540,797 matches
-
data de 1/13 septembrie 1916, ca loc de concentrare a prizonierilor care au dorit să se înroleze ca voluntari în Armata Română. În aceeași zi fruntașii ardeleni Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Octavian C. Tăslăuanu, au înaintat Consiliului de Miniștri din capitala României, un memoriu în care au solicitat Guvernului Român să se implice în activitatea de concentrare și înrolare a prizonierilor etnici români. Conform calculului realizat de aceștia, resursele umane care puteau veni în ajutorul trupelor române cuprindeau un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de concentrare din sudul Basarabiei. Statul rus era dispus inițial, să permită extrădarea doar a unui număr ce ar fi putut varia între 20.000 și 40.000 de români. În 5/18 aprilie 1917 la intervenția diplomatică a prim-ministrului român Ion I.C. Brătianu, locotenent-colonelul Pietraru a reușit să obțină acordul verbal al ministrului de război Gucicov de a fi recrutați un număr de 30.000 de voluntari. La aceasta s-a opus însă noul șef al Marelui Cartier General
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a unui număr ce ar fi putut varia între 20.000 și 40.000 de români. În 5/18 aprilie 1917 la intervenția diplomatică a prim-ministrului român Ion I.C. Brătianu, locotenent-colonelul Pietraru a reușit să obțină acordul verbal al ministrului de război Gucicov de a fi recrutați un număr de 30.000 de voluntari. La aceasta s-a opus însă noul șef al Marelui Cartier General rus - generalul Romanovski, care a limitat recrutarea doar la 5.000 de prizonieri și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în cauză. Luând act la 1 octombrie 1919 printr-o adresă a ministrului francez de externe de prevederile celor hotărâte, Guvernul Vaida Voevod la 31 decembrie 1919 prin Decizia nr. 3.154, a hotărât atât redirijarea a 100.000 dolari colectați de comandorul Pantazi în calitate de comisar al guvernului român în America pentru acoperirea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dar urmând nu traiectoria acceptată în mod tradițional, prin peninsula Sinai, ci alta, prin Africa. a îndeplinit vreme de douăzeci de ani funcția de inspector al colegiilor în cadrul Ministerului învățământului și cea de secretar al comisiilor pentru acordarea Premiului premiului ministru Levi Eshkol pentru scriitori și compozitori.De asemenea s-a numărat printre întemeietorii și directorii secției de învățământ și cultură al primăriei orașului Dimona și a fost un timp directorul Școlii profesionale integrale Ort din orașul Lod. De asemenea, a
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
București, pe fondul unei subfinanțări cronice a sistemului medical dintr-o țară în care mii de specialiști români emigrează anual, iar mita și plățile informale sunt practici endemice în mediul spitalicesc național. La 8 mai 2016, pe fondul acestui scandal, Ministrul Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, a demisionat. Premierul Dacian Cioloș a asigurat interimatul funcției până la numirea succesorului acestuia, Vlad Voiculescu, pe 20 mai 2016. La câteva zile după publicarea articolelor lui Cătălin Tolontan, primul ministru a declanșat o anchetă a Corpului său
Criza dezinfectanților diluați (România, 2016) () [Corola-website/Science/336077_a_337406]
-
8 mai 2016, pe fondul acestui scandal, Ministrul Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, a demisionat. Premierul Dacian Cioloș a asigurat interimatul funcției până la numirea succesorului acestuia, Vlad Voiculescu, pe 20 mai 2016. La câteva zile după publicarea articolelor lui Cătălin Tolontan, primul ministru a declanșat o anchetă a Corpului său de Control în spitale, iar Parchetul General a declanșat și el o anchetă penală. Posibilele fapte de corupție din sistemul medical au atras și atenția Direcției Naționale Anticorupție (DNA), care a făcut schimb
Criza dezinfectanților diluați (România, 2016) () [Corola-website/Science/336077_a_337406]
-
români aflați în Viena, anume generalul de divizie Ioan Boeriu. Acesta aflat fiind pe moment în spital, căpitanul Traian Popa a girat așadar temporar funcția până pe 12 noiembrie, când generalul a preluat comanda trupelor. Ca efect al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner, a unei delegații prezidate de Iuliu Maniu - secondat de căpitanul Traian Popa și profesorul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul, s-a putut lua contact cu noul ministru de resort din guvernul revoluționar vienez - căpitanul Mayer, care avea
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
a preluat comanda trupelor. Ca efect al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner, a unei delegații prezidate de Iuliu Maniu - secondat de căpitanul Traian Popa și profesorul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul, s-a putut lua contact cu noul ministru de resort din guvernul revoluționar vienez - căpitanul Mayer, care avea puterea reală de a recunoaște sau aproba ceva. Senatul a fost recunoscut astfel ca for național reprezentativ de către noul Minister de Război, a primit pentru cazarea soldaților cazarma Franz-Ferdinand, 5
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
soldaților de jurământul depus față de împărat, preoții militari oficiind zilnic un serviciu religios ce semnifica sfârșitul loialismului față de dinastie. Dat fiind că în capitala Austriei în luna noiembrie izbucnise revoluția, la câteva zile după negocierile purtate de delegația Senatului cu Ministrul de Război, în oraș singura forță armată disciplinată și ordonată care a mai existat a fost reprezentată de cele câteva regimente românești, constituite ca urmare a acțiunii Senatului Militar Român Central. Într-un context în care atât suburbiile cât și
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Avraham Stern, zis Yair. După uciderea lui Stern de către agenți britanici într-un apartament în care se ascundea la Tel Aviv, Lehi a fost condusă de un triumvirat format din Itzhak Iezrinitzki, zis Michael, în viitor cunoscut ca Itzhak Shamir, ministru de externe și prim ministru al Israelului, Nathan Friedman Yalin Mor și dr Israel Shaib, ulterior Eldad. Noua conducere a subliniat caracterul „antiimperialist” al organizației. În anii 1945-1946 s-a alăturat Lehi la mișcarea de revoltă antibritanică proclamată de organizațiile
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
uciderea lui Stern de către agenți britanici într-un apartament în care se ascundea la Tel Aviv, Lehi a fost condusă de un triumvirat format din Itzhak Iezrinitzki, zis Michael, în viitor cunoscut ca Itzhak Shamir, ministru de externe și prim ministru al Israelului, Nathan Friedman Yalin Mor și dr Israel Shaib, ulterior Eldad. Noua conducere a subliniat caracterul „antiimperialist” al organizației. În anii 1945-1946 s-a alăturat Lehi la mișcarea de revoltă antibritanică proclamată de organizațiile subterane Etzel (iulie 1945) și
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
anii 1947-1948 a participat împreună cu Hagana și Irgun la războiul pentru apărarea colectivității evreiești din Palestina și la Războiul de independență al Israelului. La 6 noiembrie 1944 doi membri ai Lehi au asasinat la Cairo pe Walter Guiness, lord Moyne, ministrul britanic pentru afacerile Orientului Mijlociu. Atentatorii, Eliyahu Beit-Tzuri și Eliyahu Hakim au fost capturați, judecați de un tribunal militar britanic și spânzurați la 23 martie 1945. În cadrul revoltei antibritanice Lehi a perpetrat un număr de operații, dintre care cea mai
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
propuneri au fost respinse de guvernul ceh al președintelui Beneš. Cu toate acestea, la insistențele lui Stalin și a guvernului sovietic care erau, la acel moment, susținători ai sionismului, guvernul ceh a cedat și pe 14 ianuarie 1948, Jan Masaryk, ministrul ceh de externe, a semnat un acord de vânzare de arme supravegheat de Ivan Maisky, un diplomat evreu, care a jucat un rol-cheie în negocierile cu mișcarea sionistă. După lovitura de stat din februarie 1948 și confiscarea puterii de către Partidul
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
a rămas un susținător entuziast și vocal al acestor politici, fapt care va contribui ulterior la căderea lui și va fi folosit împotriva sa în procesul Slánský. Aceste arme și asistența unor personalități comuniste cehoslovace au fost menționate de către prim-ministrul israelian David Ben Gurion, care a spus în 1968 că (aceste arme) „au salvat țara ... Afacerea cu arme cehe a fost cel mai mare ajutor pe care l-am avut atunci... fără ea, mă îndoiesc foarte mult că am fi
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
fost folosiți ca țapi ispășitori de către Stalin pentru lipsurile și problemele economice). Sprijinul material și diplomatic considerabil acordat Israelului a făcut ca cel puțin unele acuzații să pară credibile. Aceste evenimente i-au permis fostului aliat al lui Gottwald și ministru al apărării Antonín Zápotocký, ambii populiști, să-l acuze că ar aparține burgheziei. Slánský și aliații săi au fost, de asemenea, nepopulari în rândul vechilor membri ai partidului, ai guvernului și ai Biroului Politic al partidului. Aflat în închisoare, după
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
Jan Garrigue Masaryk (14 septembrie 1886 - 10 martie 1948) a fost un diplomat și politician ceh, ce a îndeplinit funcția de ministru de externe al Cehoslovaciei din 1940 până în 1948. Jurnalistul american John Gunther l-a descris pe Masaryk ca „un om curajos, cinstit, turbulent și impulsiv”. Născut la Praga, el a fost fiul profesorului și omului politic Tomáš Garrigue Masaryk (care
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
asemenea. În martie 1939 Germania a ocupat celelalte părți rămase ale provinciilor cehe Boemia și Moravia și a înființat un stat slovac marionetă în Slovacia. Odată cu constituirea în 1940 a guvernului cehoslovac în exil în Marea Britanie, Masaryk a fost numit ministru de externe. În timpul războiului a realizat în mod regulat emisiuni la radio BBC pentru Cehoslovacia ocupată. A avut un apartament în zona Westminster Gardens, Marsham Street din Londra, dar a stat adesea la reședința Cancelariei Cehoslovace din Wingrave sau cu
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
Street din Londra, dar a stat adesea la reședința Cancelariei Cehoslovace din Wingrave sau cu președintele Beneš la Aston Abbotts, amândouă aproape de Aylesbury în Buckinghamshire. În 1942 Masaryk a obținut un doctorat în drept la Bates College. Masaryk a rămas ministru de externe în urma eliberării Cehoslovaciei, ca parte a unui guvern pluripartid al Frontului Național dominat de comuniști. Comuniștii conduși de Klement Gottwald și-au consolidat poziția după alegerile din 1946, dar Masaryk a rămas ministru de externe. El a fost
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
Bates College. Masaryk a rămas ministru de externe în urma eliberării Cehoslovaciei, ca parte a unui guvern pluripartid al Frontului Național dominat de comuniști. Comuniștii conduși de Klement Gottwald și-au consolidat poziția după alegerile din 1946, dar Masaryk a rămas ministru de externe. El a fost preocupat de păstrarea relațiilor de prietenie cu Uniunea Sovietică, dar a fost consternat de veto-ul față de participarea Cehoslovaciei la Planul Marshall. Cehoslovacia a vândut arme statului Israel în Războiul Arabo-Israelian din 1948. Livrările de
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
față de participarea Cehoslovaciei la Planul Marshall. Cehoslovacia a vândut arme statului Israel în Războiul Arabo-Israelian din 1948. Livrările de armament din Cehoslovacia s-au dovedit importante pentru fondarea statului Israel. Primul contract a fost semnat pe 14 ianuarie 1948 de către , ministrul cehoslovac de externe. În februarie 1948, majoritatea membrilor necomuniști ai guvernului au demisionat, sperând să forțeze organizarea de noi alegeri, dar în locul alegerilor a fost format un guvern comunist condus de Gottwald în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
sperând să forțeze organizarea de noi alegeri, dar în locul alegerilor a fost format un guvern comunist condus de Gottwald în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Lovitura de stat din Cehoslovacia (Februarie Victorios în Blocul Estic). Masaryk a rămas ministru de externe și a fost singurul ministru proeminent din noul guvern care nu a fost nici comunist, nici tovarăș de drum. Cu toate acestea, se pare că a fost nesigur cu privire la decizia sa și este posibil să-și fi regretat
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
dar în locul alegerilor a fost format un guvern comunist condus de Gottwald în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Lovitura de stat din Cehoslovacia (Februarie Victorios în Blocul Estic). Masaryk a rămas ministru de externe și a fost singurul ministru proeminent din noul guvern care nu a fost nici comunist, nici tovarăș de drum. Cu toate acestea, se pare că a fost nesigur cu privire la decizia sa și este posibil să-și fi regretat decizia de a nu se opune loviturii
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
1924 și până la divorțul lor în 1931, Masaryk a fost căsătorit cu Frances Crane Leatherbee (1887-1954). Moștenitoare a unei averi cu conducte, supape și lifturi și fosta soție a lui Robert Leatherbee, ea a fost fiica lui Charles R. Crane, ministrul SUA în China; și sora lui Richard Teller Crane II, ambasadorul SUA în Cehoslovacia. Prin această căsătorie, Masaryk a avut trei copii vitregi: Charles Leatherbee, Robert Leatherbee Jr., și Richard Crane Leatherbee. Fiul său vitreg Charles Leatherbee (absolvent de Harvard
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
său, Ziad Rahbani, cu prietenul lui, compozitorul Joseph Hârb, si compozitorul Philemon Wehbe. Fairuz a efectuat o a doua și ultima apariție la televiziunea europeană, pe canalul French TV, pe 13 octombrie 1988. Programul dispune de imagini de la ceremonia cu ministrul francez al culturii de la momentul respectiv, Jack Lang, recompensând-o pe Fairuz cu medalia “Commandeur des Artes et des Lettres”. În anii 1990, Fairuz a sustinut numeroase concerte de amploare. A apărut la Festivalul Internațional de la Baalbek în 1998, după
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]