nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai exact, ea face apel la teoria "internalizarii melancoliei" pe care Butler o dezvoltă în Viața psihică a puterii. Diferențele de premise își spun cuvântul: ce
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai exact, ea face apel la teoria "internalizarii melancoliei" pe care Butler o dezvoltă în Viața psihică a puterii. Diferențele de premise își spun cuvântul: ce la Butler e un reflex psihic, care asigură heterosexualizarea dorinței și prohibirea homosexualitații, devine la Andreea Deciu "strategie" metaforică, asumată conștient
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
a Universului, îndoiala ar putea face paginile scriitoarei să treacă drept mincinoase. Când Simona a reușit, de fapt, să devină, prin practica scrisului și a trăirii în preajma neobișnuitului "învățător", ceea ce Gellu Naum intuise în ea de la început: "Nu mai fă teorie! Ești poetă! Teoria strică oamenia!" Îmi place teoria, cu riscul de a strica omenia. Sunt poetă, dar nu suprarealistă". "Ba ești, dar nu știi!". Am sentimentul că S. P. n-o să (mai?) semneze niciodată o lucrare "țapănă", riguroasă, academică. Ce
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
ar putea face paginile scriitoarei să treacă drept mincinoase. Când Simona a reușit, de fapt, să devină, prin practica scrisului și a trăirii în preajma neobișnuitului "învățător", ceea ce Gellu Naum intuise în ea de la început: "Nu mai fă teorie! Ești poetă! Teoria strică oamenia!" Îmi place teoria, cu riscul de a strica omenia. Sunt poetă, dar nu suprarealistă". "Ba ești, dar nu știi!". Am sentimentul că S. P. n-o să (mai?) semneze niciodată o lucrare "țapănă", riguroasă, academică. Ce e, până la urmă
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
să treacă drept mincinoase. Când Simona a reușit, de fapt, să devină, prin practica scrisului și a trăirii în preajma neobișnuitului "învățător", ceea ce Gellu Naum intuise în ea de la început: "Nu mai fă teorie! Ești poetă! Teoria strică oamenia!" Îmi place teoria, cu riscul de a strica omenia. Sunt poetă, dar nu suprarealistă". "Ba ești, dar nu știi!". Am sentimentul că S. P. n-o să (mai?) semneze niciodată o lucrare "țapănă", riguroasă, academică. Ce e, până la urmă, Clava? Un ghid de lectură
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
ar avea meritul de a-l "anticipa" pe Camil Baltazar, primul fiind indenegabil mai însemnat decît cel de-al doilea. E ca și cum ar spune, bunoară, că Arghezi l-a "anticipat" pe Mihai Beniuc ori Blaga pe Gheorghe Pituț... între ambițioasa teorie, deplasată uneori dincolo de necesitățile vitale ale recepției estetice, ca o supra-lectură autonomă, joc al conștiinței cu sine, și praxisul analitic, comprehensiv, inteligent, cu o marcată tendință de-a se sustrage sensului comun, Marin Mincu e o personalitate bine reliefată a
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
de organismele europene. Pentru ei, o Românie concurențială înseamnă spectrul falimentului și prăbușirea de pe piscurile aurite unde s-au tolănit întru trai îndelungat pe banii babacii naționale. Cum ar fi periculos să-și demaște adevăratele gânduri, inventează tot felul de teorii, care de care mai jalnice. Ca de pildă: că o dată intrați în Uniunea Europeană vom avea la cheltuieli de ne vom cocoșa - de parcă acum nu suntem cocârjați de taxele aiuritoare, că mai rămâne doar să ni se pună contor la aerul
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
evidentă: pielițe, coji, scoarțe, învelișuri, carcase, simulacre, corpuri. Pentru a conferi expresivitate problematicii identității, Simona Popescu s-a folosit încă din poem de imaginea simbolică a Matrioșkăi, a inventat apoi această metaforă a "exuviilor", l-a citit pe Deleuze formulând teoria rizomului și s-a interesat de fractali. Scriitoarea a descoperit astfel autenticitatea explorării în cheie zenoniană a tocmai devenirii copilului în adolescent și a adolescentului în matur, procesul nu rezultatul, desfășurarea fluidă, "rătăcirea", continua stare intermediară, în fine, traseul perpetuu
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
întregii societăți post- comuniste a delațiunii, prigoanei și represiunilor exercitate de dictatura roșie, supune judecăților și dezbaterilor și trecutul fascist, întreprinde nepărtinitor și în deplină cunoștință de cauză - o confruntare a celor două tipuri de totalitarism, glosează cîteva din noile teorii ale istoriei, investighează unele efecte ale globalizării. În nu foarte multe pagini, Călătoria transilvană în care Dieter Schlesak își poartă cititorul este una triplă: în spațiu, în timp și în memoria individuală dar și colectivă a victimelor și făptașilor trecutului
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
lămuririle de final. Un spectacol intelectual în sine, celebrele conferințe (în ciuda numeroaselor cacofonii, traduse bine de Ștefania Mincu după o ediție italiană), devenite imediat referințe obligatorii pentru științele limbii dar - veți vedea! - nu numai, sunt mostre de cea mai inteligentă teorie a textului, de incisivitate a discursului în contraargument speculând orice inconsistență, un turnir teoretic cu nuanțe de o finețe sclipitoare în urma căruia e practic imposibil de numit un învingător. Să descriem conferințele pe rând! Eco își construiește teoria suprainterpretării având
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
mai inteligentă teorie a textului, de incisivitate a discursului în contraargument speculând orice inconsistență, un turnir teoretic cu nuanțe de o finețe sclipitoare în urma căruia e practic imposibil de numit un învingător. Să descriem conferințele pe rând! Eco își construiește teoria suprainterpretării având la baza ideile expuse pe larg în Limitele interpretării publicate în același an. Cunoaștem deja că între intenția autorului și intenția interpretului opera este un șantier deschis (Opera aperta apăruse într-o primă variantă în 1962), numai că
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
își conține totuși propria intenție (intentio operis), independentă de cele ale autorului și lectorului, dimensiune care indică prima suprainterpretarea. Eco nu susține că ar fi niște criterii forte, ele nu substituie o rațiune, ci doar "o formă de rezonabilitate" împotriva teoriilor reader-oriented. Identificată prin strategia semiotică a convențiilor narative, intenția textului produce un Cititor Model capabil să imagineze la rându-i un Autor Model (altul decât cel Empiric) perfect compatibil cu intenția textului: "Textul este, nu atât un parametru de utilizat
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
forme de rezonabilitate" dincolo de orice raționament teoretic al cărui demers sfârșește, mai devreme sau mai târziu, în plin paradox. Deși își intitulează conferința În apărarea suprainterpretării, Jonathan Culler polemizează mai mult cu discursul lui Rorty. Culler îi reproșează scurt - în ciuda teoriei inconsistenței naturii textului -, că, fiind preocupat exclusiv de uz, pragmatismul lasă în suspensie chestiunea sfidării de către un text a structurii conceptuale cu care noi încercăm să-l interpretăm. Cu alte cuvinte, hedonismul post-teoretic al lui Rorty, numit paradoxal "pragmatism", e
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
singură? Nu-i nimic. Mai bine singură decât sufocată de o iubire care să-mi sleiască pofta de viață..." (pp. 123-124). Această poftă de viață nefiind deloc o vorbă goală. ,Desperecheată și păcătoasă", protagonista și-a dezvoltat în timp o teorie a documentarelor masculine. Pentru a o atrage, bărbații trebuie să-i spună realmente ceva; să aibă înfășurate în ei o poveste, o istorie personală capabile să stârnească interesul și dragostea femeii. Curtezanii improvizați debitând clișee de mari ,cuceritori" o plictisesc
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
contraste ale secolului romantic, nici cu ambițiile demiurgice realiste, vine valoarea acestui roman de început. El rămîne impregnat în creier, sau poate doar ca feeling, mult timp după ce lectura se încheie. Prefața savantă semnată de Cornel Mihai Ionescu, în care ,teoria sincerității" e abil încadrată în scena mai cuprinzătoare a operei lui Svevo, și nu numai, pune oarecum între paranteze conținutul în sine al romanului, accesibil la o simplă citire, în favoarea extragerii unor sensuri adînci. Autorii cresc sau, din contră, regresează
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
Lecția aceasta de umilință, manifestată printr-o fidelitate descriptivă ce nu caută să înfrumusețeze lumea, lecția aceasta europenii nu și-au însușit-o încă. În Europa mai domnește ambiția teoretică de a da lucrurilor chipul dorințelor și fantasmelor noastre, creînd teorii aberante și întreținînd viziuni grozav de seducătoare asupra lumii. De aceea, cînd e vorba de filozofia europeană, cuvîntul ,adevăr" trebuie lăsat deoparte. A-l pomeni înseamnă a pretinde că faci ceea ce nici tu însuți nu crezi că poți face: să
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
Herzog, poate Schlöndorff. Cred că ei sunt ultimii care au împins mai departe granițele vocabularului cinematic. După aceea am asistat doar la repetiții, am privit oameni care reciclau vocabularul, neaducând nimic nou. Eram de acord (și încă sunt) cu acea teorie fundamentală care susține că toate mijloacele estetice sunt profund legate de trei generații: tatăl, fiul și nepotul. Primul inventează mediul, al doilea îl consolidează, al treilea îl epuizează. Dacă ne gândim la cinema, Eisenstein a inventat mediul, Orson Welles în
Regizorul-vedetă de la "Anonimul" II by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11373_a_12698]
-
conceptualizarea lor, într-o grilă teoretizantă. Uneori, tânărul și cultivatul autor, cu bibliografia (mai ales franceză) la zi, nu-și poate reprima o anume pedanterie explicativă, lămurind, în pagină sau în corpusul de note, și cele mai uzuale noțiuni de teorie literară (personaj, de pildă, sau distincția autor/ narator). Într-un rând, reproduce și o schemă a lui Philippe Hamon, pentru a vizualiza mai bine trecerea ,de la vorbă, prin tăcere, la cuvântul viu". Dar acestea sunt reflexe firești, involuntare, de critic
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
poate obiecta că, dacă tăceau de tot, nefăcîndu-i elogii lui Frunză și curte (critic vorbind...) Veronicăi Porumbacu, studenții lor (care n-ar mai fi fost ai lor...) n-ar fi ajuns, puțină vreme după, generația care s-aducă critica și teoria literară înapoi la, cîtă a putut fi, normalitate. Însă la Virgil Ierunca nu se trec scuzele și argumentele slabe, dictate de context. E treaba criticii de pensetă, de ,microchirurgie", poate, să aleagă, delicat, bobul de o parte, neghina de alta
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
Șora ar fi putut duce la evitarea multor ocolișuri ale tranziției. Clipa & timpul este o carte tipică pentru filozofia lui Mihai Șora. Ca și în precedentele sale volume, autorul atinge temele esențiale ale filozofiei, dar caută și o valorizare a teoriilor sale la nivelul prezentului (post)modern. Întrebarea care rămîne în minte cititorului la finalul acestei lecturi este cea din titlul unei cărți anterioare a lui Mihai Șora: Mai avem un viitor? Cea mai recentă carte a filozofului ajuns în pragul
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
Ionescu, care se hrănea din scandaluri de presă și care s-a exprimat ireverențios față de prinț într-o broșură intitulată O chestiune de onoare. Dar George Bibescu și-a făcut un nume nu numai în practica duelului, ci și în teoria acestui ,sport al onoarei". Istoricul Mihai Dim. Sturdza a detaliat acest aspect: ,Una din conferințele sale de la Academia de Științe Morale și Politice din Paris șal cărei membru a devenit ulterior - n.A.O.ț avusese ca temă duelul, examinat din
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
observatori în afara protocroniștilor de serviciu. Legănarea acestei iluzii nu a fost inocentă decât în punctul de pornire: în filele unui savant ca Edgar Papu, rapid instrumenta lizate de ,bunii români" pentru a falsifica, în interes propriu, datele istoriei. La antipodul teoriilor lui Roller din anii '50, dar pe același făgaș strâmb al minciunii ideologice, aceste fantasmagorii autohtoniste se întâlneau cu viziunile megalomanului Conducător, la fel de inventiv în modelarea istoriei ce îl precedase. Dacă voievozii neamului, mari luptători pentru creștinătate, se înșiruiau cuminți
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
sale. Obiecțiile fiind formulate într-un stil sec, cu atât mai savuros. După un citat din ,divinul critic" focalizat pe celtismul nostru (,Celții s-au revărsat acum două milenii și ceva în aceste părți aducând o civilizație nu total străină. Teoria că geții ar fi goți e dezmințită de fețele noastre. Celtismul nostru e dimpotrivă confirmat..."), vine imediat amenda critică, de un fin umor penalizator: ,evidența constatărilor pare să-l scutească de alte probe pe autor". Contrastul între formula exegetului și
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]